3,744 matches
-
Ieri Încă eram supărată pe tine și nici nu-mi amintesc să-ți fi promis ceva, Îi spuse cu un glas În care el, după mutrișoara pe care o făcea, se vedea că nu crede. Și-apoi, ai să mă Înnebunești așa mereu? Cred că le știi pe toate pe de rost...! Înțelese, totuși, că nu o va scoate la capăt cu el, așa că renunță pentru moment la revistă (Împrumutată de la o colegă doar pentru o zi) și privi la o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
obișnuitul surâs pe buze, tata s-a Îmbrăcat elegant În dimineața aceea, În costumul bej cu dungi subțiri, după ce, mai Întâi, s-a bărbierit apăsat (expresia lui), cucerind aerul din jur cu un miros intens de after shave, care o Înnebunea pe mama (trădată Întotdeauna de valul de sânge ce i se spărgea În obraji). Fără să scoată niciun cuvânt (cu noi vorbea, oricum, foarte puțin), s-a Îndreptat spre fereastră și a deschis-o larg. Mirosul de dimineață, amestecat cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rarele lui apariții printre oameni, i s-ar fi putut spune, cu ușurință, „Călugărul”. Cel mai mult iubea să se trezească dimineața Învăluit de mireasma puternică a trandafirilor nenumărați și multicolori, care erau pretutindeni În cameră. Drogul parfumului lor Îl Înnebunea. Respira intens și profund, umplându-și coșul pieptului din ce În ce mai tare, până când simțurile i se pierdeau deplin În nebuloasa ființei, În zone abisale, de o puritate doar de el cunoscută, care-i colorau sufletul și inima, fericindu-l. După filozofia proprie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ar fi vrut să se prindă cu mâinile de tâmple și să urle fără oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și marele cuceritor mongol, doar că patru secole și jumătate mai târziu, a unit pentru Întâia dată cele trei țări românești, după cum, Înclin să cred, știe prea bine și ea. Da, mi-amintesc chestia asta cu Mihai Viteazul! Ne-a Înnebunit proful nostru la ore, a precizat Melanie pe un ton cât se poate de nostim (i se dezvelise un sân aproape În Întregime, dar nu luă În seamă faptul acesta). Dar de spioni ce știi? - mă Întrebă dintr-o dată, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fiu cu cineva. Să-i vorbesc. Să mă eliberez de toți demonii. De toate spaimele trecutului. Trebuia să ies undeva. Oriunde. Eram izolat de câteva zile. Locuiam singur, nu aveam prieteni și lucram mereu până târziu În noapte. Ieșeam... sau Înnebuneam de-a binelea. Ce dracu’, măi Lola, scoate-ți limbuța din paharul meu! Ea râdea apetisant și-mi arăta o limbuță alb-rozie, care mă enerva. Pe Lola am agățat-o acum un ceas În barul de vizavi. Nam intrat niciodată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un fel sau altul. Nu-mi place să aștept. Dacă nu ne va veni vreo idee, va trebui, scumpa mea Vera, să așteptăm. — ție îți convine să aștepți, mie însă, nu. Îi voi mărturisi totul în seara asta. — Vera, ai înnebunit? Cum să-i mărturisești așa ceva? Dacă tot știe, ce rost mai are să continuăm circul ăsta? — Și dacă nu știe nimic? Atunci ai să pari cel puțin ridicolă. — Măcar așa voi lămuri lucrurile. — Vera, te rog, mai gândește-te. Nu se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ina nu făcuse în ultimul timp nici o aluzie, fie ea cât de palidă, la ceea ce era lesne de înțeles că o rănise. Hotărî că ceea ce este imperios necesar, era să regăsească drumul spre casă. Ce vină avea Ina că el înnebunise după o fustă scurtă și un păr în flăcări!? În momentele următoare, puse caietul la locul unde îl găsise, întinse bine pledul, cu grija cu care văzuse că o făcea Ina, și mai privi o dată spre locul acela unde se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ceva de pe un teritoriu pe un alt teritoriu, nu poți, dacă ai graniță, și obligația de a controla, ce muți, dacă nu miști din urechi. Mai nou din portofel. Măi dragă, am o rugăminte la dumneata. Care? Nu mai mă înnebuni de cap cu asemenea aiureli. Ia aminte, la ce-ți spun: aiureli ori neaiureli, bagă la cap, ce-ai să auzi, acum, din gura mea: atâta timp cât va exista vama păzită, și vor fi stipulate prin legi, controale, la vamă, va
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ori nesolicitate. Acum, ce facem? s-au întrebat cei doi. Ne ducem la stăpânire, să aducem la cunoștința celor de-acolo, rezultatul experimentului nostru. Vezi de treabă; vrei să lași o grămadă de inși să aprecieze că noi doi am înnebunit, iar, pe o grămadă de alții, să-i lași să moară de foame, fără ... șpăgi ... fără Ț.Ai dreptate. Hai acasă. Mergem, dar nu acasă. Dar unde? Mai bine, la barul de alături. Ce să facem acolo? Să cinstim ideea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și învârtejite, într-un fel de nedescris.Valuri stârnite se izbeau de tot ce găseau în cale, amestecând nuntașii cu mese,veselă, scaune, bucăți cu alte bucăți din frumosul gard improvizat pe bucata de plajă închiriată. Organizatorii, intrați în panică, înnebuniți de frică și rușine, cu moralul terfelit, se izbeau unii de alții, în zbaterea-n care intraseră, nemaiștiind ce să facă, cum să intervină, pentru a diminua nenorocirea și efectele distructive ale acesteia. Furia naturii s-a abătut asupra acestui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
degetele? Oare înțelesese că eu nu eram bătrânul negustor de mărunțișuri? Încercam să mă eliberez din strânsoare, dar, în ciuda tuturor eforturilor, eram incapabil de cea mai mică mișcare. Trupurile noastre erau lipite unul de altul. Mi s-a părut că înnebunise. Zbătându-mă, mi-am deplasat mâna involuntar și am simțit atunci cuțitul înfigându-se în corpul ei. Un lichid cald îmi împroșcă fața. Ea scoase un țipăt și mă lăsă. Țineau în mână un obiect călduț, căruia nu voaim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unei montări, prin afișe și interviuri; decît să emiți gogomănii, mai bine taci. Și lasă-i pe oamenii competenți și sinceri să vor bească despre rodul muncii lor. În primul rînd, vreau să fac o confesiune : În anii liceului, mă-nnebuneam după avangardiști. I-am cunoscut atunci și pe Sașa Pană și pe Stefan Roll (Ghiță Dinu). Am auzit de la ei diverse povești cu trăzniți - care, pe vremea aia, nu... intrau În NATO ( precum cei de pe micul & imundul ecran treimiist), dar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
2004) :” Nu vreau să mai montez nimic - nici În România, nici În Franța, nici În Suedia. Am grijă de copil, mă uit la televizor, Îmi place să gătesc...” Acum un an nu-nțelegeam ce spune Penciulescu. Acum un an eram Înnebunit să-mi termin (Între cursurile pe care le țin la Timișoara) spectacolele contractate. Azi, pricep altfel declarația marelui regizor și profesor. Azi, spun și eu cu cuvintele lui „am grijă de copil, Îmi place să gătesc, mă uit la televizor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
refuzat să reintre. Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă de profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să ștergem pata aia de sînge? Ori ne-am sinucide, precum actorul din Jurnalul unui nebun al lui Purcărete? Sau am face precum comedianul de la Botoșani care semna ștatul de plată cu numele prințului danez? Am mai spus-o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
adevăr cărțile mortului. Tom le etala și așteptai să vezi răspunsul. Ei bine, exact atunci bestia asta își turna tacticos bere în pahar, încetișor, încetișor, să nu facă spumă prea multă și ronțăia meditativ o alună, două, de simțeai că înnebunești, nu alta. Dacă-l ironizai: "Maestre, mai jucăm în seara asta sau așteptăm să răsară soarele ca să te lumineze și pe matale?", zâmbea cu o candoare cu atât mai enervantă cu cât era una genuină, argumentând: "Stai așa! Păi, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dorise ea și se întreabă încruntată: Da' ce vorbim noi dă maimuțe?". "Io vorbesc? Tu tot 'iceai dă frizeria aia dă câini, un' le fase freza la pisisi." "La pisisi", îl imită ea ironică. Continuă cu arțag: "Aoleo! M-ai înnebunit dă cap, zău! Io ziceam dă coana Ivenița, săraca, dă a fost la o mânăstire și mi-a adus și mie nițică apă sfințită. Întotdeauna mi-aduce, știi?". Nu, nu stiam. Si? Se fasi cu apa aia?" "Ce te interesează
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cât de curând că libărcile nu vorbesc, dar comunică și încă într-un mod destul complex. Nu pot să dau detalii asupra chimismului, fizicii vibratorii sau a gestualității cuprinse în acest tip de comunicare. Frate-miu semantician, de! ar fi înnebunit să afle mai mult despre tărășenia asta, numai că deocamdată nu-mi propun să redactez o lucrare științifică, oricum, greu de susținut prin probe concrete în fața unei comisii universitare. Așa că, vorba domnului Pleșu: a se slăbi! Chestia cea mai importantă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am mobilizat din nou și am revenit la starea de un dinamism extrem cu care pornisem să rezolv marile probleme ivite dinaintea mea. I-am chemat pe cei doi și ne-am canonit cu coala aia de hârtie de am înnebunit. În cele din urmă, am reușit să o prindem exact deasupra televizorului, acoperind cu ea o parte din ecran. Mai vizibilă de atât nici că se putea. Când s-o trezi, tata o s-o vadă sigur. O să se gândească, după ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la ceas și zice cu obidă: Ia uite, bă, și la ăsta! În viața vieților lui n-a venit la timp și acu' și-a găsit să vie mai devreme. Băi, frate, ce zi, nene, ce zi! Să dai să-nnebunești, nu alta. S-a dus în sânge și i'secticidu' ăla..." Strigătele se repetă: "Nea Vasile, nea Vasile! Unde ești, bre?" "Un' să fiu? La Las Vegas sunt, să mă dau în bărci cu o negreasă!", răcnește din toaletă cel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
venit să prog'amează nunțile. Sub cinci milioane n-a mers arvuna la niciunu'. Și fără tocmeală, fără nimic. Cinci a cerut părintele, poc, poc!, cinci a decartat oamenii la masă. Nu mai zic dă ăia doi machidoni!..." Nu mă-înnebuni! E și nuntă dă machidoni?" Nu una, frate, două!", spuse cu ochi sclipitori Tăsică. "Ăia nici n-a apucat parohu' să dășchiză gura, că ei a și sărit cu banu'. Cinci sute dă euroi, soto!" "Hai, să-nlemnești! Pă bune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș fi așteptat." "Noroc că în birou' meu am închis ieri cu cheia, să nu năvălească ăia cu porcăria lor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru a vedea cum aproape un fișic de o sută de bucăți, alcătuit numai din bancnote de cinci sute de euro, se arunca fâlfâind direct în stradă, în uralele unui public neașteptat de numeros, de entuziast și formidabil de vioi. Înnebunit de imaginea stolului de bancnote ce-și lua zborul chiar de sub nasul lui, nu-și dădu câtuși de puțin seama că banii fuseseră aruncați cu ajutorul unei sfori acționate de ciorchini de gândaci. Prinse ca un motan jucăuș câteva bancnote, spre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de gândaci. Prinse ca un motan jucăuș câteva bancnote, spre hazul sincer al celor din bulevard. Răcni la ei: "Băă, băăă! Lăsați banii, băăă! Banii-i ai mei, băăă!". Un moș mucalit și oacheș îi strigă vesel: Hai nu mă-nnebuni! Uite, acu' nu mai e, te-ai prins?". Toată lumea râse. Chestie care îl aduse în pragul demenței pe domnul Ciucurel. Arătă cu degetul spre bătrân și urlă, în timp ce încăleca pervazul: "Te pui cu mine, bă, moșule? Bătaie ce-o să-ți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la reversul acestora. Când revenise acasă din spital, îi povestise lui Karin despre sirenele întâlnite acolo. Că erau care mai de care mai frumoase, dar noroc că Ulise nu-i lăsa pe oamenii lui săi să le admire, ca să nu înnebunească. Ajuns, așadar, în cimitirul lui preferat, se așeză repede pe o bordură de mormânt, lângă o tufă Buxus buxus frumos coafată, ca să-și tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]