419 matches
-
cît și lucrarea, i-au plăcut peste poate. "Să-l însoțească durerea tot restul vieții pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an. Roata era puțin înnegrită, butucul puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul pădurii avea proprietăți curative pentru bărbații care, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
contururile binefăcătoare ale mouseului, PlayStation-ului, XBox sau Wii-ului, mâinile lor Începeau să se chircească, asemenea unor gheare. Spatele, odinioară cocârjat, Își pierdea eleganta curbură a ghebului, Începând să se Îndrepte, ceea ce-i pricinuia dureri atroce posesorului. Ochii cu pleoapele Înnegrite și cu pungi cu textura gușii de curcan se transformau În răni dureroase când veneau În contact cu lumina zilei. Puteai vedea acolo un general incapabil să-și mai conducă oștile, pentru că stătea lipit de joculețul său, și nu Call
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de ruptură. Toate capetele se întorc să vadă ce s-a întâmplat. În ușă, au apărut un bărbat scund, șaten, într-un costum albastru și o doamnă mai în vârstă, înaltă, cu o cască de păr des, de-un arămiu înnegrit și bizar, ca și ochelarii mari, fumurii. Ușor încovoiată peste bastonul din dreapta. — Ăsta e directorul teatrului local, își pune în sfârșit în valoare cunoștințele studentul. Urmărim cum gazda noastră strânge dreapta direc torului, rămas cu pălăria în stânga. Apoi, îmbrățișează îndelung
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
extremă acuitate, tăișul, în spate, al privirii ce o țintise... Holul se alcătuia dintr-o prismă albă, trapezoidală, cu laturi mari. Subliniind, parcă, panta scării interioare. Din tavanul înalt cobora, cu patru lanțuri grele și lungi, un candelabru de argint înnegrit, în care creșteau, din zece cupe rotunde, lumânări cenușii, terminate în becuri subțiri, ascuțite. Pe peretele oblic se deschidea un unghi larg cu ușa de la intrare, mărind dintru început perspectiva. Fâșia înaltă de oglindă, strânsă în butoane argintii, prindea verdele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
liniștită a bătrânului pastor, portretist și poet : „Când denunțul va deveni lizibil, inginerul A.P. nu se va mai afla printre protagoniștii scenariului !“. A plecat, a murit, s-a reîncarnat într-un catâr ? Doamna și domnul Manole, ghemuiți unul în altul, înnegriți, dar solidari și durabili, amicul Lucian, gros, furios... nu vor avea de unde să-l mai ia pe intrus. Coșmarul se diluează, chipul capătă, treptat, pacea celui trecut dincolo de întâmplare și chin. S-a întors pe spate, cu brațele atârnând, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ieftin. Ne grăbim și noi spre zona de conservă în care avem bilete. În zarva generală, văd un bărbat de vreo șaizeci de ani căzut peste patru sacoșe mari. Capul îi e întors nefiresc într-o parte, ochii holbați, buzele înnegrite. A plonjat din alergare. Sabina îl privește înfiorată: - Poate îi e rău. hai să-l ajutăm. - Nu, n-are rost, e mort. A căzut la datorie. Alergăm. Ea plânge. Ajungem la compartiment. Înăuntru ca la vreo zece chinezi. Iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea mereu luase premiul întâi! Acolo fusese laureată la Cântarea României, acolo ieșise prima la un concurs de atletism. Frumos, interesant, bravo. Ce puțin vorbești tu, Leo! Sigur nu râzi de mine? Uite ce privire ironică ai. Scoate friptura ușor înnegrită. Ei nu îi este foame. Oricum, e mai mult ovo-lacto-vegetariană. Se duce până în balcon să-și aducă niște măsline. În lipsa ei înfig cuțitul în friptură. Friptura sare pe masă cu zgomotul unei monede scăpate într-un pahar. O iau repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jos era lustruită și era, totuși, curat. Am deschis prima ușă pe stânga și am început să întreb, dar când ușa s-a deschis larg, am văzut-o pe E.A. în mijlocul salonului pe un pat dublu, schimbată la față și înnegrită ca de funingine în zona inghinală. Am rămas lângă ușă și am întrebat-o timid dacă o pot ajuta cu ceva. Ea s-a ridicat în șezut, nu mi-a răspuns și a început să și îmbrace niște chiloți bej
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
zona inghinală. Am rămas lângă ușă și am întrebat-o timid dacă o pot ajuta cu ceva. Ea s-a ridicat în șezut, nu mi-a răspuns și a început să și îmbrace niște chiloți bej, care erau și ei înnegriți jos. Stau și mă gândesc de atunci și mă tot întreb cum s-o ajut. Eu nu-i pot trimite decât iertare, lumină și iubire și rugi către Maica Domnului pentru ea și pentru copilul ei. Și mă rog și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca umbre lungi spectrale. Pluteau singuratici răscolind secolele în așteptări; dezmățul pregătit de natură a căzut cu toate stelele din cer... se apropia furtuna întâlnirii cu astrul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
venit să cred până n-am văzut o fotografie în ziarul de a doua zi, în care se vedea clădire unde fusese expusă cenușa lui, Casa Centrală a Armatei Sovietice; și în jurul ei se încolăcea, făcându-și loc prin străzile înnegrite, o coadă de oameni îndoliați, care se întindea în spate pe o lungime de nouă kilometri și în față pe o lungime de cinci kilometri. ...Si vous dormez, si vous rêvez, acceptez vos rêves. C’est le rôle du dormeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe rând, mi-a spus tata. Nu-ncerca să cari prea mult deodată. Am lăsat sacii jos, am dus pușca și am adus un ziar din maldărul care era la tata-n birou. Tata a așezat toate bucățile de piatră Înnegrită și ciobită pe ziar și le-a Împăturit. — Cele mai bune vârfuri de săgeată s-au făcut bucăți, mi-a zis. A dus lucrurile strânse În ziar Înăuntru și eu am rămas pe iarbă, lângă saci. După un timp i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
înmulțească credincioșii înmiit! Umilit și mic m-am simțit, Patriarhul este un erudit, cumpănit în ale credinței, deslușind în metafore rare, acolo unde povestea e subțire pentru mine cel neinstruit. Te ascunzi cu boala ta ca o floare cu rădăcina înnegrită, gata să moară; încă înflorită tace, își ascunde fața dăruită. Cine să-i urmărească petalele în fiecare zi? A trecut de anotimp, au uitat-o în glastra albastră. Și ploaia nu mai vine! Un pic de răcoare ar mai ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rănită, coborâtă ca un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de moar din vremuri străvechi uitată și de calendar. Aripile se desfac de-a lungul lunii coborâtă în umbre de lac. Anii s-au schimbat, s-au ferecat în oase și în colțurile de la case. Lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
incantație, n-am găsit dar pot presupune, pot improviza, pot recompune o temă de jazz sau iepurele din Alice În țara minunilor, din Alice nu mai locuiește aici că s-a săturat și-a emigrat la Polul Nord, sau pe acela Înnegrit, decedat ca efect colateral al radiologiei asupra unor plante de apartament, niște anemone, În sfîrșit pauză, reclamă Coca-Cola, dau să mă ridic și să mă duc la bucătărie cînd văd că nu era o reclamă adevărată, adică era, Însă făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trecuse nici o lună de când Ina primise o misivă de la Olga, în care fiecare rostire era o amărăciune, că poșta îi aduse o alta, și mai amară. De rândul acesta, disperarea părea a fi și mai pronunțată, fiind înscrisă cu litere înnegrite, înspăimântate: Dragă Ina, Această scrisoare pe care ți-o trimit acum este de fapt o continuare la prima, de aceea s-ar putea să te surprindă. Am vrut să reconfirm ceea ce tu știi bine, că adevărul stă deasupra noastră, a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fără să se mai uite înapoi... Apoi, puțin înainte de răsăritul soarelui, tavanul etajului, prefăcut de mult într-o băltoacă de jăratic, se scufundă, urnind și trosnind, peste tavanul parterului care, încins și slăbit, se prăbuși de asemenea. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor, se vedea clocotul flăcărilor cu răsuciri mânioase de scântei. Curând începură să se adune iar țăranii, unul câte unul. Se uitau la foc, clătinau din cap, aruncau câte o vorbă și repede întorceau ochii spre conacul vechi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în curte. Bătea vesel soarele primăverii. Arborii înmugureau văzând cu ochii. Coșciugurile erau așezate fiecare pe câte un car cu patru boi înjugați. În spate, conacul vechi, cu geamurile încă sparte, părea un moșneag cu ochii plânși. În față, zidurile înnegrite și grinzile arse ale castelului nou, profilîndu-se pe șirul de plopi dinspre uliță, alcătuiau un decor funerar parcă înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aicea s-a făcut o gaură la război, continuă Bunelu, fără să-l ia în seamă. A căzut un avion american. L-am văzut și io, a ars cât a ars și p-ormă a rămas o droaie de fiare înnegrite. Oamenii veneau să-l vadă și răscoleau prin cenușă după te miri ce. Pe urmă s-au obișnuit cu drumul și au început să-și verse gunoaiele, ce să mai facă altă groapă, asta era numai bună. Și-acuma uite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nou turnat în tigaia primenită. Dar știa că ziua aceea n-o să vină. Precum mirul ce se reînnoiește la fiecare șapte ani, uleiul din tigaie se primenea turnându-se unul nou peste cel vechi, în care pluteau frânturi de ceapă înnegrită. Și tot în virtutea rânduielilor care făceau viața mai ușoară, aproape de neobservat, Maca se opri în fața ușii întredeschise a bătrânului. Vru s-o împingă, pentru a da câteva ghionturi balansoarului în care dormita cel căruia îi spunea „unchiule“, nu din pricina vreunei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țară era aliata Reich-ului hitlerist, iar mediile sale conducătoare complicii ticăloșiilor lor. Pe pămîntul nostru nu se risipise încă fumul gros al incendiilor lăsate de ocupanți, printre care și cele produse de soldații români, și încă se mai vedeau ruinele înnegrite ale satelor și ale orașelor, nemaipunînd la socoteală văduvele și orfanii". Bucureștiul este informat în privința conținutului acordurilor de la Teheran. Comunicările în privința faptului că Stalin s-ar fi declarat ostil unei debarcări anglo-saxone în Balcani ar fi fost transmise lui Antonescu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
prin urmare nu aparțineți lui Dumnezeu, ci cetății Satanei. Îl cunoști pe Antonio Mesuraca? Îl cunosc. L-am crescut ca pe un prieten în casa tatălui meu, dar pe urmă a devenit un grec și s-a cățărat pe zidurile înnegrite și acoperite de mușchi. Mesuraca a mărturisit că tu ești căpetenia conjurației. Confirmi această versiune? Ce i-ați promis acelui biet animăluț de Mesuraca? Beneficii pe care n-o să i le dați nicicând? Nu, el nu e o șopârlă, ci
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să mă tot holbez în terfeloagele astea de albume..., soioase, înnegrite, fleșcăite... Gh. P. doi: Fii mai cuviincios cu trecutul... Gh. P. unu: Păi nu-i așa! Că toate foile astea-s pline de salive, de jeg de pe degete... Am să-mi pun mănuși și mască de protecție... Zău c-așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El a ajuns să privească lumea prin mai multe răni deodată/ ochiul lui rece se împrietenise deja cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
octombrie. Fațada unei case obișnuite, "străpunsă de două ferestre încadrate de bare metalice masive", o curte îngustă întunecată, spre care se deschide o cameră mare, pardosită cu dale. Un mobilier sărăcăcios și mohorît, cîteva scaune, o masă, etajere din lemn înnegrit, în mijlocul cărora se află un glob terestru mare, "cu diametrul de aproximativ patru picioare, așezat pe un suport de stejar masiv": Se puteau remarca pe acest glob o mulțime de cruciulițe roșii diseminate pe întreg pămîntul, de la nord la sud
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]