499 matches
-
s-au comportat în același fel. Papa, tulburat, le-a ordonat să tacă și le-a spus: «Acesta nu este un comportament demn de persoane consacrate». Apoi, rămânând așezat timp îndelungat, în liniște și meditație, i-a lăsat pe toți înmărmuriți. Între timp, cardinalul Rinaldo, protectorul Ordinului, i-a sugerat în mod deschis fratelui Elia să-și dea demisia în mâinile papei. Dar acesta a răspuns în mod public că refuza propunerea. Atunci papa, lăudând mai întâi calitățile sale personale și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc. Noul domn Io Constantin Brâncoveanu se întoarse și pentru o clipă îmbrățișă cu privirea adunarea înmărmurită. Înaintă spre ea, se opri și făcu un semn spre mitropolit, acesta îl înțelese, se închină la cele două mari icoane, se îndreptă spre domn și alături merseră până în mijlocul naosului; acolo se despărțiră pentru ca să se așeze, unul pe tronul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mici. Atunci, Bălașa întoarse capul spre el, ridică ochii luminați de lumânare și-l învălui într-o privire fericită. Zâmbea cumva fără să-și încordeze buzele și era tare frumoasă. Călugării ajunseseră la sfârșitul Prohodului. Acum povesteau cum „neamurile toate” înmărmurite asistă la înmormântarea Celui fără de moarte. La ocolitul bisericii în urma epitafului, familia Brâncovenilor venea prima, apoi Bălăcenii și Cantacuzinii deopotrivă. Pe urmă ceilalți. Domnul îi simțea pe toți venind în urma lui cu fețele grave. În special tinerii. Fusese și el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Ghiță. În momentul când l-au tranșat, au găsit În stomac mașinuța teleghidată aproape Întreagă iar o roata lipită de esofag care nu alunecase când a Îngurgitat- o. Probabil Îl enerva, de aceea avusese stările acelea. Toți au rămas Înmărmuriți. Sâmbăta când am ajuns la țară, Ghiță era deja cârnați, șuncă, jumări, cotlete, o parte pusă În untură la borcane, o parte În congelator. Și ca să-i fie sufletul ușor i-am făcut și o pomană lui Ghiță, anuntând frații
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În așa fel Încât, atunci când a intrat În curtea noastră ginerele, nici nu a mai văzut sărăcia, a zâmbit și a exclamat În engleză iar fiica noastră nea tradus: “Ce frumoasă este România și ce câmpii frumoase aveți!” Am rămas Înmărmuriți. Ne așteptam să spună cât de săraci suntem. Dar el a venit și ne-a Îmbrățișat pe toți de parcă ne cunoștea de când lumea și a mâncat cu poftă tot ce am gătit.” Vreau să vizitez Împrejurimile! spuse elvețianul, după ce a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
trezit cu un individ În spatele ei care a scos un cuțit și a somat-o să-i dea geanta. Nu a schițat niciun gest. Țiganul i-a smuls geanta și a fugit iar ea a rămas cu cheile În mână, Înmărmurită. N-a apucat nici măcar să strige “hoții”, nu mai avea grai și cînd s-a uitat În spate, hoțul dispăruse. Pe stradă era puțină lume care văzuse scena, dar nimeni nu s-a băgat. A chemat poliția. S-au făcut
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
vină cineva să-mi aducă banii. Nu Îmi venea să cred! Am rămas fără cuvinte! Nu am avut puterea să Întreb dacă băiatul a mărturisit că i-am dat bani În plus. Am Închis și am rămas câteva minunte așa, Înmărmurită. Și așa s-a Întâmplat. Spre seară, a sunat cineva la ușă; venise să-mi aducă banii. În clipa aceea am crezut că visez, că nu este adevărat. ...Și cum vă spuneam, s-a Întâmplat În București, În sectorul În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
muște peste buza vecinului Vornicu. Trase ziarul, îl ridică sus sus : „Înfăptuirea neabătută, făurirea societății multilateral dezvoltate“, și se clătina sub greutatea cuvintelor, lăsă ziarul să cadă lent lent, o piruetă și țop, în picioare, țeapăn, galeria în delir, parterul înmărmurit, urlă copiii de entuziasm, s-ar cutremura cupola. Luminița schioara cea înaltă și buzată răsfoiește, probabil, printre atâtea diagrame și dosarul de divorț, Grefu gâfâie, peste ultimul număr din Sportul, domnul Pasăre trage în tuș complicatele rețele. Impertinenta a ajuns
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
numai generalul, pe când lângă stâlpul cioplit condamnatul privea drept înainte, mângâind blând digul care închidea orizontul. Bologa, cu inima strânsă, se uita drept în ochii lui mari, negri, fierbinți... Și văzu deodată că omul de sub ștreang se întoarce spre pretorul înmărmurit și-l auzi foarte deslușit, zicînd: ― Vreau să mor mai repede... Generalul încruntă din sprîncenele-i stufoase și îmbinate, spunând pretorului: ― Vezi ce dorește. Dar condamnatul ridicase acuma ochii peste capetele oamenilor și parcă nici nu mai auzi întrebarea pretorului care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în tren... Am fost nevinovat, și totuși am ispășit... Cum să ascult acuma planurile tale, și încă să mă fac părtașul tău? Am și familie, și necazuri grele... și tocmai eu să... ― Dar ești român, părinte, fratele meu! zise Bologa înmărmurit. ― Sunt numai om astăzi, Apostole, răspunse preotul Constantin mai liniștit. Un biet om mâncat de nevoi, cu frica veșnic în sân și cu credință în milostenia cerească. Noi nici nu putem fi decât oameni, și numai în Dumnezeu avem nădejde
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Privesc cu jind la tine asemeni lui Adam, Eu nu gândesc c-o clipă am fost și fericit, Ci mor, mor de durerea că-n brațe nu te am. {EminescuOpIV 277} ODATĂ TE VĂZUSEM Odată te văzusem - Ș-am stat înmărmurit Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. Te văd de-a-doua oară Și glasul tău l-ascult - Și știu numai atâta Că am trăit prea mult. Al anilor iubirei - Înveninat necaz - E numai o părere Pe lângă cel de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pieptul și picioarele cu anumite curele pe care le avea fiecare scaun, Auta auzi un horcăit ușor și simți cum tremură totul. Apoi, zvâcnind pe neașteptate, această luntre mică a văzduhului sări de pe pământ și în scurtă vreme călătorul pământean înmărmurit văzu prin lunga fereastra din podea un fel de ceață destrămată, iar după alte câteva clipe, când această ceață se depărtă, își dădu seama că zburau deasupra norilor; zărea printre ei pământul negru, galben sau verde. După ce-i trecu tulburarea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
viitorul. "A venit la mine o femeie ca să-i spun despre un copil. Știam că a venit numai așa, din întâmplare și că nu are încredere. I-am spus câteva lucruri care i s-au întâmplat mai demult... A rămas înmărmurită..." (D., 49 ani, Neamț). Tot la simbol și importanța sa în ansamblul practicilor divinatorii se referă și Jean Bottero 274 atunci când analizează divinația în Mesopotamia. Aceasta este construită exact ca un "cod", așa cum este alcătuit codul lui Hamurabi, curprinzând o
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sa-și afle ziua de mâine... ori, norocul!.. Bogatul visează mai multă bogăție... săracul să scape de sărăcie... dorințe, speranțe, dar nu le știu. Și, iată că ele, țigăncile, știu tot... și-ți spun tot!... Lisandru, în pragul crâșmei, rămase înmărmurit. La piciorul scării, răsări o țigancă cu arginți în plete, oacheșă, stăpânindu-l numai cu ochii. Oacheșa se repezi înaintea lui, căutându-i sufletul și zbuciumul, și dintr-o dată îi zise... - Hai, frumosule... să-ți gâcesc!.. să-ți zâc de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
P rețurile acțiunilor la Ennco erau în continuă creștere. Nieve le urmărea sorbindu-și ceaiul în dimineața de după conferința de la Vancouver. Privind listele de pe ecran și calculându-și din nou câștigul net, fu cuprinsă de un sentiment de incredulitate, rămânând înmărmurită la gândul că ea, Nieve Stapleton, deținea acțiuni care o propulsaseră în clasa socială a multimilionarilor. Desigur că nu urmase o traiectorie mereu ascendentă. Începuse promițător, însă la un moment dat lucrurile se înrăutățiseră în mod dramatic; dar trecuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
asta face diferența. Cum adică, eu nu sunt? Acum chiar că se-nfuriase. —Ai mult tupeu pentru o femeie, îi spuse el. Păcat că n-ai întotdeauna și inteligența necesară. —Du-te dracului, îi spuse, fierbând de mânie. O privi înmărmurit. —Ai să-mi ceri scuze chiar în momentul ăsta, o informă pe un ton poruncitor. Era cât pe-aci să i-o mai spună o dată. Dar se abținu. În schimb, își ceru scuze. În seara aceea, după ce el plecase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de bârfe. Dar nu în seara asta! Se zgârci cu uscatul părului, își trase la repezeală machiajul de rigoare și se îmbrăcă. Apoi coborî, șchiopătând ușor, pentru că încă o durea piciorul. Deschise ușa sufrageriei și rămase locului, privindu-și vizitatoarea înmărmurită. Până la urmă, nu era nici Tish, nici Amelie. Femeia aceea sofisticată - când se făcuse așa de arătoasă? - îi zâmbi. —Nieve! exclamă Darcey. Ce cauți tu aici? Ce primire călduroasă, îi răspunse prietena ei sec. —Mă bucur să te văd. Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se simțea mai relaxată decât fusese de foarte multă vreme. Tocmai de aceea, întorcându-se de la toaletă unde își rujase buzele și zărindu-l pe Neil Lomond, se așeză lângă el. —Cum îți mai merge? îl întrebă. —Sfinte Sisoe, exclamă înmărmurit. Darcey? —Cine altcineva să fiu? —Arăți complet schimbată. —E o petrecere de Crăciun, i-o tăie Darcey. M-am gătit și eu. —Arăți grozav, spuse Neil. Îmi place cum arăți de obicei, dar în seara asta ai un plus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
artist cu diplomă, și mai știe și o groază de lucruri despre modă. Foarte mulți oameni de pe-aici se duc să îi ceară sfatul. De fapt, adăugă Gail, ea te va machia pentru nuntă. —Ce?! Nieve își privi mama înmărmurită. Dar credeam că Lorelei... Are și ea mai multe propuneri, o întrerupse Gail, însă nu sunt oameni din Galway. Și nu mi s-a părut logic să mai trebuiască să plătești cazarea cuiva, mai ales când nici nu-l cunoșteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cafea. Auzise zvon de glasuri din castel, dar se gândise că era unul dintre frații lui Malachy. Când Aidan ieși pe ușă, mai-mai să leșine de uluire. Inima începuse să-i bată în piept și își dusese mâna la gură înmărmurită. Era ușor de recunoscut. Mai bătrân, desigur, și un pic mai masiv. Însă, într-un fel, mai atrăgător ca niciodată cu bronzul lui ușor, cu tunsoarea stilată și îmbrăcat lejer (dar scump) în sacou și blugi. Se temuse că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prinse. Scoase un oftat profund și se întoarse către el. —Potoliți-vă, zise el. Ce v-a apucat pe amândouă? Sunt alte lucruri mai importante de care trebuie să ne ocupăm acum. Aveai de gând să mă lovești, spuse Nieve înmărmurită. Nu-mi vine să cred. Aveai de gând să mă lovești. Nici unul din ei nu observase că restul invitaților se adunaseră în foaier și își lungeau gâturile să audă ce se întâmplă. Apoi ieși Lorelei, care se așeză între Nieve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dolari băgați în compania aia. Cu toții avem bani mulți acolo. Trebuie să sun acasă. Ieși din bar poticnindu-se, urmat de alți invitați care lucrau la Ennco. Mischa, Courtney și restul prietenilor americani ai lui Nieve rămaseră în fața televizorului privind înmărmuriți, în timp ce grupul irlandez șușotea de zor. —Ce-o să se întâmple cu compania? se întrebă Carol. —Mai important - ce-o să se întâmple cu nunta? întrebă Rosa. —Ce-i cu ea? sări Lorelei privindu-le consternată. Bine, înțeleg că riscă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la nuntă? o întrebă în sfârșit. —Pardon? —La nuntă? Ai fost? — Nu ți-a povestit Anna? Neil clătină din cap. Nu am mai văzut-o în ultimele zile. Darcey se încruntă ușor. —Deci? — Nu a existat nici o nuntă. O privi înmărmurit. Darcey îi explică despre situația cu Ennco și dificultățile pe care le întâmpina Nieve. Dar să sperăm că o să se rezolve totul, zise ea. — Și tu nu ai nici o problemă cu asta? Desigur. —Ești convinsă? Absolut. —Uau, făcu el îndepărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acum m-am cam obișnuit cu gândul că totul a fost doar un vis. Că niciodată nu au existat banii ăștia. Pentru noi nu au existat, zise Murphy amar. Știai că Mike a fost amenințat cu moartea? — Nu! Îl privi înmărmurită. —O, da, zise el. Și dacă ar fi avut ocazia... Ridică din umeri. Sau poate că nu. Dar merită să i se întâmple ceva rău. Sunt de acord cu tine. Când îi aud pe oamenii de afaceri vorbind despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
s-au oprit speriați, au urlat ceva în limba lor și-au ieșit afară îngroziți, eu cu ochii printre lacrimi și meșterul Vasile priveam încremeniți la rusul atins de umbra nebuniei, după ce și-a șters palmele de pereți a privit înmărmurit la ceea ce făcuse și a izbucnit într-un plâns isteric, aruncându-se în genunchi înaintea Răstignirii, împroșcat cu vopseaua roșie din mantia arhanghelului Mihail, chipul îndurerat al lui Cristos îl privea iertător peste petele de vopsea, rusul își bătea deznădăjduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]