1,814 matches
-
Sau mai blestemată fie clipa în care am păcătuit pentru prima oară?... Încet, îngrijorător de încet, îmi revin în acele simțiri în care m-a aruncat destinul meu păcătos și pe lângă care visul pe care l-am avut, oricât de îngrozitor, nu este decât o palidă joacă de copii. Iată, se face acum cu-adevărat că sunt în continuare imobilizat în patul acela în care boala necruțătoare pe care am căpătat-o în urma păcatelor mele neroade mă țintuiește de ani buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în toată lumea -: „Oameni, opriți-vă, oameni, nu mai ucideți!“ Iată, iată care-i datoria dumneavoastră! Uitându-mă cum Burkeviț trece pe lângă noi și iese pe ușa care dă spre scară, agitându-și mâinile în mod straniu, cu capul prăbușit, tremurând îngrozitor și clătinându-se, am avut doar un gând: „Ești pierdut, vai, ești pierdut, bietule Vaska!“ După o clipă, privind în direcția opusă, am văzut doar cum, atingând ușorul ușii, într-o frumoasă curbă, rasa violetă dispare pe cealaltă ușă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în genunchi. Am simțit cum picioarele îmi tremură îngrozitor și cum mă fac lac de sudoare, ca-ntr-un incendiu. Acum nu mai puteam da înapoi; vânzătoarea din fața mea mă întreba deja ce doresc - un buchet sau un coș cu flori? - arătându-mi rapid zeci de soiuri de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ți-am spus, n-am putut să-ți spun adevărul pe care îl pun acum pe hârtie: am fost jignită. Când un om îl jignește pe celălalt, jignirea e de două feluri: intenționată și neintenționată. Primul fel de jignire este îngrozitor: la acest fel de jignire se răspunde prin ceartă, prin injurie, prin lovituri sau prin foc de armă și, oricât ar fi de dur un astfel de răspuns, el te ajută. Așadar, jignirea care ți s-a făcut cu bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cameră, doar buzele se mișcă. - Șșșt - șșttșșș, - șuieră Nelly, într-o șoaptă rapidă. - Vine cineva, - șoptește Zander, cineva vine aici, strigă el în șoaptă, și capul îi tremură continuu. M-am molipsit și eu. Nu-mi pot imagina ceva mai îngrozitor decât că aici, în această cameră liniștită și întunecată, ar putea veni un om treaz și zgomotos ca ziua, că acesta ne-ar vedea ochii și pe noi toți, în starea în care suntem. Acum simt și eu ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmi spune că trebuie să mă liniștesc, că nu trebuie să mă gândesc la cocaină, că, gândindu-mă la ea și, îndeosebi, la putința de a o avea aici, în cameră, mă zgândăr și mai mult, mă chinui și mai îngrozitor. Închid ochii, cuprins de o tristețe înfricoșătoare, nemaiâncercată. Camera începe să se întoarcă și să se prăvălească pe un colț, încet și lin. Colțul cade tot mai jos, alunecă sub mine, se așează sub mine, se strecoară în spatele meu, apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cealaltă. Rămân în această stare mult timp. Apoi, smulgându-mi o mână din cealaltă (le strânsesem atât de tare una de cealaltă că mi se lipiseră degetele), încep să mă încalț. E greu; șosetele mi-au putrezit, picioarele îmi miros îngrozitor, șnururile sunt rupte, numai noduri. Dezgustat de murdăria și de mirosul propriului trup, mă ridic în picioare, îmi îmbrac paltonul, îmi pun șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă apropii de masă ca să sting lampa. Simt nevoia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ne-am ciondănit noi doi. Tu vorbești serios? Treizeci de omoruri? Peste treizeci. Tocmai numărul acesta mare, pe de o parte mă face să ezit, deoarece și mie mi se pare greu de crezut, pe de altă parte mă sperie îngrozitor gândul că ar putea exista aici, la voi în orășel, un asemenea individ. Vrei să spui că pe străzile din Baia de Sus circulă în libertate un asasin în serie? Nu știu dacă pe străzi ori prin pădurile din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cititor, ne vom abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satîr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucît fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Strickland, nu? Nu numai fața ei, ci și întregul ei trup îți sugera întru totul intensitatea trăirii. Am încuviințat din cap. M-am întrebat dacă bietul om a fost declarat falit sau călcat de un omnibuz. — Nu ți se pare îngrozitor? Și-a părăsit nevasta. Cu siguranță că dra Waterford simțea că nu poate face onorurile cuvenite subiectului ei acolo, pe marginea trotuarului străzii Jermyn, și, ca artistă ce era, mi-a aruncat pur și simplu în obraz faptul frust, declarând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întors către colonel ca să-mi iau rămas-bun. El nu mi-a strâns mâna pe care i-am întins-o. — Vin și eu. Dacă o iei în sus pe Victoria Street te însoțesc. — Perfect, i-am răspuns. Să mergem! IX — E îngrozitor, mi-a spus el din clipa în care am ajuns în stradă. Mi-am dat seama că a venit cu mine pentru a mai discuta o dată ceea ce dezbătuse deja ceasuri întregi cu cumnată-sa. Nu știm cine e femeia, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aleargă de colo până colo fără nici o țintă. Era uimit la culme. În cele din urmă îi dădură lacrimile, care-i curseră șiroaie pe obraji. Și lucrul cel mai grav era că deși Strickland îți stârnea ura și spectacolul era îngrozitor, nu puteai totuși să nu râzi. Dirk Stroeve era una dintre acei nefericiți ale căror emoții sunt ridicole chiar atunci când sunt foarte sincere. Dar la urma urmei, când privesc retrospectiv iarna aceea petrecută la Paris, amintirile cele mai agreabile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Unde stă? — Habar n-am, spuse francezul. Atunci am constatat că nici unul dintre noi nu știa cum să dea de Strickland. Stroeve era din ce în ce mai necăjit. — Te pomenești că moare și nici un suflet de om nu știe nimic de el. E îngrozitor! Nici nu pot suporta gîndul ăsta. Trebuie să-l găsim imediat. Am încercat să-l fac pe Stroeve să înțeleagă că e absurd să colindăm Parisul la întâmplare. Trebuia mai întâi să alcătuim un plan. — Da, dar poate că în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
hal.“ Se ridicase cu greu în picioare dar n-o lăsase să plece. „Unde te duci?“ îi spuse el în grabă. „Nici nu știi în ce hal e locuința lui Strickland. N-ai să poți să trăiești acolo, o să fie îngrozitor.“ „Dacă mie nu-mi pasă, nu văd de ce ți-ar păsa ție?!“ „Mai zăbovește o clipă. Trebuie să-ți vorbesc. La urma urmei, măcar atât poți să-mi acorzi.“ „Dar ce rost are? Hotărârea mea e luată. Nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
au spus că am voie să aștept. Mi-au dat un scaun și am stat în fața ușii. Când și-a pierdut de tot cunoștința mi-au spus că pot să intru. Gura și bărbia îi era arse de acid. Era îngrozitor să-i vezi pielea ei așa de frumoasă rănită. A murit în liniște, așa că n-am știut că e moartă până când nu mi-a spus sora. Era prea obosit ca să mai plângă. Zăcea inert pe spate de parcă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sincer, să fiu sincer măcar cu propriul meu suflet: — În cazul meu o fi poate o lipsă de înțelegere dacă nu mi se pare atât de important că e moartă. Viața avea să-i ofere foarte multe. Mi se pare îngrozitor să fi fost privată de viață în chipul acesta atât de crud și mi-e rușine pentru că nu-mi pasă cu adevărat. — N-ai curajul convingerilor tale. Viața n-are nici o valoare. Blanche Stroeve nu s-a sinucis pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
culcam cu toți ofițerii de pe toate vasele care acostau în porturile insulei și George Rainey nu vedea niciodată nimic. Până la urmă am fost atât de dezgustată de el încât am divorțat. La ce mai e bun un asemenea soț? E îngrozitor cum tratează unii bărbați femeile. Mi-am manifestat compasiunea față de Tiaré și am remarcat cu multă emoție că bărbații au fost întotdeauna niște impostori, apoi am rugat-o să-și reia povestirea despre Strickland. — „Ei, i-am zis eu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un zâmbet firav: — Până la urmă ele izbutesc să te prindă și ești neputincios în mâinile lor. Albe sau negre, toate-s la fel. Dr. Coutras simți că ar fi fost absurd să-și exprime regretul în fața unui dezastru atât de îngrozitor și-și luă rămas-bun. Strickland îi spuse lui Tané, băiatul, să-l conducă până în sat. Dr. Coutras se opri o clipă și apoi mi se adresă: — Nu mi-a plăcut, ți-am spus că nu-mi era simpatic, dar în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de nerăbdare să se întoarcă pe front, zise maică-sa. — Mă rog, n-am nimic împotrivă să mărturisesc că pe front mă distrez de minune. Am o mulțime de prieteni la cataramă. E o viață strașnică. Bineînțeles că războiul e îngrozitor și toate chestiile astea, dar el scoate cel mai bine în evidență calitățile omului. În privința asta nu încape îndoială. Apoi le-am relatat ce aflasem despre Charles Strickland în Tahiti. Nu mi s-a părut necesar să pomenesc de Ata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
toată viața la noi. Adică nicăieri, adică într-un ținut în care, pentru mulți ani, zgomotul vieții a pătruns doar ca o muzică îndepărtată, înainte ca într-o bună dimineață să ne lovească în moalele capului, și să ne chinuie îngrozitor timp de patru ani. Portretul lui Clălis împodobea încă vestibulul Castelului. Surâzând, privea de acolo lumea schimbându-se și alunecând în abis. Purta veșmintele unor vremuri simple care nu mai erau. De-a lungul anilor, paloarea îi dispăruse, iar vopselurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase suferința înainte de a-i cădea pradă. Puțea îngrozitor, e drept, dar primarul nu era în fond decât un caracter mărunt, fără inimă și fără măruntaie. Mai puțin decât nimic. În schimb, tânăra învățătoare era o doamnă: ea care ieșise din locuință fără să judece pe nimeni și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și firmă, și facultate. Cristi nu mai e deloc, a dat divorț, sunt liberă (are în mână cureaua neagră de piele, cu ținte, a Anitei, se uită lung la obiect...), cum îți spuneam, să fac orice. Și fac orice. (Râde îngrozitor, cinic, începe muzica „Don’t cry, baby”, Janis Joplin, azvârle cureaua fetei.) La facultate, studenții mă divinizează, colegii de Catedră la fel, mi-am schimbat firma la care lucrez, proiectele vin, am bani, sunt elegantă, dacă m-ai vedea, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
momentul ăla apă în casă, la chiuvetă nu curgea, n-ai avut ce să bei, adică de apă vorbesc, pe urmă ai dat-o pe bere, până-n miezul nopții era să dai gata o ladă, știi că mai și miroseai îngrozitor a... lut... a nu știu ce... un parfum, un miros pe care îl știu bine... miroseai... — A singurătate. O să moară cineva, o să moară de tot, poate mor eu, Loredana, de ce cântă cucuveaua aia pe casa noastră?, până acuma cânta departe, prin alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca un copil pentru el, nici n-a vrut să facă copii, că niciodată n-a fost contextul potrivit, de ce să-i arunci în vâltoarea asta? Uite și la amărâtul ăla, i-a dat mă-sa să sugă aurolac, e îngrozitor ce se întâmplă, și totuși e omenește, complex. Să te uiți așa la spectacolul vieții. Dacă ar fi din nou tânăr, domnul Popa s-ar face scriitor. Să stai să admiri spectacolul vieții, era și-o emisiune la televizor, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
oricum nu contează dacă trăiesc sau nu. Sophie se gândește foarte rar la dragoste, în schimb se gândește adesea la sport. O fată sportivă trebuie să se gândească la altceva. Rainer are în el prea multe lucruri urâte. Acestea apasă îngrozitor asupra copilului, iar apoi adolescentul nu mai poate să scape de ele așa ușor. Prea des și‑a văzut copilul mama încovoindu‑se sub loviturile tatălui asemenea unui cal bătrân. În scopul ăsta erau folosiți papuci vechi care puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]