410 matches
-
militărește ce se petrecuse în noaptea albă care se încheiase, o noapte obișnuită de gardă. Chipurile urgentiștilor vorbeau, mimica spunea mereu ceva. Când se încrunta Cezar Petrescu, când devenea îngândurat Dumitru Popescu-Fălticeni, când comenta Richard Florescu la îndemnul cuiva, când înlemneam noi, rezidenții aflând de un stop cardiac pe masa de operație etc., etc... Atât cât am stat acolo m-am convins că va veni o lume nouă, o lume a scăderii șocului operator. Am luat cu mine acest gând, atunci
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
cărți alăturea. Nu mai e viu parcă. Se topește în sufletul larg al cărților și trăiește prin ele. Cînd urci sus și-l găsești așa, te jenezi parcă să-l deranjezi. Ai vrea s-o iei îndărăt. Dar stai așa, înlemnit în tăcerea bibliotecii pînă cînd ridică ochii el să te vadă. - Aicea erai? Bată-te să te bată! Șezi colea... Și te bate pe umăr, întinzîndu-ți o mînă caldă și prietenească. I.E. Torouțiu nu cunoaște "jena" și nici distanța autoritară
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
iarna luminiscentă" (Însă există urmare, vol. Alte versuri, VE, p. 232). Totul se întâmplă acum în lemn,/ într-o vreme de lemn - în care lumina e doar o răsfrângere/ care se oprește în lemn", "într-o nemișcare lemnoasă" (Despre cum înlemnește timpul, vol. Alte versuri, VE, p. 252). Moarte a imaginii, înlemnită în propriul spațiu de iradiere sau, mai curând, închidere a ei într-un loc de trecere, oprire în putința de a pune început și de a merge - de a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Totul se întâmplă acum în lemn,/ într-o vreme de lemn - în care lumina e doar o răsfrângere/ care se oprește în lemn", "într-o nemișcare lemnoasă" (Despre cum înlemnește timpul, vol. Alte versuri, VE, p. 252). Moarte a imaginii, înlemnită în propriul spațiu de iradiere sau, mai curând, închidere a ei într-un loc de trecere, oprire în putința de a pune început și de a merge - de a vedea - mai departe? 4 Așa cum "o imagine veche, dar clară" este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îmi alunecă, drept în fața mea, spre o admirabilă coloană vie, alăturată coloanelor de piatră cenușii: doi tineri înalți, frumoși și supli ea cu părul pînă la brîu, el cu chip prerafaelit n-au mai găsit loc pe jos și au înlemnit în vîrful picioarelor, îmbrățișați, neclintiți, învăluiți în acordurile lui Buxtehude. În această clipă, lumea este clădită din muzică și nemișcare, ca o ciudată cascadă de sunete, în mijlocul unei peșteri încărcată de stalagmite omenești... N-a durat mult darul făcut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sărit peste porți, am ciocănit pe la uși, pe la ferestre și, într-un târziu, în casă a clipit o luminiță și a urmat o întrebare. Am răspuns că sunt eu, s-a tras un zăvor, mătușa Irina a rămas o clipă înlemnită în fața mea cu lumânarea în mână, apoi îmi făcu loc să intru. M-am oprit după ușă, am dat țolul jos din spate, apa curgea de pe mine ca dintr-un burete stors. Mătușa Irina vorbea ceva și vorbea tare cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ca să apuce căpețelele de pânză. Nu înțelege. Tânăra femeie îi explică la rândul ei în alfabetul surdo-muților. Ea tot nu înțelege. "Cléa, zice ea, unde e Cléa? Cléa are cheia!" Bun, intervine brusc bărbatul, ajunge! Chipul lui tânăr și simpatic înlemnește deodată într-o expresie solemnă. Îi dă, cu bărbia, tinerei femei un ordin. "Abluțiunile!", traduce aceasta cu un surâs slugarnic. O dezbracă, îi freacă fără menajamente fața, membrele și corpul cu un burete umed, apoi o înfășoară, așa, complet goală
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
comsomolist. Au umblat în toate camerele; au făcut percheziție prin toate colțurile; unul dintre ei a spus că Serghei, fratele meu, va fi strămutat din meleagurile basarabene și a pus o hârtie pe masă. Mama a suferit un șoc, a înlemnit, a amuțit. Nu a putut vorbi nimic. L-au înșfăcat și au plecat cu el. A doua zi, împreună cu o altă fată, m-am dus la depou unde era un șir enorm de vagoane de marfă, pline de oameni; se
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
și pe mine să-mi ia măsurile necesare pentru rochiță. Eu nu m-am arătat deloc bucuroasă. Stăteam bosumflată, cu ochii spre ușă. Nu știam cum să ies mai repede. Mama a schimbat ața și când să fixeze acul, a înlemnit. Acul nu mai era. S-a uitat cu atenție și a zărit pe covorul din cameră trei bucățele de ac. Eu am șters-o numaidecât afară. M-a chemat însă repede: Vino, că vreau doar să te întreb ceva! N
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și când am ajuns acasă, în sticlă rămăsese doar de două degete... Mama m-a luat de păr și m-a întrebat furioasă: Unde-i, fată, untdelemnul? L-au mâncat, "moroii"! am răspuns eu, cu ochii în pământ. Mama a înlemnit. Nu știa ce să mai creadă. Tata, m-a luat cu binișorul și i-am explicat toată întâmplarea în amănunt. Putere de convingere n-a prea avut nici tata. Am crezut în "moroi" cât am stat în Costișa. Mai ales
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din cas' cea mare, și-a ales-o pe cea preferată și-a luat-o în cămară. A dezbrăcat catrința și când tocmai scotea cămașa de pe ea peste cap, aude în tindă: "în Iordan botezându-Te Tu, Doamne! Închinarea..." A înlemnit cu cămașa în cap, care numai vroia să iasă... Și fără a-și da seama, se adresă preotului: Dar bine, bine, pe mine nu mă mai ajută nimeni? Badea Forman, care era un om de glume, îi răspunse: Cum să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a zărit și m-a prins de subsuori, de parcă m-ar fi îmbrățișat. În acel moment, Verona, mama sa, a venit să-i cheme (pe el și pe Vasile) la prânz. Când ne-a văzut în brațele lui Iliuță a înlemnit. N-a scos o vorbă. Oltea, sora mea, a venit în grabă și i-a explicat cum am alunecat, arătându-i scara de jos. Mie mi-a fost așa de rușine, că multă vreme nu ridicam ochii, la vecina mea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
timp să meditez prea multe, că ne-am și trezit la mijlocul râului. N-am scos nici o vorbă. Prea mare era tensiunea momentului! Deodată însă caii s-au oprit. Scoteau aburi pe nări, pufneau nervoși și nu vroiau să înainteze. Am înlemnit de spaimă. Bădița nu și-a pierdut cumpătul. A coborât calm pe oiște, a trecut în fața lor, i a luat de căpăstru și le-a vorbit ca unor prieteni vechi: Haideți, măi Murgule și Surule, de ce-mi faceți asta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
deasupra fântânii. A alergat spre noi, mai mult într-un picior, m-a prins cu putere în brațe și m-a așezat pe o lespede mare de piatră. Nu puteam scoate o vorbă. Spaima mi-a legat limba. Băieții au înlemnit și ei. Ion a așezat capacul la loc și ne-a spus că are să-l "lege" cu sârmă ghimpată, ca să nu ne putem apropia de fântână. Ne-a încurajat, ca să ne jucăm mai departe, trimițându-ne la scrânciobul nostru. Ne-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
parcă ne dădeam huța. Mama, care se dădea în vânt după trebi, ieșise în livadă după niște lucernă. Dafina, vecina noastră, a venit la ea și-a îndemnat-o să privească la clopotniță. Când m-a zărit acolo sus a înlemnit. S-a apropiat de gardul bisericii și a vorbit cu pălimarul. Acesta a urcat ca o săgeată și mi-a spus doar atât: Dă-te jos, că-i prăpăd! Te-a zărit maică-ta la toacă. Bine mi-a zis
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mult albul ochilor spălăciți și bulbucați, de hipopotam. Fața i se făcuse stacojie, buzele și bărbia i se mișcau într-o vibrație crescândă, iar mâna dreaptă pipăia spasmodic tocul armei de la șold. Era apogeul crizei. În tot acest timp, militarul înlemnise, ca și noi, asistând neputincios și perplex la această izbucnire virulentă și cu nimic justificată. Însă când a văzut că încearcă insistent să scoată pistolul din toc, militarul a strigat deodată, cu toată forța de care era capabil: Tovarășe milițian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ar strica tot farmecul călătoriei. Și totuși pornim la drum. Somnul stepei e tulburat de foșnetul viețuitoarelor, care roiesc aici. În special mulți iepuri, care, atrași de lumina farurilor, se lovesc de aripile mașinii. La un moment dat, câțiva pui Înlemnesc, nu mai știu Încotro să se ducă. Opresc mașina, sting farurile și le dau posibilitatea să se piardă În imensitatea stepei. După trei ore de mers, timp În care nu am Întâlnit nici o vietate, În afară de iepuri, ajungem la Buffalo. La
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
umed. Crezând că este poate un vierme intestinal, am încercat să-l îndepărtez. Trăgând de el, simțeam cum iese din mine ceva și-l aduceam printre picioare în față, ca să-l văd. Când am observat ce țin în mână, am înlemnit pentru moment, deoarece îmi scoteam afară din mine intestinul. Am rămas câteva clipe cu el în mână, neștiind ce să fac; apoi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, am început să-l împing cu degetele din nou în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de a se distra cu înfiptul acelor sub unghii și în limbă. L-am întîlnit pe cretin după ce m-am eliberat. Era șef de cadre la Sfatul raional. M-am dus acolo să cer serviciu. Cînd l-am văzut, am înlemnit. M-a întrebat: "Mai trăiești?" "Da, trăiesc!" Era și un sublocotenent, cred că se numea Dobrică. Nu punea mîna să bată. Dar băteau sergenții și caporalii în termen. Niște haidamaci, care nu cruțau nimic. Dintre călăi, mai trebuie pomeniți un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din fața biroului. - Ei bine, sunt un mare fan al dumneavoastră, domnule Ellis. - Nu există o lege împotriva formalităților în instituția asta? am zis eu cu o expresie de falsă insatisfacție, încercând să-l fac să se relaxeze pentru că-l vedeam înlemnit pe scaun. Spune-mi Bret. Pauză. Oare ne-am mai întâlnit cumva? - Hm, sunt Clayton, în primul an aici, nu cred că ne-am mai întâlnit, zise băiatul. Nu voiam decât să văd dacă-mi puteți da un autograf. Ținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fereastră, am văzut stopurile roșii ale mașinii lui Kimball rulând pe College Drive iar la distanță, dincolo de vale, reflectoarele unui helicopter militar pieptănau coama pădurii pustii. De-acum era întuneric beznă. Și ce i-aș fi spus lui Kimball? Am înlemnit din nou când am realizat că voiam să-l rog ceva. Te duci cu mașina la garsoniera în care locuiește Aimee Light, cam la un kilometru de universitate, unde se găsesc o serie de bungalouri din cărămidă ocupate de studenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
decizia de concediere. „O porți și tu o dată, de două ori - a zis soția - și gata. Jignești omul. Oricum, Gomoiu e profesor, a terminat o facultate, ți-a dat-o ca să-ți facă o plăcere.“ Afară era un frig de înlemneai. Șapca era o oroare, însă urechile lui Vasile B. se simțeau bine. Vasile B. se simțea prost, dar o mică parte din el se simțea bine. Colegii și-o probau, cu șapca pe cap nu mai știai care e unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care am căzut inconștient pe dușumea în camera îmbâcsită cu fumul ucigător, tata m-a ridicat în brațele-i puternice ca pe o păpușă, depunându-mă cu grijă pe iarba din curte la aer curat. Frații mei pur și simplu înlemniseră; nu mai mișcau deloc. Priveau fix la cadavrul din fața lor, fiind convinși că depășisem hotarul acestei lumi. Tata stând în genunchi lângă mine îmi turna cu sticla apă pe frunte și pe față, murmurând încet, duios ca pe o litanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tabloul în sine conține ceva din abjecția străzii Evului Mediu, este dezgustător și magnific în același timp. Omul cu crucea traversează piața în diagonală. Florăresele, vânzătorii de soft-uri pirat și DVD-uri pornografice, taximetriștii de la stația din apropiere au înlemnit cu toții. Imaginea ființei acesteia chinuite și pierdute, penitența aceasta inutilă și ireală este mult prea greu de suportat chiar și pentru ei, persoane obișnuite cu nebunia cotidiană a marelui oraș. Poporul român nu are însă obiceiul sfințeniei publice. Cu atât
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cam grăbești când ți-oi spune ce am aflat; Maria simți un fior, presimțind să afle vreo veste rea după cum arăta chipul Ilenei. − Da’ spune odată, cumnată, că nu mai am răbdare, nici liniște; − Așa-i, că și eu am înlemnit când am aflat. Am fost la părinții mei la Armășoaia și ducându-mă la prăvălie să iau niște sare și drojdie pentru pâine, m-am întâlnit cu Toader a lui Axinte, bărbatul lui Tinca, sora matale de la Cursești-Deal, care fusese
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]