489 matches
-
și Vermaji, dar era imposibil ca vreunul dintre ei să vorbească, dat fiind că erau atât de mulți oameni cu ei care să-i întrerupă. Fragmente și bucăți de informații strigate, distorsionate și incoerente, ajungeau până la Sampath, a cărui minte înnebunită nu ar fi reușit să le înțeleagă semnificația nici măcar dacă i-ar fi fost spuse direct. Cât de mult ura să fie întrerupt când intenționa să facă ceva atât de interesant ca demult uitatul conținut al cutiei sale de tinichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de rău augur, chiar numai prin pronunțarea numelui său, dar încă nu se știa pentru cine - o mare de oameni se replia spre oraș pe Podul de Fier. Țărănci cu coșuri pe cap, de unde se ițea câte o gâscă, porci înnebuniți, care scăpau printre picioarele mulțimii, urmăriți de băieți urlând (speranța de a salva ceva de la rechizițiile militare împingea familiile de la țară să împrăștie pe cât posibil copiii și animalele, trimițându-le care-ncotro), soldați pe jos sau călări, care dezertau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu toată lumea are suplețea naturală a unui corp de atlet de elită și își permite să ronțăie biscuiți la orice oră. Mușcă dintr-un biscuite și își aminti de vremea când avea douăzeci și ceva de ani și își dorea înnebunită această scenă: un iubit îndrăgostit lulea, un picnic romantic la miezul nopții, un apartament comfortabil cu lucruri pe care le îndrăgea. Atunci părea un lucru aproape imposibil, sau cel puțin, foarte îndepărtat; acum le avea pe toate, dar realitatea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și fericirea de logodnice a lui Jolene, KK și Cari. Peste câteva zile, luam masa la Joe, restaurantul acela super-nesănătos, de la intersecția dintre Sullivan și Houston. Julie era îmbrăcată pretențios, în scurta din blană de nurcă Mendel după care e înnebunită toată lumea. Pe de altă parte, prințesele din Park Avenue se îmbracă pretențios pentru orice eveniment, chiar dacă comandă mâncarea acasă. Așa m-aș îmbrăca și eu dacă aș avea o mulțime de haine noi în fiecare săptămână. Julie se împăună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să mă liniștesc ? aproape că îmi vine să urlu. E viața mea. Viața mea. Nu am nimic altceva ! Îmi șterg lacrimile de pe obraji. Și n-am de gând s-o pierd. Vin. Acum. Închid telefonul și mă ridic în picioare, înnebunită și superpanicată. Trebuia să mă fi întors. Trebuia să mă fi întors imediat, nu să pierd timpul aici. Nu știu la ce oră am tren, dar nu-mi pasă. Trebuie să plec de aici. Înșfac o bucată de hârtie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acum, toate bune. Ce mai urmează ? „Turnați compoziția întărită de bezea în formă circulară pe pergamentul de copt.” Mă uit la castronul meu. Compoziția întărită de bezea? A mea e lichidă. N-are cum să nu fie bine, îmi spun înnebunită. Trebuie să fie. Am urmat instrucțiunile. Poate că e mai solidă decât parte. Poate că în clipa în care o torn o să se întărească instantaneu, prin nu știu ce lege ciudată a fizicii. Încep să o torn încet în tavă. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să existe niște cutii, mă gândesc cu inspirație subită. Da. Toate lucrurile au fost puse în cutii ce urmează a fi transportate, și care trebuie să fie undeva una peste alta... Ies grăbită din birou și mă uit în jur înnebunită. Dar nu văd nici o cutie. Nici o ladă. Nimic. Adevărul ăsta e, am ajuns mult prea târziu. Mult prea îngrozitor de târziu. Îmi vine să izbesc cu pumnul de nervi. Intru înapoi în cameră, cu respirația precipitată, și mă uit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se ducă acasă, se va întoarce pe seară, S-au dus undeva, se gândi. Motorul furgonetei cântă cântecul întoarcerii acasă, șoferul vedea coroana înaltă a dudului, când, deodată, ca un fulger negru, Găsit veni de sus, lătrând, alergând pe pantă înnebunit, inima lui Cipriano Algor îi sări în piept gata să cedeze, și n-a fost din pricina animalului, această iubire, oricât ar fi de mare, nu merge așa de departe, ci pentru că se gândi că Găsit nu putea fi singur, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sale lăuntrice. E ora 9.40. În subsolul localului Aux Immigrants Heureux, un imigrant nu e deloc fericit: instalația de apă a cedat complet. Țevile au spărturi peste tot și apa țâșnește din ele ca din fântânile arteziene. Roman aleargă înnebunit, ca un șobolan, dintr-o parte în alta, încercând să acopere găurile cu câlți. Cum astupă o spărtură, apa țâșnește în altă parte. E disperat. Apa are deja douăzeci de centimetri înălțime. În panică, urcă pe scara metalică. Încearcă să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
N-avem găuri de scăpare, toate orificiile sunt capcane, toate orificiile, Tudore, toate, așa vorbea. Murim împreună, Tudore, că suntem unul și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de incendiu, doar de canalizare și moarte, așa recita, înnebunită, coana Veturia, parcă învățase totul pe de rost. Era nasolul, cică, în fața oglinzii, și îi vorbea lui Tudorică. Bătrânica se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
băteau din aripi în pământul-cer Și milioane de semințe își deschideau sub țărână aripa lor de lebădă ! Văd azi cum colinele și pădurile Călătoresc, pe aripi înflăcărate libere, Din țărm în țărm, din necunoscut în necunoscut ! Și tenebrele tremură, strigând înnebunite către lumină Pe aripile palpitante ale astrelor-lebede ! Aud chemări după chemări ale omului, plecate pe căi nevăzute Din trecutul adânc până în viitorul ce nu s-a născut încă. Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat Acel suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată o atât de aprigă, hapsână și criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă moment, în ziua asta de s-a născut Sfântul Cristos, ăl răstignit pă crucea durerilor și necazurilor noastre. Cu mâinile astea ți-l scot, nenorocito! Ca cu furculița ți-l scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
totuși va veni, pentru un restaurant e prea târziu la oară asta, aproape miezul nopții, În barurile și cluburile pe care eu le cunosc nu mè pot duce cu o femeie că ea, la café internet, printre toți amicii mei înnebuniți dupè calculatoare, ei nu discutè despre nimic altceva decât cum sè între pe servere interzise, cum sè le-o tragè bèieților indieni, ia sè-l zvânturèm pe èla din sistem cè prea face pe nebunu! Atunci acasè la mine! Nu! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la ei, iar unii bucătari începură să fluture cuțite în aer, dar Tolman își făcu loc înainte, convins, se pare, că exista o intrare de serviciu în bucătărie. Însă nu exista așa ceva. Era prins în cursă. Se uită în jur înnebunit. Vasco încetini. Își arătă una dintre insigne, într-un portofel cu aspect oficial. — Arestare civilă, spuse el. Tolman se strecură pe lângă două camere frigorifice, spre o ușă îngustă, cu un geam vertical îngust. Intră pe ușa îngustă și o închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
săculețul cu vin pe podea. Catifeaua fusese împinsă în jos și se vedea marginea de oțel inoxidabil a containerului. Iar capacul era scos. Un abur alb plutea în jurul gurii containerului. Tolman se holba la el prin geam, cu niște ochi înnebuniți. Ieși afară, fiule. Nu face prostii, spuse Vasco. Tolman clătină din cap. — E periculos, zise Vasco. Știi că e periculos. Dar puștiul apăsă un buton, iar liftul porni din nou în sus. Vasco avu un presentiment urât. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
jur. Alex își porni vechiul telefon mobil și formă numărul motelului. Puștiul puse cealaltă convorbire în așteptare și îi răspunse. — Best Western. — Sunt doamna Colson. M-am înregistrat mai devreme. — Da, doamnă Colson. Părea agitat. Se uita în toate direcțiile, înnebunit. — Mi-ai dat camera 204. — Da ... — Cred că e cineva în camera mea. — Doamnă Colson, sunt sigur că ... — Vreau să vii aici și să deschizi ușa. — Dacă este cineva, probabil că e menajera... — Eu cred că-i un bărbat. — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e Îndrăgostit de tine... — Ăsta nu e un secret ! spune, dându-și ochii peste cap. — A, da ? Să-i spun, atunci ? Mă aplec un pic, spre fereastra deschisă. Hei, Mike, strig. Ia ghici ! Lissy crede că tu... — Termină ! zice Lissy Înnebunită. — Vezi ? Și tu ai secrete. Toată lumea are secrete. Probabil că până și Papa are câteva secrete. — OK, spune Lissy. OK. Am Înțeles ce vrei să spui. Dar nu Înțeleg deloc care e problema. I-ai spus unui tip din avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident, momentul a fost total compromis. Bravo. Minunat. Jack Încearcă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfârcul și rămân fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare. O, Doamne, ce repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. Mâinile lui... degetele lui... gâfâi Înnebunită... Totul se Întâmplă atât de rapid, Încât nici nu mai am timp să-mi dau seama ce fac. E cu totul altfel decât cu Connor. Nu se compară cu nimic din... Acum un minut eram lângă ușă, complet Îmbrăcată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lumea mă acostează, din toate direcțiile. Nu mi-am dat seama că sunt lesbiană decât la treizeci și trei de ani... — Mulți oameni sunt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sânii mei. — Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nimic. Mi-a zburat absolut totul din minte. — Toată lumea crede asta, Îi spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorâtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gâfâind, cu plămânii arzându-mi. Când ajung la șosea mă uit Înnebunită În stânga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ai greșit, și eu te-am iertat. Nici măcar nu se uită la mine. Nu-mi dă nici măcar o șansă. Mașina argintie oprește lângă bordură și el deschide portiera. Mă străbate un atac de panică. — Jack, eu nu sunt așa, spun Înnebunită. Nu sunt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea mai mică intenție... de a-ți vinde secretul ! Lacrimile Încep să-mi șiroiască pe obraji și mi le șterg dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am să aud acum de o poveste cu final fericit. ― Nu știu. Nu sunt sigură că știu nici eu ce e dragostea adevărată. ― Ce? N-ai fost niciodată îndrăgostită? ― Ei bine... era un tip la Londra după care eram eu înnebunită. N-am mai simțit așa ceva pentru nimeni altcineva, și mă gândeam mereu că sunt îndrăgostită nebunește de el. Nu că s-ar fi întâmplat ceva, noi eram doar prieteni. ― De ce? E chior? O ador pe tipa asta! ― Nu, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
când mâinile lui mi-au atins sânii, sfârcurile erau deja tari ca piatra. M-a ciupit de ele și șocuri de plăcere mi-au scurtcircuitat întregul trup. —Dumnezeule! am croncănit eu. —Rachel, ești așa de frumoasă, mi-a șoptit Luke. înnebunită, mi-am ridicat fusta și l-am tras peste mine. îi simțeam erecția prin chiloți. Mi-am pus mâinile pe fundul lui și l-am împins și mai mult în mine. Așa de tare că m-a durut. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]