723 matches
-
fi, mă, să lipsești mâine la Botanică? ― M-am gândit și eu la asta, dar ce, Crăcănel e fraier să-nghită? Și-așa, tot eu cad prost! Mai bine-i spun bătrânului, și gata... de omorât n-o să mă omoare! Înnoptase de-a binelea. Am mâncat cu noduri: am luat în mână o carte, chipurile ca să citesc, dar rîndurile-mi fugeau pe sub ochi cu o iuțeală de trenuri minuscule pe o câmpie albă, fără de sfârșit, și eu nu înțelegeam nimic; gândurile mele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
forțe negative, devastatoare. Ceva din forța aceea pornise Împotriva lui. Ciocnirea era destul de Îndepărtată În timp. Dar era inevitabilă. Seara de 9 ianuarie 1475, Vaslui, Moldova Armatele otomane se surgeau Încă pe valea Bârladului, dar peste puțină vreme aveau să Înnopteze. Voievodul străbătuse, prin codri, zeci de kilometri spre sud. Oastea invadatoare era, cu adevărat, imensă. Dar Înaintarea fusese, În ultimele zile, tot mai grea. Turcii pierduseră peste zece mii de oameni În luptele de hărțuială. Nu găsiseră nimic de jefuit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câteva case risipite pe versantul abrupt al vârfului Arșița Caprei. Îi ieșise În cale un bătrân scund și slab, pe nume Gligor Ailenei, care se Învoise să le dea să mănânce să-i lase să se spele. Ar fi putut Înnopta la el, dar voievodul refuzase. Dacă se afla că acolo trăseseră doi străini, o prea mare primejdie se afla asupra casei. Bătrânul nu Întrebase nimic, dar, la plecare, spusese doar atât: - Să ducă Dumnezeu pașii spre lumină. Că se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai putea. După 6, în august, și nu se vedea încă nici o pregătire; dimpotrivă, erau cauze puternice de întîrziere. Mini nu vroia să se sperie pe ea singură, altfel și-ar fi spus: ,,E poate chiar caz de amînare! De înnoptat acolo! . . . Brrrr! . . ." De aceea își adresa în minte mici discursuri, monologuri ale plictiselei, nu prea violente sau zgomotoase, pentru că, în adevăr, atmosfera încărcată a locului o impresiona ,,Ce noroc! își zicea în surdină. Să nu poți suferi vizitele la tară
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se stinse temător. - Ai văzut? Era Lică Trubadurul! Se duce la Rimi!. Mă tem că azi nu ajunge decât până la baba, la bucătărie. "Vărul flușturatec", cum îl cheamă Rim fără simpatie. îl "tapează" regulat, pierde-vară! Mini se opri puțin în loc. înnopta albastru, transparent, frumos și răspântia îi era străină dar plăcută. Un square mic, acoperit în zăpada neatinsă și în jur case scunde dar curate, cu grilaj frumos de lemn și pomi în dreptul porților. Un plop înalt la una din porți
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cîteva găini le mînuia lelea Ghența care, aprigă, dirija fără răgaz pe cei doi copii, un băiat mai răsărit și o fată de opt ani, care o ajutau la treabă. Gospodarului îi plăcea să mănînce bine, ziua dormea iar, cînd înnopta, pleca la slujbă. Primăvara lega la vie. Toamna mustuia ciorchinii. Atunci obrazul lui roș se făcea blajin. Mintea îi era greoaie și, neștiind să întrețină o conversație, punea doar întrebări. Rîgîia, plimbîndu-și trupul mare prin ogradă și abia aștepta să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gura a mirare. A Înghițit În sec. I se beliseră ochii din cap ca la melc. «Minți, du-te dracului!» Nu te mint, de ce să te mint, ce interes aș avea? Uite, miercurea trecută s-a Întâmplat. După ce s-a Înnoptat bine, a ieșit la poartă, așa cum stabiliserăm. Ta-su, grecul, se culcase, că aici la țară ăștia se bagă În pat odată cu găinile. Am vorbit, ne-am mozolit, ne-am pipăit, ne-am frecat - știi cum e. Și atunci Doamne-Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
convinge. Hikoemon, e timpul să mergem. Hikoemon era nefericit că dăduseră greș, dar, de la bun început, se temuse că se putea întâmpla astfel. Amândoi prevăzuseră că Muneharu n-avea să se lase cumpărat. — Drumul e periculos în timpul nopții. De ce nu înnoptați la castel, ca să plecați mâine dimineață în zori? insistă Muneharu. Nu era doar o simplă formalitate din partea lui, iar trimișii înțeleseră că aveau în față o ființă omenească realmente inimoasă. Era dușmanul lor, dar era și un om cinstit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noi în campanie. Cred c-ar trebui să-i spun seniorului nostru acest lucru. Chokansai își privi nepotul și râse: — S-ar putea ca ăsta să fie și rolul meu final. Micuții ăștia nu mă mai lasă în pace. Se înnoptase, iar copiii îl sâcâiau să le spună una dintre faimoasele lui povești. Era ultima seară dinaintea plecării în campanie. Mitsuharu se așteptase să aibă loc o întrunire generală, dar, cum în fortăreața principală domnea liniștea, se duse în cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobutaka părea să fluture tot mai aproape de Dengo. Chiar în acel moment, un batalion de cinci sute de oameni, inclusiv fiul lui Dengo și fratele său mai mic, porni prompt ca un nor negru, galopând, fără teamă, spre inamic. Se înnopta. Vântul purta strigătele încleștărilor pe viață și pe moarte și umplea cerul cu miros de sânge. Unitatea lui Nobunaga era respectată ca fiind cea mai puternică dintre diviziile armatei lui Hideyoshi, iar acum era întărită cu trei mii de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Când ajunseră în vârf, îi apucă tremurul. Stând pe buza prăpastiei stâncoase, vedeau nu numai Lacul Yogo și Lacul Biwa, ci și drumul spre provinciile de miazănoapte, șerpuind de-a lungul lacului. Se vedea până și baza Muntelui Ibuki. Se înnoptase, așa că nu se putea vedea clar, dar părea să fie o singură linie de flăcări curgând ca un râu, tocmai de la Nagahama până la Kinomoto, lângă poala muntelui pe care se aflau. Flăcările se întindeau din loc în loc, cât vedeai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
schimbat radical față de micul port Naniwa, iar când armata lui Hideyoshi sosi, oamenii începură să se îmbulzească pe străzi și prin vecinătatea castelului, ovaționându-l, până la căderea nopții. Lucrările de construcții externe ale Castelului Osaka se terminaseră deja. Când se înnoptă, în fața oamenilor începu să se desfășoare o scenă de pe altă lume. Lămpi luminoase străluceau din nenumăratele ferestre ale fortului cu cinci niveluri din fortăreața principală, precum și din fortărețele mai mici, a doua și a treia, împodobind cerul nocturn și luminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ultimă instanță, mi-au îmbogățit orizontul cultural-științific. Uitam să amintesc un lucru esențial: am constatat cu uimire că și eu am hoinărit pe aceleași meleaguri bătătorite repetat de mata. Și eu am străbătut locurile dintre Herculane - Râmnicu-Vâlcea și Făgăraș, am înnoptat și eu pe la stânile din munte cu aceeași emoție de a face cunoștință cu urșii și că, undeva în apropierea lacului Capra din Făgăraș, am asistat la un fenomenal și feeric apus, astrul zilei urma să dispară în speranța unui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai luasem niște cocaină. Apoi urmase încă un bar. Apoi poate încă unul. Memoria îmi juca feste, așa că nu eram foarte sigură. Și după asta ne dusesem cu trei - sau fuseseră patru? - dintre prietenii lui în apartamentul cuiva. Afară se înnoptase deja. Și fiecare luase câte două pastile de ecstasy. în afara unei imagini fulgurante cu un club de noapte, care se putea să fi fost reală sau doar să mi-o fi imaginat, nu-mi mai aminteam nimic altceva. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
l-a așteptat până pe la cinci după-amiază, când în fine s-a hotărât să meargă la Miliție. Din informație în informație contradictorie, până a găsit postul și a reușit să-i lămurească pe milițienii ăia de situația lui s-a înnoptat de-a binelea, cum cad nopțile de vară târziu, încât s-a văzut nevoit să accepte un loc de dormit pe coridoarele lor sinistre, cu miros de proaspăt zugrăvit, cu bocănituri de cizme, cu... Dimineața, tot Miliția a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fluxului memoriei. Pe hârtie pică cu zgomot fărâmituri de păr alb, părul meu din zona frontală pe care cel puțin o dată pe zi mi-l pârlesc, aprinzând țigara de pe ochiul aragazului. Mă trezesc că s-a făcut noapte, cum se înnoptează tot mai repede pe măsură ce înaintăm spre iarnă. Scaunul în care mă las sfârșit pe spătar, pentru a dobândi perspectiva demiurgică asupra colii scrise, a pierdut de mult mirosul crinilor din camera bună de la Brașov, unde scaunele astea le-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încât și-ar fi putut vopsi în roșu nu numai veșmintele, ci și toate animalele, până la moarte. Și cum ultimul care murise era un tânăr din familia Atman, aceștia erau dornici de răzbunare. întâmplarea face că printre dunele unde ai înnoptat tu, nu departe de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, se afla o jaima a familiei Zayed, dar toți bărbații muriseră și acolo nu mai locuiau decât o mamă cu fiul ei, în bună pace, căci până și în familiile ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
targuí care nu v-a lăsat să intrați în tabăra lui? Ți-l amintești? Caporalul ridică din umeri, cu un gest de îndoială: — Toți tuaregii sunt la fel când poartă vălul, dom’ sergent. — Dar ar putea fi cel care a înnoptat ieri aici? Negrul cel scheletic răspunse în locul lui. — Ar putea fi, dom’ sergent. Am fost și eu atunci. Era înalt, uscățiv, cu o gandurah albastră, fără mâneci, peste alta albă și o pungă mică sau o amuletă din piele roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până deveni un sol tare și sigur. Merseră apoi încet, mereu spre soarele ce se ascundea, iar când se înnoptă se urcă pe mehari, lăsându-l pe acesta să continue marșul, sigur că nu se va abate din drum în vreme ce trăgea un somn bun, legănat acolo, în șaua înaltă, clătinându-se ca pe o mare agitată, dar atât de sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
departe. Păi, Rafael pe de o parte, și taică-său pe de alta. Fără să spună nimic, nea Petrică reușește s-o întoarcă pe dos. Ar fi cazul să-și dea seama, și uite-l că-și dă. Refuză să înnopteze la ei, în pofida invitației lui Rafael. Păi, are un tren diseară și chiar pleacă, luându-l pe Mugurel cu el, la fel de sfios și de reținut cum a apărut cu patru ceasuri în urmă. 31. Alegerile din septembrie ’92 parcă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-aș fi dorit să-i vină cuiva vreo idee mai puțin onorabilă. A doua zi, Francesco, Paolo și ceilalți au plecat mai departe. După două săptămâni s-au întors, ne-au povestit ce văzuseră în călătoria lor și au înnoptat la noi în oraș. Dimineața i-am însoțit până la ultimul sat, aproape de graniță. Acolo a fost o despărțire cu sărutări și strângeri în brațe. I-am strecurat lui Francesco o scrisoare pentru acasă. În toamnă, a murit Mihaela. Fusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
m-am întrebat de ce Dumas și-a numit cartea Cei trei mușchetari, când de fapt erau patru.” „Cine știe de ce.” Am tăcut o vreme. „Și ciorile tot mai zboară”, a spus ea. „Știi tu cumva unde se adună ciorile, ca să înnopteze? Eu n-am văzut niciodată unde coboară ele din zbor. Tu le-ai văzut?” „Nu. Poate mai departe de gară. Dar am o idee. Când vii înapoi, să mergem să ne uităm unde coboară ciorile. Rămâne așa stabilit?” „Clar. Rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
n-am nimic cu ea. Cei doi formează o pereche pe care o pot privi făcându-și de cap fără urmă de gelozie. Nu sunt în nici un caz un cuplu fericit, în adevăratul înțeles al cuvântului. Capitolul VI S-a înnoptat și a început să plouă mărunt, dar stropii nu par să atingă pământul. Umezeala din aer devine vizibilă și formează un fel de ceață subțire. După nebunia de la club - miros de alcool, muzică dată la maxim, urlete, oameni cu priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
depărtîndu-se, grăbit, fără să știe unde. În câteva ferestre ale castelului se iviră fuioare de fum. ― Focul!... Focul! răcni un glas cu bucurie sălbatică. Dar focul se încingea greoi. Ardea numai înăuntru și mai mult afuma. De-abia când se înnopta de-a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând milioane de scântei. Oamenii umblau în jurul focului, parcă n-ar mai fi avut nici somn, nici case. Toți răgușiseră urlând și totuși urlau mereu vorbe fără șir
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Avea un păr lung, buclat, castaniu deschis, culoarea lemnului de stejar, și pe fața rotundă, cu fălcuțe frumos rotunjite, doi ochi gălbui. Nu am reținut decât vag, în trecere, această mutriță aristocratică și mi-am continuat plimbarea până s-a înnoptat. După aceea, de câte ori treceam pe-acolo, priveam spre fereastra de deasupra marchizei, dar în jumătate de an nu am mai văzut decât, de câteva ori, o femeie bătrână. Prin altă fereastră, mult mai mare, de la stradă, puteam vedea un glob
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]