KorAP: Find »[drukola/base=îngrozitor & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...135 >

3,364 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

mai auzeau din pădure. "Oare animalele se tem de foc?" s-a întrebat el, apropiindu-se cu curaj de flăcări. Simțind căldura, el i-a chemat cu bucurie pe ceilalți oameni: Haideți, haideți, veniți încoace. Focul acesta nu este ceva îngrozitor. Uitați-vă, el ne aduce lumină și căldură!" Oamenii s-au apropiat și au văzut că tânărul avea dreptate, în plus le-au atras atenția și animalele sălbatice arse, care răspândeau în jur un miros atrăgător. Adunați în jurul focului, au

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
o zi, o căldură puternică s-a abătut asupra muntelui. Razele puternice ale soarelui au ars copacii și au secat apele. Oamenii mureau din cauza arșiței. Conducătorul Kuafu a privit mâhnit soarele și le-a spus oamenilor săi: "Soarele este ceva îngrozitor. Am hotărât să merg să-l caut, să-l prind și să-l supun". Auzind aceste cuvinte, oamenii au încercat să-l oprească. În nici un caz să nu te duci. Soarele este foarte departe de noi, cum să ajungi la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

verzi și cleioși, ai unei pasiuni ce mi-a dominat Întreaga viață, unii ar zice mi-au distrus-o, și n-aș putea spune că nu au dreptate. Dac-aș fi avut un gram de intuiție, aș fi văzut În Îngrozitoarea durere abdominală ce urma Împlinirii acestei pasiuni În forma ei infantilă un avertisment cît se poate de clar, o avanpremieră a șirului nesfîrșit de suferințe ce par să Însoțească Întotdeauna dragostea. MÎncat zilnic - sau, În cazul meu, aproape constant, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
mai mult și mîncînd mai puțin, pînă cînd, Într-un final, am ajuns să-mi petrec cea mai mare parte a timpului În care eram treaz citind și să ronțăi doar marginile. Și vai, cît de mult regretam acele găuri Îngrozitoare ! În unele cazuri, atunci cînd nu mai exista nici un alt exemplar, a trebuit să aștept ani de zile ca să-mi acopăr lacunele. Nu sînt deloc mîndru de asta. Acum, tăbăcit și uluit de viață, mă gîndesc În urmă, la copilăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
visele În timp ce le visez. Erau tot mai blînde și mai pline de nostalgie, scăldate Într-o aură vag crespusculară, și nu mai aveam atîtea aventuri extraordinare, ca altădată. Mi-era cumplit de dor de trecut, chiar și de părțile lui Îngrozitoare. Nu uit niciodată nimic din ce mi s-a Întîmplat și foarte rar uit ceva ce-am citit, așa că la acea dată stocasem deja un număr impresionant de amintiri. Creierul meu era ca un depozit uriaș - te puteai pierde În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

după poziția stelelor. Trei rachete coborau Încet pe boltă, ca niște jerbe scînteietoare dintr-un pom de Crăciun. În lumina lor, Arthur Rowe Își zări umbra și se simți ca un pușcăriaș prins În razele unui reflector. Lucrul cel mai Îngrozitor la un bombardament este că nu se oprește: ravagiile pe care le provoacă continuă și dincolo de tine, de dezastrul din jurul tău. Apărarea antiaeriană mitralia acum rachetele; două dintre ele se stinseră cu un zgomot de veselă spartă, iar a treia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
În locul dumneavoastră nu mi-aș face griji, zise fata. Rowe Îi privea șovăitor. Se gîndea că e cu neputință să trăiești fără a avea Încredere În semenii tăi: e ca și cum te-ai Închide În propriul tău eu, carcera cea mai Îngrozitoare. De peste un an era Închis Într-o astfel de carceră, din care nu ieșise nici măcar cît ies pușcăriașii cînd sînt mutați Într-o altă celulă, cînd sînt scoși În curtea Închisorii, sau cînd schimbă o vorbă cu gardianul, Întrerupînd astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și-o stăpîneau cu greu, de dragul politeții. — Ia loc, domnule Rowe, lîngă domnul Cost, ca să putem stinge lumina, Îl pofti doamna Bellairs. Într-un coșmar omul știe că ușa dulapului se va deschide, știe de asemenea că va ieși ceva Îngrozitor, dar Îi e cu neputință să știe ce anume... Doamna Bellairs repetă: — Luați loc, vă rog ca să putem stinge lumina... — Regret, dar trebuie să plec, zise Rowe. — A, nu poți pleca tocmai acum! exclamă doamna Bellairs. Nu-i așa, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
apanajul vestimentar al multor categorii de oameni, individul trăda prin gesturile lui că fusese cîndva un simplu rîndaș sau poate un comisionar, obișnuit să alerge cu umbrela prin ploaie. Războiul e ca un coșmar În care oamenii apar sub Înfățișări Îngrozitoare și neverosimile. PÎnă și Henry... Rowe dădu și el să plece, sperînd ca În felul acesta să-i amintească de cec prietenului său. Era singura lui șansă de-a face rost de bani. Henry, Însă, Îi spuse: — Să-i conducem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Travers, cred că o să mă dea pe mîna poliției, spuse el. — Nu știu ce au de gînd. — Și cînd mă gîndesc că și anticarul ăla blajin era complicele lor... Dar mulți mai sînt! — Da, din zi În zi mai mulți. O bandă Îngrozitoare! — Bine, dar cum de și-au Închipuit c-o să rămîn aici după ce predau cărțile... Dumneata nu ești cu ei, nu-i așa? o Întrebă el patetic, apucînd-o de Încheietura mîinii - o Încheietura subțire și delicată. Nu! răspunse ea, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
această clipă, de cînd te-am văzut, adăugă el Încet. Zilele mi s-au părut foarte, foarte lungi, pentru că n-am cu ce să le umplu - decît cu gîndurile și Întrebările mele. Duc o viață atît de ciudată!... — Ciudată și Îngrozitoare. — Nu chiar Îngrozitoare, protestă el, dar Își aduse numaidecît aminte de Poole. Despre ce vorbeam noi Înainte de a-mi pierde eu memoria? Nu-i așa că stăteam ca acum - dumneata cu un ziar În mînă, iar eu... Eram buni prieteni, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cînd te-am văzut, adăugă el Încet. Zilele mi s-au părut foarte, foarte lungi, pentru că n-am cu ce să le umplu - decît cu gîndurile și Întrebările mele. Duc o viață atît de ciudată!... — Ciudată și Îngrozitoare. — Nu chiar Îngrozitoare, protestă el, dar Își aduse numaidecît aminte de Poole. Despre ce vorbeam noi Înainte de a-mi pierde eu memoria? Nu-i așa că stăteam ca acum - dumneata cu un ziar În mînă, iar eu... Eram buni prieteni, nu-i așa? — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de o mulțime de oameni strînși roată În jurul unei mese, Într-o cameră cu luminile stinse. Mi-era teamă că cineva ar putea să mă Înjunghie sau să mă sugrume pe la spate... Pe urmă, am auzit un glas... e ceva Îngrozitor, nu-mi pot aminti ce spunea... Deodată, lumina s-a aprins și-am văzut lîngă mine un om mort... Presupun că de asta mă Învinuiți, dar nu l-am ucis eu. Îți mai amintești cum arăta la față omul acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
E ca și cum aș fi fost trimis În explorare cu o hartă greșită. SÎnt gata să fac tot ce doriți, dar vă rog să nu uitați că nu cunosc drumul. Toți ceilalți s-au schimbat cu Încetul, adaptîndu-se Împrejurărilor. Războiul ăsta Îngrozitor, cu Întreaga ură pe care-o generează - totul, totul mi se pare ciudat. N-am fost obișnuit cu asemenea lucruri. Cred că soluția cea mai bună ar fi să mă spînzurați. — Da, cazul dumitale este dintre cele mai interesante, rosti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
sperăm că acum crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui să Încerci să te pui În legătură cu el, doamnă Bellairs, și să-l Întrebi de ce și-a tăiat beregata azi-dimineață. În tăcerea Îngrozitoare ce se așternu, se auzi deodată telefonul. Suna și suna pe măsuță, și nici unul dintre cei prezenți nu putea răzbi pînă acolo, Într-atît de Înghesuite erau mobilele În mica Încăpere... O amintire Îl fulgeră pe Rowe: parcă mai asistase cîndva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
celălalt capăt al firului, un glas volubil Îl Împiedică să pună vreo Întrebare: — Ah, Ernest! Știam eu c-ai să mă suni, dragul meu. Cred că ți-a spus David că Minny a murit. Aseară, În timpul bombardamentului, a fost ceva Îngrozitor. Am auzit-o cum ne chema de afară, dar nu puteam face nimic - se Înțelege că nu puteam ieși din adăpost. Și, deodată, a căzut o mină sau așa ceva - da, cred că era o mină - și a distrus trei case

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
o șterse, dar broboanele de sudoare apărură din nou. Rowe se simț, brusc, copleșit de o neliniște ciudată: uscăciunea gîtlejului și bătăile repezi ale inimii Îl avertizau că o dată cu glasul pe care-l va auzi ar putea afla un adevăr Îngrozitor. PÎnă acum fuseseră cinci morți... Răsuflă ușurat cînd auzi: — Aici Societatea de Gaz și Electricitate. Mai putea Încă să iasă din cabina telefonică și să lase totul În seama domnului Prentice. La urma urmei, de unde putea să știe că glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
un aer Înduioșător de fragil... De jur Împrejur - o mulțime de tăvi și cratițe de aramă; un bufet vechi de stejar, o pendulă elvețiană cu cuc și cu ornamente sculptate În formă de plante agățătoare. — Noaptea trecută a fost la fel de Îngrozitoare, urmă el. Știai că doctorul Forester a fost omorît - și Poole la fel? — Nu. — Nu-ți pare rău? Doar erau prietenii dumitale! Nu, nu-mi pare rău. Ba chiar mă bucur. Din clipa aceea, Rowe Începu să spere. — Dragul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

Dar cele ale oamenilor celebri și puternici? Până și această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
dragi, traducerea rănilor prin violența accidentelor de avion sau automobil. Două asistente se plimbau prin salon, aranjând paturile și căștile radio. Aceste femei tinere și prietenoase slujeau într-o catedrală a rănilor invizibile, sexualitățile lor îmbobocite prezidând peste cele mai îngrozitoare răni faciale și genitale. Când îmi potriveau chingile în jurul picioarelor, ascultam avioanele cum se înălțau de pe Aeroportul Londra. Geometria acestui complex dispozitiv de tortură părea într-un fel înrudită cu pantele și contururile corpurilor acelor femei tinere. Cine avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
pornografice și analize de urină trecute pe lista neagră. Un medalion de alamă i se legăna pe pieptul gol la capătul unui șnur negru de mătase, însă ceea ce-l scotea în evidență erau cicatricele din jurul frunții și gurii, rămășițele unui îngrozitor act de violență. Bănuiam că era unul dintre medicii aceia tineri și ambițioși care umplu din ce în ce mai mult branșa, oportuniști cu o imagine modernă de huligani, fățiș ostili în relațiile cu pacienții lor. Scurta mea ședere la spital mă convinsese deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
înnoroiată a geamurilor. Fără să stau pe gânduri, am îngenuncheat în fața mașinii și m-am uitat la barele de protecție și la radiator, strivite toate. Preț de mai multe minute, am privit în gol acea mașină distrusă, reasamblându-i identitatea. Întâmplări îngrozitoare mi se rostogoleau prin minte pe roțile ei dezumflate. Ceea ce mă surprindea cel mai mult era gravitatea stricăciunilor. În cursul accidentului, capota zburase peste compartimentul motorului, ascunzându-mi adevărata dimensiune a coliziunii. Atât roțile din față, cât și motorul fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
vinilin neted și sticlă lucioasă. Îmi urmări mâinile cum se mișcau pe manetele de control. Presiunea coapselor sale pe plasticul încins forma un modul de excitare intensă. Bănuiam că deja era și ea foarte conștientă de asta. Printr-un paradox îngrozitor, un act sexual între noi ar fi fost un mod de-a se răzbuna pe mine. Traficul intens aglomera autostrada nordică de la Ashford la Aeroportul Londra. Soarele ardea pe celuloza supraîncălzită. În jurul nostru, șoferi obosiți stăteau aplecați pe geamurile deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
târziu, Vaughan avea să exploreze posibilitățile accidentului de mașină cu același calm și afecțiune cu care explorase limitele trupului acelei tinere prostituate. L-am privit deseori cum zăbovește în fața fotografiilor cu victime ale accidentelor, uitându-se prelung și cu o îngrozitoare preocupare la fețele lor arse, calculând cei mai eleganți parametri ai rănilor lor, îmbinările corpurilor mutilate cu parbrizul spart și aparatele de bord. Aceste răni le imita apoi în pozițiile în care stătea la volan, întorcând aceiași ochi imperturbabili spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]