1,294 matches
-
vieții. Avântul spre vis, profuzia de stele, amintirea ca purificare a trăirii arată un romantic. „Cântăreț bolnav” de singurătate și de toamnă, de gândul morții, G.-V. face din „pământ” o figură dominantă, pătrunsă uneori de febre dionisiace, ce mărturisesc înrâurirea blagiană. Privighetoarea oarbă aduce o notă muzical-funambulescă (Audiție din Saint-Saëns) în această lirică de o rostire mereu clară, plată adesea, în ciuda spaimelor care au alimentat-o. Poetul nu se va despărți de tradiționalismul în formula promovată la „Gândirea”. Pictura de
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
C.Z. Buzdugan susține necesitatea ca provincia „să-și cucerească și ea dreptul la o viață literară și culturală proprie (Descentralizare). Revista este dedicată celor „cărora nu le repugnă propășirea prin cultură a maselor populare”, propășire ce trebuie „stimulată prin înrâurirea curentelor cultural-poporaniste ce se formează în jurul unor publicații ca «Viața românească» și altele” (Partizanii descentralizării). Ca și „Gazeta săteanului”, D. de J. conține numeroase informații practice de interes pentru locuitorii din mediul rural. Rubrici: „Mișcarea culturală”, „Bibliografii”, „Recenzii”, „Revista generală
DUNAREA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
preconiza purismul estetic absolut - un frumos în descendență ideală platoniciană -, „tot atât de universal și obiectiv, neschimbător și adevărat ca și adevărul”. În esență, un frumos „în afară de condițiile de timp, de spațiu și cauzalitate”, disociat cu grijă de orice alte impulsuri sau înrâuriri. Jaloanele sistemului său estetic le schițase la vârsta de douăzeci și șapte de ani, în volumul Critica „științifică” și Eminescu (1895). Pronunțându-se „în contra metodei istorice în literatură”, teoreticianul respingea de plano critica deterministă (Taine, Brunetière), critica biografică-psihologică (Sainte-Beuve), critica
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
probabil, de lecturi din opera unor scriitori ruși citiți, atunci, nu numai de el (Lev Tolstoi, V.G. Korolenko, Maxim Gorki), de asemenea de scrierile lui Victor Crăsescu sau Jean Bart (era comandantul tatălui său), la care, cu siguranță, se adaugă înrâurirea, mereu vizibilă în alegerea temelor și într-o anume atmosferă a narațiunii, a literaturii lui Mihail Sadoveanu. Schițe, povestiri și nuvele, dar și versuri de factură sămănătoristă îi sunt tipărite în „Adevărul”, „Arta” (Iași), „Ancora” (Galați), „Sămănătorul”, „Făt-Frumos” (Bârlad), „Dobrogea
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
meseriașii? G. nu e un exaltat, un frenetic, precum atâția din generația lui, ci un liberal moderat, înclinat spre reforme menite să consolideze o democrație burgheză. Cu o informație de-a dreptul enciclopedică, nutrește o mare încredere în știință, sub înrâurirea pozitivismului lui Auguste Comte, dar împărtășește și convingeri deiste. În articolul Ochire asupra științelor, clasifică teologia ca fiind prima între științe. Recunoaște, totuși, în universul material, existența unor legi obiective, ca și în viața socială, guvernată de legi morale. A
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
a afirmat dintru început ca un inspirat cântăreț al lor, al satului ardelean, supus robiei naționale și sociale. Prin cel mai bun volum al său, acela de debut, asimilând influențe ale înaintașilor (G. Coșbuc, St. O. Iosif), dar mai ales înrâurirea lui Eminescu, G. e în substanță un romantic, ce nu va rămâne indiferent, mai târziu, nici față de valul contemporan simbolist. Incomparabil rapsod, el își sprijină „cântarea pătimirii noastre” pe structuri dintre cele mai originale și mai profunde. Lirica sa se
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Limbă și politică în Republica Moldova, 1998), contribuții lexicografice și nenumărate recenzii completează lista de publicații ale românistului H. În cartea Cercul Literar de la Sibiu. Influența catalitică a culturii germane (2000), scrisă în colaborare cu Ov. S. Crohmălniceanu, demonstrează, între altele, înrâurirea baladei germane (Goethe, Schiller ș.a.) asupra tipului nordic, cavaleresc de baladă cultivat de cerchiști. Apropierile unora dintre sibieni de unii poeți germani este și de altă natură, Radu Stanca având - scriu autorii cărții - și o „soartă similară în foarte multe
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
îl omagiază, la aceeași rubrică, pe I.L. Caragiale la împlinirea vârstei de șaizeci de ani, semnalând refuzul marelui scriitor de a se întoarce în țară. O secțiune intitulată „Filologie” se ocupă de probleme ale limbii, precum Em. Grigorovitza cu articolul Înrâuriri românești în limba sașilor din Transilvania. Aurel Ciato (sub semnătura Alco) traduce din poezia lui Lenau, în timp ce Ion Gorun transpune Primul monolog din Faust de Goethe (2/1906), iar Teodor Murășanu tălmăcește Cântece triste de Goethe (5/1912) și din
REVISTA POLITICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289249_a_290578]
-
și știri bibliografice din fiecare număr și tot el dă versuri simboliste, în care se face simțită mai ales influența lui Paul Verlaine. Alături de Petică, publică versuri sonore, dar lipsite uneori de substanță, Cincinat Pavelescu, precum și D. Nanu, aflat sub înrâurire eminesciană, D. Karnabatt ș.a. Prozatorii gazetei sunt Alceu Urechia, Septimiu Sever Secula, Em. Grigorovitza și Al. Cazaban. Apar, în foileton, și traduceri din E. Marlitt, Victor și Paul Margueritte, R. Haggard, Ponson du Terrail, Mark Twain (Bărbierul anglo-saxon, în tălmăcirea
ROMANIA JUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289314_a_290643]
-
totodată, atât accente argheziene, cât și macedonskiene. Nesedimentată, permeabilă la influențe, nu ocolește nici poezia lui B. Fundoianu, așa cum versul lui Camil Baltazar inspiră ciclul Sărbători trupești. Gustul pentru încifrare duce și spre poezia lui Ion Barbu. Însă toate aceste înrâuriri nu strivesc glasul poetului, nu ocultează ceea ce el are personal, autentic, nu îi transformă versurile în simple pastișe. Ciclurile de poeme se centrează pe o imagine sau pe un simbol. În Sărbători trupești laitmotivul este dansul, și titlurile sunt sugestive
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
a tot ce este românesc.” Ca atare, numărul 4/1934 este dedicat poetului Mihai Eminescu: sunt reproduse Doina și poemul Lui Eminescu de D. Anghel și St. O. Iosif. Cezar Petrescu semnează eseul Poetul durerilor noastre, Tiberiu Crudu scrie articolul Înrâurirea literaturii populare asupra lui Eminescu, Mihai Ciutea articolul Eminescu, cugetător politic și gazetar, iar Mihail I. Țupa dă evocarea După 45 de ani. Tiberiu Crudu, prezent fără întrerupere în R., publică în prima serie schițele Ispita, premiată la concursul „Vieții
ROMANUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289360_a_290689]
-
ale frontului literar - de fapt un comentariu la lucrările Congresului al III-lea al Partidului Muncitoresc Român -, proclamă ideile normative și dogmatismul vremii : scriitorii au datoria „să dea chip eroului nou al epocii”, să contribuie la „munca de lichidare a înrâuririlor educației burgheze din conștiința oamenilor” etc. Nici Darea de seamă a Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor la Conferința pe Țară a Scriitorilor (5375/1962) nu vorbește decât despre „dezvoltarea literaturii noastre noi, realist-socialiste”, despre „principiul leninist al îndrumării literaturii
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
reprezentat o pledoarie convingătoare privind rolul culturii grecești. „Importanța cunoașterii limbii grecești și a culturii bizantine pentru români” este covârșitoare în evoluția spiritualității românești, afirmase învățatul încă din 1912, în cartea sa Elenizmul în România. Reconstituirea „punctelor principale” ale acestei înrâuriri a constituit țelul căruia i-a subordonat întreaga sa activitate științifică, desfășurată sub semnul acribiei (cuvânt des întâlnit în aprecierile unor contemporani), al efortului de documentare integrală, de epuizare a surselor chiar dacă - spunea Iorga - drumul spre sintetizarea acestor date nu
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
la Vasile Cârlova, pe care Șerban Cioculescu îl va prezenta ca pe un poet ce „inaugurează romantismul, intuindu-i toate notele particulare”, se va mai desluși - în Păstorul întristat din 1827 - influența liricii pastorale a clasicismului. Poezia sa va mărturisi înrâurirea primită din două surse importante din care se va nutri, pentru o bună bucată de vreme, r. românesc: așa-numitul „preromantism” francez (mai ales prin Volney) și meditația de factură lamartiniană. Generația care începea să se manifeste în anii ’20
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
exeget al fenomenului romantic i-a evidențiat efectele în plan cultural - apariția unor reviste cu un orizont tematic tot mai larg și din ce în ce mai bine scrise, fundarea unor biblioteci publice, dezvoltarea teatrului (și implicit a dramaturgiei naționale). D. Popovici semnala și înrâurirea pe care personalitățile vremii le-au avut asupra culturii secolului al XIX-lea: pe de o parte, Heliade, susținător al preluării masive din literatura universală, ceea ce „prelungea concepția universală a secolului al XVIII-lea”, întemeindu-se pe tradiționalele teorii literare
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
din opera marelui dramaturg au fost publicate sau au văzut lumina rampei în preajma revoluției pașoptiste. Sunt anii inaugurării cursului de istorie națională al lui Mihail Kogălniceanu, al publicării primului număr al revistei „Dacia literară”. Oricât de puternică ar fi fost înrâurirea modelelor shakespeariene, nu poate fi ignorată forța ideilor pragmatice ale generației care pregătea renașterea națională a țării. Compuse în acest spirit, vizând identificarea unor subiecte vrednice de a fi transformate în substanță literară, scrierile ilustrează o trăsătură definitorie a esteticii
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
acest exponent al mesianismului pașoptist a lăsat imaginea unui spirit exaltat și fulgurant, realist și visător. Preconizând revoluția - o revoluție burgheză - ca mijloc radical de preschimbare a vechilor rânduieli, R. se arată un vrăjmaș al marii proprietăți individuale, dar, sub înrâurirea lui Proudhon, ca și a lui Saint-Simon, admite proprietatea ca rod al muncii. Credința lui în progres e de nezdruncinat și, sub influența socialismului utopic și a iluminismului, el se mai și pierde în reverii despre frăția și solidaritatea națiunilor
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Ramuri”, „Transilvania”, „Echinox” ș.a. Poezia lui S. se înscrie în descendența liricii lui Lucian Blaga și a celei a lui Ion Vinea - căruia i-a dedicat în 1971 și o micromonografie -, zvâcnirile de originalitate nefiind întru totul înăbușite de această înrâurire. Două ar fi supratemele din volumul Soare, fântâni, trandafiri...(1972), derivate și ele din textele avute de model: mirajul transparenței, ca montaj metaforic al utopiei, și „lauda somnului”, ca purificare prin revenire la esențele primordiale. Simbolistica transparentului presupune un univers
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
stagiunea 1852-1853), răsfățatul scenei moldovenești devine L., care de câteva ori (în intervalul 1855-1871) ia conducerea teatrului, asigurând și direcția de scenă la unele spectacole. După înființarea Societății Dramatice, figurează între primii societari clasa I (1879). Aflat la început sub înrâurirea lui Matei Millo, L. își conturează treptat un mod propriu de interpretare, un stil burlesc, șarjat, din specia comicului naiv. A jucat în toate comediile și vodevilurile lui V. Alecsandri, fiind, printre altele, creatorul rolurilor Clevetici și Sandu Napoilă. A
LUCHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287877_a_289206]
-
și le-a strâns în volumele Poeme (1911), Grădina Hesperidelor (1912), Imperii efemere (1925). Avea sub tipar, în 1929, Armonii lascive. În 1902 îi apăruse culegerea de caricaturi Politicienii noștri. A fost prieten cu Ion Minulescu, care a exercitat o înrâurire asupra liricii sale, l-a cunoscut pe Tudor Arghezi. Ș.-E. este unul din poeții care, printr-o retorică simbolistă, a exprimat constant înclinarea către ireal și poetic, ce transformă versul într-o revărsare - echivalentă beției, hipnozei sau visului - de
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
în cercetările lui S., învățat socotit „unul dintre cei mai de seamă teologi și gânditori creștini din lume” (Mircea Păcurariu). Renunțând treptat la tradiția învățământului de teologie dogmatică, fondată în școala românească de Ioan Irineu Mihălcescu, și eliberându-se de înrâuririle lui Hristos Andrutsos, profesorul său de la Atena (al cărui tratat deschide șirul impresionant al traducerilor pe care S. le-a făcut - Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene, 1930), el a orientat cercetarea acestei discipline „spre scrierile patristice și postpatristice, cu apelul la
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
, cartea sacră a iudaismului și a creștinismului. Nici o altă creație spirituală nu a avut asupra destinului uman o mai profundă și mai durabilă înrâurire decât Biblia - „Cartea cărților”. Credințe, culturi, cunoștințe, concepții ale omului despre viață, despre lume și despre sine, despre relația sa cu tainele existenței sunt împletite în acest monument unic, alcătuit de-a lungul veacurilor. E formată din câteva zeci de
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
în această evoluție îl ocupă totuși Biblia de la Blaj, în traducerea lui Samuil Micu (1795). Pe lângă edificarea unui sistem de genuri și specii și stabilizarea unei limbi literare unitare, traducerea Bibliei a reprezentat o preocupare esențială a primilor noștri scriitori. Înrâurirea literară a fost, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, enormă, prestigiul ei răsfrângându-se asupra artei literare, pe care a influențat-o în mare măsură. Textul biblic, conținând mai multe coduri de lectură, a impus un model
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
, publicație apărută la Oradea, lunar, din aprilie 1927 până în iunie 1928, sub direcția lui Mihail Velea. Redactată în întregime de director, publicația cuprinde proza de înrâurire orientala, traduceri, mai ales texte de înțelepciune din literaturi orientale, dar și din studii de istoria religiilor și a artelor, economie politică și psihanaliza, la care se adaugă culegeri de folclor, precum și cronici, note, comentarii, informații literare și culturale. Eclectica
REVISTA MEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289231_a_290560]
-
ideea că în interpretarea operei eminesciene critica din Transilvania a oscilat între părerile lui Titu Maiorescu și cele ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, S. împarte criticii lui Eminescu în apologeți și detractori, urmărind notele caracteristice ale fiecăruia. Ultimul capitol supune analizei înrâurirea pe care a avut-o lirica lui Eminescu în Transilvania. Studiul, scris cu claritate și articulat cu o deosebită coerență și, mai ales, cu o mare atenție pentru exactitatea informației, rămâne și azi un punct de referință pentru eminescologi. De la
STAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]