603 matches
-
că te-a umflat Manolescu ca pe broasca lui La Fontaine, dar că degeaba, nu ai substanță, nu ai nimic. Că, de fapt, tu ești un parodist, cel mult un ins care folosește limbajul generației lui Nichita Stănescu, fără nimic înnoitor. Iți recunoștea o oarecare dexteritate, dar spunea că e ceva care ține de meșteșug, nu de artă." Și bineînțeles că în toiul discuției pica un alt amic care îl apostrofa pe primul: "Bine, monșer, mă făcuși să te aștept ieri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
riguros consecventă, cedând ispitei de a insti tui sacrul ca instanță, diferită de profan. în continuarea acestor demersuri de precizare și nuanțare a înțelesurilor sacrului prin raportare la manifestările lui și la ceea ce este diferit de el, propun o perspectivă înnoitoare, care să ducă mai departe firul problemei. Mai precis, propun renunțarea la instanțierea, fie ea doar convențio nală, a sacrului și la polarizarea sacru-mundan, în cazul lui Otto, respectiv sacru-profan, în cazul lui Eliade, granițele fiind ambiguu trasate, deși delimitările
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
reorientarea privirii dinspre obiectele particulare, intramundane, către principiul lor, care devine manifest prin ele. Astfel, lucrurile lumii acesteia, fie că este vorba despre locuri, ființe ori obiecte, sunt „sfințite“ primind o nouă identitate, o funcție nouă și o semni ficație înnoitoare. Această privire renăscută înnobilează multiplul, refăcând legătura cu principiul întemeietor. Fiecare individual va deveni, în această nouă perspectivă, un „vehi cul“ ca mijloc de manifestare a divinului și de trans -punere în „locul“ de unde reluarea legăturii devine posibilă. Treptele realizării
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
astfel încât termenul „experiență“ să poată fi utilizat în maniera unui concept sau a unei categorii, prin epurare metodologică și utilizare univocă. Această dezambiguizare artificială, chiar dacă necesară în anumite situații, presupune uciderea termenului prin anularea ori suspendarea semnificațiilor lui vii, dinamice, înnoitoare și imprevizibile prin nuanțele și reflexiile oferite de așezarea termenului în contexte diferite. 4. Locul comun: imposibilitatea traducerii perfecte atunci când se au în vedere tradiții, spații și limbi diferite este de mult cunoscută și teoretizată; prin urmare, neadecvarea ce survine
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
al unei urcări și/sau coborâri, nu este, de fapt, ceea ce a fost re prezentat, întrucât el scapă eminamente nu doar reprezentării, ci, mai ales, așezării în serie, concatenării de vreun fel sau altul. Mai mult, fiecare treaptă, prin privirea înnoitoare a Unului, devine, în manieră fractală, echivalentă primeia și, în ultimă instanță, ierarhia se va „resorbi“ în totalitate prin această re-centrare adecvată a privirii către care călăuzesc, în moduri diferite, religiile. Cele două „locuri“ - centrul (dacă este vorba despre repre
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
separării (și numirii) individualului, precum și posibilitatea existenței unui continuum spațio-temporal, care să garanteze continuitatea la nivelul identității în spațiu și timp. Altfel spus, spațiul și timpul, ca alveolă a fiecărei instanțe, aduc cu ele o întreagă lume. Din această perspectivă înnoitoare, nu există memorie și nu există istorie reală, ci doar memoria și istoria fiecărei „instanțe“ ce survine inevitabil cu lumea ei. Trecerea de la o instanță la alta este, de aceea, imperceptibilă pentru noi, fiindcă schimbăm în fiecare clipă un infinit
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
obiect“ asemenea tuturor celorlalte. Eșecul de a păstra relația sub forma evanescentă a legăturii instantanee, spontane, vii și unice în fiecare instanță a ei naște formele memoriei „salvate“ în și sub diferite chipuri. Dorința de a păstra contactul și privirea înnoitoare ajunge să dea întruchipări Unului și legăturii cu acesta. întruchipările, ca „externalizări“ ale relației, au miza de a conserva și de a da sens mai departe legăturii pentru cel care a trăit experiența Unului și dorește să o păstreze, în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca un interpret.“ Multitudinea perspectivelor presupune, în viziunea lui Eliade, inclusiv integrarea unor dimensiuni culturale care nu țin neapărat de registrul academic. O atenție privilegiată este acordată, de exemplu, fenomenului artistic. Hermeneutul va găsi moduri noi de expresie pentru mesaje înnoitoare, dezvăluite prin reinterpretarea acelorași conținuturi, contexte și situații oferite de cercetările monospecializate ale fenomenului religios: „Să ne reamintim efectul pe care l-a avut prima expoziție de pictură japoneză asupra impresioniștilor francezi, influența picturii africane asupra lui Picasso, sau consecințele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în contextul academic și culturalactual. Mai precis, am ales formula „hermeneutică creatoare“ pentru a descrie cadrul și intențiile propriului demers, dar și pentru a preciza și indica, prin exercițiul propriu, elementele care pot constitui puncte de plecare pentru această viziune înnoitoare cu privire la miza cercetării fenomenului religios, metodele de cercetare presupuse de noul demers și modurile de expresie adecvate pentru transmiterea eficientă și fără îngrădiri a mesajului. Voi sintetiza în cele ce urmează aspectele definitorii ale acestei metodologii, așa cum se pot descifra
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
receptivității cognitive și categoriile spontaneității plăsmuitoare. [...] Categoriile receptivității aparțin în grad intens conștiinței, prin ele se constituie cunoașterea. [...] Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale.“ Gestul creator este singurul care poate oferi o sinteză înnoitoare, fără a reproduce (și plagia) conținuturile deja existente. El implică, pe de o parte, valorificarea tuturor acumu lărilor anterioare, iar, pe de altă parte, unirea tuturor registrelor ființei în concentrarea care naște noua privire, ca ori zont nou de înțelegere
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
supună Asia, să o răscumpere și din mâinile altora să o dezbată” (HVR, p. 101), ca pe un teritoriu care le-a aparținut. Istoria atestă faptul că limba greacă s-a constituit, aidoma latinei, pe un substrat preindoeuropean cu factorul înnoitor venit din Asia Mică, zona proximă fiind cea a civilizației hitite. Răspândirea civilizației indoeuropene în Grecia insulară și continentală este confirmată, pe de o parte, de scrierea silabică descoperită în Creta și în Peloponez, scriere care corespundea, în secolele 15-13
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Medicina“, în care acordă un larg spațiu medicinei simțurilor pe care o numește fiziologie. Cartea are răsunet și cunoaște mai multe ediții. Metoda sa este anatomo-clinică, de cercetare directă. Fernel completează orizontul medical hippocratic și motivează terapeutica prin cunoașterea fiziologică. înnoitor al concepției medicale, el rămâne totuși un adept al lui Galen, convins de teoria celor patru umori ca și de cea a spiritelor vitale care asigură, funcționalitatea sistemelor organice. în fond această atitudine a lui Fernel ne duce cu gândul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru ascendență, pentru recuperarea modelelor și legitimare paradigmatică: "Conservatoare și înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un gen ambiguu și deschis, formula ideală pentru artistul doritor să-și verse în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și tu o iubită și pe deasupra te crezi tare la limba și literatura română. Indiferent unde te afli, pe câmpia Bărăganului, În munții Maramureșului, Într-un mic sat din Moldova sau În satul pescăresc din Deltă, peste tot Întâlnești suflul Înnoitor al zilelor pe care le trăim. Ici vezi o fabrică nouă, un cămin cultural, un sat electrificat, colo un cartier nou de locuințe, un magazin universal. Sunt realizări ale socialismului. Este firesc, deci, să fii pătruns de un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Canal?) avea să remarce peste ani (Tratat despre Epitetul din Cuenca del Plata, 1941) cuvântul manșetă, pe care Îl consideră insolit, fără să bage de seamă că el figurează În ediții autentificate ale Dicționarului Academiei Regale. Îl numește curajos, fericit, Înnoitor și propune ipoteza - horresco referens - că ar fi vorba de un adjectiv. Iată, drept exemplu, alt uriaș paravan: Buze de iubire, pe care sărutul avea să le-apropie, au zis, ca-ntotdeauna, nocomoco. Vă mărturisesc cavalerește că la Început chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se spetește cu succes pentru a se menține la nivelul pe care de-acum Îl pretinde grosul publicului. Semnături ilustrisime, valori solide, condeie de marcă ridică prestigiul acestui buletin informativ, abordând, fiecare În felul său, cu contribuții mereu meritorii și Înnoitoare, cele mai arzătoare și moderne tematici. Strălucesc, În splendidul grup, Vasco, Vanasco etc.. Să fim cinstiți, cititorul neavertizat nu poate decât să se Întrebe: acești scriitori, profesori și tineri studioși formează, oare, un nucleu? Așteptând ca o minte mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
după cum demonstrează și Francesco Traniello nu este atitudinea roveretanului care, în mod greșit, ar putea fi interpretată drept detașare aristocratică și dezinteres pentru întîmplările veacului respectiv, ci modul în care cei mai diferiți fermenți au acționat în sensul unei exigențe înnoitoare care, cu siguranță, nu era politică și despre care nu s-ar fi putut spune că este de-a dreptul religioasă, ci întru totul ecleziastică și evident originală prin organicitatea sa. Sugestiile lui Rousseau, asimilate de însăși romantismul catolic, despre
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
loc dintr-odată, ci treptat, după cum am mai spus, fără să atragă atenția. Prima ocazie oferită Bisericii să pronunțe o astfel de judecată finală a fost sub Grigore al VII-lea, și nu este surprinzător că acțiunea Papei a părut înnoitoare multora dintre contemporanii săi, care din acest motiv au luat-o ca pe un prilej de a-l calomnia, deși Biserica își exercitase jurisdicția pe aceleași temeiuri de drept creștin public fără să stîrnească nici o opoziție sau surpriză. Mai înainte
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aflați încă sub influența lui Makarenko, un reputat scriitor al timpurilor cu "Steaguri roșii pe turnuri" și un pedagog care cultiva bătaia muscălească la stroi, îl chemau pe numele cu distorsiune la modă, de "Vladimirovici", fu impresionat plăcut de apelativul înnoitor "Vlady". Îmbunat și binevoitor, se aplecă spre fătuca obraznică despre care el nu știa nimic, nici măcar că începuse ea singură să-și promoveze numele fanariotizat de "Zoe", pentru a-l escamota pe "Zoia" înscris în actul ei de naștere. Prenumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o Înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mîna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și de scopul pentru care venisem, ce nu Îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea Înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de pat; femeia avea ochii Înfundați În orbite, era trist s-o privești, și vizibilă suferința ce ne chemase acolo. Prezența noastră ne era stînjenitoare fiecăruia din noi, ca-n atîtea asemenea Împrejurări, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
jumătate de an de la plecarea domnului Pavel. Zăpada trecuse, zilele se topiseră, vîntul noii primăveri bătea ușor În rufele doamnei Pavel, Întinse la uscat pe frînghia din curte, de la poartă pînă la cîrligul din zidul magaziei. Era un vînt călduț, Înnoitor peste copacii Înverziți ai străzii. Doamna Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum de poartă; Împlinea acolo, ea și Încă trei din doamnele știute ce-o vizitau, un anume ritual de măcinare a timpului. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dedicată solistului Ion Bogdan Ștefănescu. Genul concertistic este prezent cu stăruință în lista opusurilor compozitoarei, în varii formule timbrale. Concertul prezent, deși concentrat într-o structură tradițională, dezvăluie descendența compozitoarei Carmen Petra- Bassacopol din modernismul enescian, îmbrățișând tehnici și limbaje înnoitoare ale muzicii (neobarocul, neoclasicismul, neoromantismul), pe care le-a remodelat prin și cu ajutorul substratului folcloric. Subtilitatea interpretării ce denotă o inteligență a conducerii sunetului, cald și profund, a frazării, a pătrunderii geometriei ansamblului architectonic, o datorăm solistului Ion Bogdan Ștefănescu
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
pentru mireasă, că m-am dat în călușei, și el mă pândea pe de lături să nu mă piardă, că m-a ținut în brațe și mi-a arătat orașul, m-a dus la cișmar... Nu așteptai să reînceapă conversația înnoitoare. Dădui paharul pe gât și o chemai pe Silvia. Ea ezită, iar eu știam că o să ezite. "Silvia, zise Matilda cu o falsă uimire, te cheamă tata." Atunci ea se ridică și veni la mine, floare vie care nu știe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unice, Iosif al II-lea intenționa să topească diferențele existente între popoare. Instrumentul l-a găsit în germanizare, motiv pentru care a introdus germana ca limbă oficială de stat și obligatorie în învățământ. Două bastioane ale conservatorismului îi stăvileau eforturile înnoitoare: stările feudale (printre care se numărau și "națiunile politice" transilvănene) și ordinul iezuit. A atacat privilegiile primelor, încercând "impunerea" nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Privească cineva forul* din București, vază cele 20 000 de străini ce curg an cu an în țară, vază mortalitatea populației noastre {EminescuOpXII 461} {EminescuOpXII 462} autohtone și se va convinge că suntem jertfa unei colosale mistificații, că sub formele înnoitoare * ale statului național ni se escamotează, zi cu zi, pământul, averea, viața copiilor noștri, naționalitatea. Vom spune-o noi adevărul adevărat, voi" spune-o cu, omul care n-aspiră la nimic, care aș arunca la picioarele ministrului o Stea a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]