577 matches
-
mai este vorba de a exploata punctele slabe, ci de a le fabrica pornind de la nimic, cu un singur scop: a distruge. Cunosc povestea republicii noastre, vreau să spun acea istorie măruntă. Istoria murdară, cea care este făcută pentru a înjosi. Știu că exemplele nu lipsesc. Dar ăsta nu reprezintă un motiv. Nu este un motiv pentru a banaliza, pentru a închide ochii, pentru a tolera. Acest gen de atitudine beneficiază, de multă vreme, de o formă de impunitate. Se știe
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
îi cred de regulă stăpânii lor, valetului îi intraseră în cap două bănuieli: sau prințul e un coate-goale venit să cerșească, sau e pur și simplu un prostuț lipsit de ambiție, deoarece un prinț cu ambiție nu s-ar fi înjosit într-atâta, încât să stea cu lacheul în vestibul, destăinuindu-și problemele; deci, și într-un caz, și în celălalt, el, valetul, nu va trebui cumva să dea socoteală? — Și totuși ar trebui să poftiți în anticameră, spuse el cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
treabă? Sau mergeți așa, pour passer le temps* în „lumea bună“? — Nu, la drept vorbind... adică am o treabă... mi-e greu să exprim acest lucru, dar... — Ei, ce treabă aveți vă privește, pentru mine contează doar că nu vă înjosiți fără nici un rost, rugându-vă să fiți primit la o serată, într-o încântătoare societate de camelii, generali și cămătari. Dacă ar fi fost așa, scuzați-mă, prințe, aș fi râs de dumneavoastră și aș fi început să vă disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care cu câteva minute în urmă fusese jignit prin restituirea atât de neelegantă a cadoului, se putea supăra acum și mai mult de aceste excentricități neobișnuite sau, spre exemplu, de apariția lui Rogojin; de fapt, o persoană ca el se înjosise și-așa prea mult, acceptând să stea alături de Ptițân și Ferdâșcenko; dar situația pe care o putuse crea forța dragostei fusese, în sfârșit, învinsă de sentimentul obligației, de conștiința datoriei, a rangului, a propriei importanțe și, îndeobște, de respectul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scoți la capăt cu ei. Trebuie să-i înveți minte. Doar mi-e conștiința curată; cinstit să fiu, n-o să-l las în pagubă, o să-i înapoiez banii cu dobândă. A avut parte și de satisfacție morală: m-a văzut înjosindu-mă. Ce mai vrea? De ce mai e bun, dacă nu-i e nimănui de folos? Iertați-mă, dar el ce face? Ia întrebați-l ce isprăvi comite și cum îi duce de nas pe oameni! Cum și-a agonisit banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceasta este într-adevăr „frumusețe și rugăciune“ - nu se putea îndoi deloc și nici nu-și putea permite îndoieli. Doar nu visa vedenii anormale și inexistente în acel moment, ca și cum s-ar fi drogat cu hașiș, opiu sau vin, care înjosesc rațiunea și sluțesc sufletul! Toate acestea le putea cântări cu înțelepciune după ce ieșea din starea bolnăvicioasă. Clipele acestea erau tocmai un singur efort neobișnuit al conștiinței de sine- dacă ar trebui să exprimăm această stare într-un cuvânt -, a conștiinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
alte cuvinte, decizia definitivă n-a fost favorizată nici de logică, nici de convingerea logică, ci de dezgust. Mi-e imposibil să-mi duc mai departe această viață care ia asemenea forme ciudate, jignitoare pentru mine. Această vedenie m-a înjosit. N-am puterea necesară ca să mă supun unei forțe terifiante ce ia forma unei tarantule. Și numai după ce, în amurg, am resimțit, în sfârșit, momentul definitiv de hotărâre deplină, m-am simțit mai ușurat. Acesta n-a fost decât primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei spun și, desigur, prințul e de acord cu ei, că tocmai aici e nevoie de ascultare, că trebuie să te supui fără să cârtești, doar din bună-cuviință, și că pentru blândețea mea voi fi negreșit răsplătit pe lumea cealaltă. Înjosim prea mult providența, atribuindu-i concepțiile noastre, de ciudă că nu o putem înțelege. Dar, iarăși, dacă ne e imposibil s-o înțelegem, atunci, repet, e dificil și să dai socoteală pentru ceea ce omului nu-i e hărăzit să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta-i tot, domnul meu, nu mai încape îndoială că asta-i tot, rosti Lizaveta Prokofievna cu demnitate. — Excelent, prințe! spuse Aglaia, intrând pe neașteptate în cameră. Îți mulțumesc din toată inima că m-ai considerat incapabilă de a mă înjosi aici spunând o minciună. Ți-ajunge, maman, sau mai vrei să-l interoghezi? — Știi că până acum încă n-am avut nici un motiv să roșesc față de tine... deși, poate, te-ai fi bucurat de asta, îi răspunse povățuitor Lizaveta Prokofievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră? De-acum sunteți a mea, toată viața mă voi afla în preajma dumneavoastră... Voi muri curând.“ În sfârșit, în ultima scrisoare, era: „Pentru numele lui Dumnezeu, să nu vă închipuiți ceva despre mine; de asemenea, să nu credeți că mă înjosesc în fața dumneavoastră scriindu-vă sau prin faptul că fac parte dintre acele ființe care se simt satisfăcute înjosindu-se, fie și din orgoliu. Nu, am consolările mele; dar mi-e greu să vi le explic. Mi-ar fi chiar greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în ultima scrisoare, era: „Pentru numele lui Dumnezeu, să nu vă închipuiți ceva despre mine; de asemenea, să nu credeți că mă înjosesc în fața dumneavoastră scriindu-vă sau prin faptul că fac parte dintre acele ființe care se simt satisfăcute înjosindu-se, fie și din orgoliu. Nu, am consolările mele; dar mi-e greu să vi le explic. Mi-ar fi chiar greu să-mi spun mie însămi cu claritate acest lucru, deși mă chinuiesc cu el. Însă știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu, am consolările mele; dar mi-e greu să vi le explic. Mi-ar fi chiar greu să-mi spun mie însămi cu claritate acest lucru, deși mă chinuiesc cu el. Însă știu că nu sunt în stare să mă înjosesc nici măcar împinsă de o criză de orgoliu. Și nu sunt capabilă de autoânjosire cu inima curată. Prin urmare, nu mă înjosesc câtuși de puțin. De ce vreau să vă unesc: pentru dumneavoastră sau pentru mine? Desigur că pentru mine, aici toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
însămi cu claritate acest lucru, deși mă chinuiesc cu el. Însă știu că nu sunt în stare să mă înjosesc nici măcar împinsă de o criză de orgoliu. Și nu sunt capabilă de autoânjosire cu inima curată. Prin urmare, nu mă înjosesc câtuși de puțin. De ce vreau să vă unesc: pentru dumneavoastră sau pentru mine? Desigur că pentru mine, aici toate dezlegările îmi aparțin, asta mi-am zis-o demult... Am auzit că Adelaida, sora dumneavoastră, a spus atunci despre portretul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scaunul pe care șezuse generalul. Sunt totuși bolnav. Așa, acum sunt gata să te ascult, mai ales că asta este ultima noastră discuție și, poate, chiar ultima întâlnire. Subit, lui Ganea i se făcu rușine. — Crede-mă, n-o să mă înjosesc până-ntr-atâta încât să mă răfuiesc cu dumneata, spuse el. Și dacă... — Degeaba mă iei așa de sus, îl întrerupse Ippolit. La rândul meu, în prima zi după mutarea mea aici, mi-am dat cuvântul față de mine însumi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amintea subit că e „capul familiei“, se împăca cu soția, plângea sincer. O respecta, aproape că o diviniza pe Nina Alexandrovna, pentru că îi ierta atâtea în tăcere și îl iubea chiar dacă ajunsese s-o facă pe bufonul și să se înjosească. Însă lupta generoasă cu dezordinea de obicei nu dura prea mult; și generalul era un om prea „impetuos“, chiar dacă în felul său; de regulă, nu putea suporta să trăiască pocăit și trândav în sânul familiei și sfârșea prin a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și în redingotă, vrea să-ți arate direct că nu vrea să se țină de vicleșuguri cu dumneata, că-și cere iertare cât se poate de sincer. Auzi? Îți cere iertare! Speră, deci, în delicatețea sentimentelor dumitale. Iar dumneata îl înjosești într-un asemenea hal pe omul acesta atât de... atât de cinstit! — Cinstit, prințe, cinstit! îl susținu Lebedev, cu ochii scăpărându-i. Numai dumneavoastră, nobile prinț, ați fost în stare să spuneți un cuvânt atât de just! Pentru asta vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se adeveriră. Seara primi un bilet ciudat, scurt, dar ferm. Generalul îi aducea la cunoștință că se desparte de el pentru totdeauna, că îl respectă și îi e recunoscător, dar că nici de la el nu acceptă „semne de compasiune, care înjosesc demnitatea unui om și așa destul de nefericit“. Când prințul a auzit că generalul s-a ferecat în casa Ninei Alexandrovna, aproape că s-a liniștit în privința lui. Însă noi am văzut deja că generalul a făcut niște trăsnăi și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care trebuia s-o ducă la adresă... „ca și înainte“... ca și înainte, personajului cunoscut, scrisoarea fiind de la aceeași persoană (căci pe una din ele o desemnez prin denumirea de „persoană“, iar celeilalte îi spun doar „personaj“ ca s-o înjosesc și să fac diferența; întrucât există o mare diferență între fiica inocentă și de mare distincție a unui general și... o camelie, rogu-vă). Deci, scrisoarea era de la „persoana“, al cărei nume începe cu litera „A“. — Cum se poate? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu știa nimic, nici măcar numele lui Pușkin... Întotdeauna mi-e teamă ca nu cumva, prin înfățișarea mea caraghioasă, să compromit ceea ce gândesc și să-mi discreditez ideea principală. Nu am gesticulație. Gesticulația mea este întotdeauna contrară, ceea ce provoacă râsul și înjosește ideea. Nici simțul măsurii nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul cel mai important... Știu că ar fi mai bine să stau jos și să tac. Când mă îndârjesc și tac, par chiar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
desigur, dar... — Merită să fie compătimită? Asta vreți să spuneți, bunul meu prinț? Dar din compătimire pentru ea și pentru a-i da satisfacție e oare posibil s-o faceți de rușine pe cealaltă fată, superbă și pură, s-o înjosiți în ochii aceia trufași și plini de ură? După una ca asta, până unde poate ajunge compătimirea? Știți și dumneavoastră că e o exagerare incredibilă la mijloc! E oare posibil ca, iubind o fată, s-o înjosiți astfel în fața rivalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pură, s-o înjosiți în ochii aceia trufași și plini de ură? După una ca asta, până unde poate ajunge compătimirea? Știți și dumneavoastră că e o exagerare incredibilă la mijloc! E oare posibil ca, iubind o fată, s-o înjosiți astfel în fața rivalei, s-o părăsiți de dragul celeilalte, sub privirile aceleiași rivale, după ce dumneavoastră înșivă i-ați cerut mâna cât se poate de onest... și doar i-ați cerut mâna, i-ați făcut propunerea de căsătorie de față cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce-a fost prea rău pentru colțurile Țarigradului unde împărțeau culcușul cu cânii turcilor, prea rău pentru mocirlele Rusciucului și pentru cartierele jidovimii galițiene și rusești, de spuma pestiferă și de bubele tuturor popoarelor, de tot ce-a fost mai înjosit în Orient și-n Occident, în sfârșit de un C. A. Rosetti și alții ca el, frați fizici și morali ai lui Scarvuli. Scârbos spectacol! Adânc scârbos, nedemn de un popor ce pretinde a avea onoare și viață în el
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tolerează ca organele lui inferioare și uneori chiar și cele superioare să lovească pe nedrept în interesele izraeliților indigeni; cu un cuvânt, când se vor convinge că guvernul vrea numai depărtarea adevăraților vagabonzi, dar nu caută a asupri și a înjosi pe toți evreii din țară fără osebire. Evreii nu voiesc a deveni un fel de șpioni și polițai; ci, lucrând spre binele țării, cer să li se dea ocaziunea și posibilitatea de a se hrăni ca toți locuitorii țării într-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
toriilor. O asemnea poziție este susținut] de dou] premise principale: o concepție asupra naturii umane care sugereaz] c] sexul este o activitate uman] imperativ], reflectând cele mai intime aspecte ale personalit]ții umane, și ipoteza c] sexul f]r] dragoste înjosește și, într-un final, altereaz] personalitatea uman]. Aceast] abordare este susținut] de tendința de a evita așa-zisele efecte dezumanizante ale sexului mecanic și promiscuu și de dorința de a promova sexul că cea mai intim] exprimare fizic] a ființei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și Gage II, conchide Damasio, este cauzată de pierderea conștiinței etice a obligativității sociale. Ca victimă a agnoziei, Gage a devenit lipsit de respect, provocând neajunsuri semenilor săi, care, obligați să se apere, îl atacă. Gage jignește, umilește și-și înjosește semenii inconștient. În anul 2007 apar critici caustice referitoare la cazul Phineas Gage, ca fiind o grotescă invenție. Acumularea datelor despre cazuri cu anatomo-histologie asemănătoare celei a lui Phineas Gage, dar și datorită articolului lui Ratiu și Talos în 2004
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]