507 matches
-
tot, el să dea lecții de morală? Pe urmă interveni și Nina, înviorată. Satisfăcută după noul discurs al lui Alexe, accentuă latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau reflecții personale, se lăsa manipulată mintal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o poveste ca a lor, poate dura numai câteva luni, că el nu-i va aparține pentru tot restul vieții, crezuse că tinerețea și cumințenia ei sunt atuuri de neînlăturat și pusă în fața realității rămăsese perplexă, îl condusese la autobuz înmărmurită, pierită, Doamne, câte lacrimi vărsase, câte lacrimi, l-ar fi urmat și într-o gaură de șarpe, numai că el pleca spre mai bine, după audiențe și zbateri, mama lui reușise să-l readucă în oraș, lângă dânsa, era văduvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe covorul persan, între ei, se afla întreaga scenă a lumii, plină de marionete ce așteptau să li se facă cele din urmă retușuri, ca să poată acționa, respectând punct cu punct anticipările lui Alexe, gesturile pe care el le îngăduia. Înmărmurită, Carmina simți în ea o străfulgerare. Totul părea de-o limpezime extraordinară, piesă cu piesă, întreg angrenajul gândirii profesorului ședea la vedere îngrozitor de simplu, de-a dreptul insultător, descifrabil și pentru un orb. Și ea, cea care ascultase pe la colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lavă grea, clocotitoare, de neînfrânt, curgând către undeva, nereținută, secerând în drumul ei totul. Biata fata se simțea și ea mânjită, înăbușită, amestecată energic în iureș și curgând la vale, de-a valma, odată cu toți ceilalți, fără putință de scăpare. Înmărmurită, cu degetele împietrite pe brațele fotoliului, trecând de la admirație și claritate la o stare de confuzie totală, la panică, abia îndrăznind să respire, asista neputincioasă la acel măcel verbal, devastator. Într-un târziu, cu porii contractați, tremurând, murmură mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce-o exercita asupra ei vocea Fanei, universul mărunt spre care se lăsa târâtă, tot mai adânc, mai comod, mai greu de înlăturat. Atunci se revoltase și voise să-i iasă din jug, o alungase. Acum o asculta din nou, înmărmurită, și ar fi vrut să se fi oprit cu adevărat timpul, să se fi creat un univers aparte, condensat într-o oră, uriaș, plin, reactiv. Acum se afla lângă ea Ovidiu, el poate o ferea de contaminare, fuma o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era ca de obicei răgușit, își dregea adesea glasul forțându-și corzile vocale și flora nelipsită ce-i împrejmuia laringele, curând a revenit la veche placă arhicunoscută de Carmina. Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu marioneta care fusese cândva. Intra din nou în mâinile atât de puțin dibace să mânuiască o păpușă. Își simțea revolta și împotrivirea surdă clocotindu-i în creier, și, ca să se încurajeze, își spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de complexe. Carmina nu se mișcase din fotoliu, aproape că nu scosese nici o vorbă dar Fana nu părea să observe, ea se temea de tăcere, de starea de meditație ce se instaurează odată cu ea. Dumnezeule, ce specie de oameni, murmură înmărmurită Carmina, să acționezi într-un anume fel doar pentru că așa ți-ai propus să faci! Cât de rece vorbește despre relațiile ei cu Dimitrie, el este cobaiul asupra căruia se face experimentul, este urmărit cu multă atenție, la sfârșitul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu ți-au dezvăluit nimic despre asta? — Ba da, ca să spun drept, a mărturisit Banu. Însă aș vrea să nu fi știut lucrurile pe care le știu. Inima lui Mustafa a Început să bată mai repede pe măsură ce asimila cuvintele ei. Înmărmurit, a Închis ochii. Însă până și din spatele pleoapelor Închise putea zări privirea pătrunzătoare a lui Banu. Și Încă o pereche de ochi strălucind amenințător În Întuneric, atât de găunoși și de Înspăimântători. Era oare djinnul ei cel rău? Însă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cine va trebui să plătească ? eu. — Domnișoară ri, vă jur că îmi pasă foarte mult și sunt și eu cutremurat, deși fac eforturi să nu arăt, din cauza acestei catastrofe metafizice. sunt efectiv înmărmurit și nu știu ce să fac. — sunteți cu adevărat înmărmurit ? — Da, sunt înmărmurit. Cînd aude că sunt înmărmurit, Domnișoara ri nu se poate abține și mă răsplătește cu un sărut lung, enorm, în interiorul căruia se preling, împreună cu tot felul de efluvii fierbinți, pe lîngă parfumul buzelor dumneaei, în jur de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Cum nu reușea să priceapă nimic, Dominic izbucni în râs. Nelson îl imită. "Nu râdeți. Vă rog", am strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!" Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție răutăcioasă în priviri care mă irita: "De ce rîdeți? V-am rugat doar. Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog", am continuat cu ochii la Mopsul. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doi pomi. E făcută zob și, oare, cum naiba?, e-ntoarsă iarăși către sat, cu toate că direcția ei de mers fusese alta. Un singur lucru i-a rămas bun. Chiar în stare de funcționare. Încă. Motorul. Iese fiecare cum poate dinăuntru. Privesc înmărmuriți. Să fie posibil? Evident! “Dă-o naibii!” încearcă șă-și facă curaj Ion Dimofte. E-asigurată, așa că... Păcat de ea, că era nouă!” Trece o vreme până la sosirea miliției. Un timp dens, apăsător. Nimeni nu știe exact ce e mai bine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
răspunzi în clipa asta: pe mine de ce mă uiți? a trecut ședința, te-a apăsat destul, eu vreau să trăiesc, trebuie s-o uiți și să trăiești cu mine, nu ești în stare?! O să te-nsori cu regimul?“. O privea înmărmurit și părea că-i răspunde, deși nu era sigur dacă vorbele nu cumva răsunau doar în capul lui: Glumești sau nu știi cu adevărat ce se întâmplă în jurul tău sau ești pur și simplu naivă. Dacă ți se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
foarte bună. Mama s-a întâlnit cu inspectorul ăla, Filip, pe care ți-am zis că-l cunoaște, și mi-a spus că...“ S-a ridicat brusc de deasupra pachetelor cu cărți și a strigat la ea: „Taci!“. Îl privea înmărmurită, i se părea că se uită cu ură și ochii îi sclipeau, a înghițit saliva îngrămădită într-un nod în gât. „Ce-i cu tine?“, l-a întrebat și mâinile îi tremurau. „Nu-mi mai spune, nu vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
frumusețea „fără pereche” a statuii ca imagine moartă („her dead likeness”), comparabilă cu frumusețea la fel de „neasemuită” a modelului în timpul vieții; uluirea în fața statuii dezvelite („you wonder”), care nu numai că-i amuțește pe privitori, dar îi și face să rămână înmărmuriți, încremeniți, metamorfozați parcă în stane de piatră. Shakespeare pare să ne conducă aici în însuși miezul ambivalenței imagine neînsuflețită/imagine vie. Efectul asemănării este atât de șocant, încât el se calchiază, ca să zicem așa, pe efectul apariției unei fantome. Perdita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se roage ca cineva să-i cumpere un crenvurșt. Dar cel puțin avea un proiect admirabil gata să fie lansat împotriva lui M. Minkoff. Gândul că va da startul acțiunii îl însenina foarte tare. De data aceasta fufa va rămâne înmărmurită. * Toată problema era depozitarea. De la ora unu până la trei, în fiecare după-amiază, George era obligat să țină la el pachetele. Într-o după-masă se dusese la un cinematograf, dar nici acolo, în întuneric, privind cu un singur bilet două filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întemeiat o orânduire, am ajuns și noi în locul lui Caiafa. Pentru a-și salva ordinul bisericesc, până și Sfântul Petru a fost silit să-l lase pe fratele său Ștefan să moară ucis cu lovituri de pietre. Ascultam cuvintele lui înmărmurit. Nu-mi trecuse niciodată prin minte că asemenea vorbe ar putea ieși din gura cardinalului. Cu ochii în pământ, șopti întristat ca pentru sine: — Gândul acesta... m-a chinuit mereu. Vorbiți despre nedreptatea pe care se întemeiază această orânduire? — Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Mihai Vicol, în ciuda statutului său de persona non grata în Moldova. Așa a ajuns pentru prima dată acasă la măicuța Natalia Ilașcu, la Taxobeni. Am găsit-o pe măicuța Natalia întinsă afară, pe prispa casei. Era galbenă toată. Am rămas înmărmuriți. Imediat am plecat la fiica sa, în satul vecin, Gherman, ca să hotărâm împreună cu familia să o internăm de urgență la spital. între timp, primarul municipiului Fălticeni a încredințat preotului Victor, din sat, banii destinați măicuței Natalia. El declară: „Sunt impresionat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai mare. A încercat să pătrundă, dar nu a putut. Purcelușul mare era și înfricoșat, dar și vesel că l-a păcălit pe lup. Însă lupul s-a încordat, a suflat și a dărâmat casa din paie. Purcelușul a rămas înmărmurit și a fugit disperat din calea lupului spre casa fratelui mijlociu. Lupul, după el. Purcelușul a reușit să ajungă la fratele mijlociu, care i-a deschis și l-a întrebat ce s-a întâmplat. După ce a aflat povestea, mijlociul a
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
de vărul ei de-aproape și Rim ar fi dorit să știe adresa croitorului și gândea că revenirea lui Lică însemna și revenirea bunei dispoziții a Siei. Menajul Rim condusese pe Lică până la ușă, pe când Sia rămăsese încă pe loc înmărmurită. Apoi se urnise brusc și, izbind cu coatele pe cei doi, ajunsese pe Lică la poartă. - Ai fi putut să-ți mai schimbi apucăturile, stând cu oamenii ăștia distinși, unde am avut grija să te așez! îi spusese Lică cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sta lângă tronul episcopal, s-ar fi zis că se reazămă chiar puțin de el, ca un om care nu-și are destul de bun aplombul pe picioare. Aghiotanți fideli, cei doi gemeni Hallipa stau dosiți înapoia lui cu niște figuri înmărmurite, ca scoborâți în ultimul moment de pe scaunul electric de execuție si neputând crede în grațiere. Se întrebase mult dacă trebuie, sau nu să asiste și sfârșise ca criminalii prin a veni la locul crimei. Chiar în rândul întîi se afla
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și zâmbi. - Nu... Dar a ajuns fratele meu... Pietro se opri la doi pași de cei doi tineri luptători. Ștefănel Își Întoarse Încet spre el privirea senină și albastră. Apoi zâmbi ușor. Era, totuși, un zâmbet trist. - Dumnezeule... șopti Pietro, Înmărmurit. Așadar... tot ce se știa... În spatele său, Apărătorii descălecară. Cei din primele rânduri auziseră discuția și nu-și puteau stăpâni curiozitatea. Întregul Ordin al Scutului și Spadei trăise tragedia petrecută În familia căpitanului Oană cu optsprezece ani În urmă. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu ne venea să credem de ceea ce vedeam: un automobil luxos (ni se părea nouă, neavând termen de comparație=â) se apropia pufnind și înghițind pământul. Așa ceva nu le mai fusese dat ochilor noștri de viezure să mai vadă. Rămânem înmărmuriți, gurile noastre nu îndrăznesc să se închidă, parcă temându-se să nu dispară minunea. Automobilul trece în trombă pe lângă noi, prăfuindu-ne chipurile care și așa erau unse de praf și noroi. Pe geamul din spate vedem chipul ireal de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit, a pornit așa, hai hui pe străzi.A nimerit într-un „azil de suflete” ...Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și simte voluptatea libertății ca pe o pasăre liberă a văzduhului. Păpușarul o zărește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri risipite, Prin viața unor stele, în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un gând mi se revarsă-n soare. 15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu te caut umbră, ca să nu disper Căci ești minunea vie, strivită de o adiere, În sufletul de cer, alung iubirile ce-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acesta la o familie Mocanu, îsi amintește cum i se spunea la grădiniță. — Mocanu? Eu mă numesc Mocanu. Cum îl cheamă pe tatăl tău? — Vasile Mocanu. — Pe mama-ta o cheamă Florica. Nu? — De unde știi? — Vezi că-mi amintesc. Teofana înmărmurita de emoții nu se aștepta că va mai ajunge vreodată pe aceste meleaguri și în asemenea împrejurări.Avea de jucat un mare rol în misterioasa-i poveste și cere sprijinul lui Alexandru cu mult tact. — Alexandre, eu am fost în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]