2,073 matches
-
câțiva săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii în care plecase de dimineață după ciuperci. Părul de pe creștet îi dispăruse complet ca și cum ar fi fost ras, iar pe gât, față și mâini avea arsuri ciudate, care când se înroșeau, când se înverzeau, când se albăstreau. A trecut un timp și Pierre Rossalle s-a pus pe picioare, dar se schimbase total. Din omul vesel, glumeț și extrem de prietenos cu toată lumea, devenise un taciturn introvertit, cu priviri dușmănoase aruncate în
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1444489984.html [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
tragice cei doi fii care ar fi putut să-i perpetueze numele și visele de truditor al gliei. Vlad căzuse cu tractorul într-un canal de irigație întrucât, obligat să lucreze și noaptea, adormise la volan, iar celălalt, Luca, „a înroșit câmpia înainte de a pleca la oaste”, adică a fost ucis, probabil din gelozie, de un criminal al cărui nume nu s-a aflat niciodată. Dacă întoarcerea fetelor și a celor doi gineri ai lui George Bărăgan în sat, spre a
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Cronica_ion_rosioru_la_roman_teo_cabel_1366063169.html [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
mama, cu o cutie de conserve legată cu o sârmă, să împrumut cărbuni aprinși, îm dădea și câte un ou pentru el. Îmi plăcea părul lui alb ca zăpada. Cărbunii păreau stinși în lumina zilei iar acasă, la întuneric, se înroșeau. În bătătura casei aveam niște copaci. vreo zece la număr. De fapt erau tăiați și așezați unul peste altul. Din ei vroia tata să facă o casă. Casă nu au ajuns niciodată. Dar eu zic că omul e mai fericit
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Am_luat_cu_imprumut_foc_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
Toate vorbele frumoase într-un zâmbet le-ai cules. Vreau să-ți mai sărut o dată buzele ce m-au atras, Doar atâta putem face, cam atât ne-a mai rămas; Tot la fel ești de timidă și mai tare te-nroșești, Eu te văd mereu frumoasă, parcă nici nu-mbătrânești. Am avut și timpuri bune, traiul nu frigea la cost, Toamna îmi aduce-aminte când, pe vremuri, țineam post... Mai mergeam la mănăstire, ne mai închinam la sfinți, Se mirau vecinii noștri
HAI SĂ NE MINŢIM, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 by http://confluente.ro/Hai_sa_ne_mintim_iubito_george_safir_1338228309.html [Corola-blog/BlogPost/357435_a_358764]
-
o mică pauză, timp în care au fost serviți în pocale de aur cu vin fiert în mirodenii exotice iar cărătorii au adus în fața vânătorilor prima recoltă. Zeci de ființe care până în acea dimineață se crezuseră libere, poate chiar fericite, înroșeau acum cu sângele lor covorul galben al frunzelor căzute. Întărâtați, câinii mârâiau și lătrau furioși către boturile, sau penele, pline de spume roșii și la ochii înghețați către un cer complet indiferent. Îmbărbătați de victoriile obținute, distinșii oaspeți ai regelui
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400432417.html [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
li se cutremure sub picioare, schimbând priviri înfricoșate, până când un copil începu să țopăie pe lângă ei. Când îl văzură, soldații strigară confuzi: - Ce-i asta?! Sfârșitul lumii?! - Cum să se sfârșească, lumea? râse băiatul. Marcel sforăie, atâta! Soldaților li se înroșiră obrajii de rușine, apoi strigară la băiat să plece de acolo. Apoi, intrară pe poarta casei lui Marcel, căci acesta din urmă avea o casă mare, mare, mai lată ca pământul și mai înaltă ca cerul! Când intrară soldații, sforăitul
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1441200818.html [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
dar frumusețea ei ne copleșește chiar dacă timpul o risipește. Eu și toamna Mă risipesc în tine toamnă Și-n triste aduceri aminte Ți-ai pus ruginie maramă Apoi m-ai mângâiat pe frunte.... Ai plecat iar în goana mare Să înroșești frunzele din vie, Stropind în zborul spre zare Cu brumă și cu stropi de ploaie. M-ai îmbrăcat și pe mine În iluzii și vise ce zboară Risipind peste florile deschise Sărutul ucigaș ce omoară. Vii cu atâta frumusețe, Îmbraci
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_mea_mariana_ciurezu_1352836032.html [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
militar pe dinafară. - Soldat Bert ! Cât timp ți-a luat ca să-l înveți ? - Douăzeci de minute, să trăiți ! - Bine soldat ! știu destui care nu l-au învățat nici după o lună ! Sergentul știe ce spune, știe de ce caporalul s-a înroșit pe dată, știe multe... Își dorește să se știe că, în compania lui, primii care respectă disciplina trebuie să fie gradații. * Sergentul Trandafir a fost numit într-o altă funcție; cea de comandant al Corpului de Gardă al batalionului. Poartă
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1474971512.html [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
eu că știu? Doamne apără-mă! ... Dar se cunoaște, coane, că nu există om fără de păcat... - Da? Atunci vezi de păcatele matale și lasă-mă în pace! N-am venit aici să-mi faci dumneata mie morală. E clar? Se înroșise rău la față domnul Costache, așa de rău, că se sperie bietul Costică și se făcu mic pe scaunul său, privind podeaua. Când ridică ochii, se văzu singur la masă. Era doar el și nota de plată. Neachitată. Amicul său
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/marian_malciu_1489578482.html [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
rămâne tot la acest nivel: de co-mu-ni-ca-re! Și noi știm că vrem mai mult, țara o cere! - Dacă e pentru țară... înseamnă că e ordin, dar știi cine dă ordin? Încerc să-mi maschez din emoțiile care, sigur, mi-au înroșit urechile." - Președintele! Știu asta! --Cine aprobă ? - Președintele, dar numai cu majoritatea Marii Adunări Naționale! Râdem, dar știm că sămânța a fost aruncată pe cel mai fertil pământ. Deja știe că e prima doamnă a țării. Acum vreau să fiu președinte
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cel_mai_bun_presedinte.html [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
au existat așa ceva! - Atunci, securiștii? - Ce aveți cu securiștii? Ăia au fost băieți destepți, au depus primii armele. - Atunci... armata? - Tu ai spus-o, nu eu! - Hai, spune-mi! Soldat sau ofițer? - Ofițer. A tras în noi până s-a înroșit țeava pistolului mitralieră. Prima dată m-a nimerit cu un singur glonț. Am căzut pe asfalt cu mâna dreaptă ridicată. Am încercat de câteva ori să mă ridic. De fiecare dată m-am ales cu un glonț. Nu mi-a
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cel_mai_bun_presedinte.html [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
blând sufit nimeni nu așteaptă un răspuns furios, dar acum el s-a întors la omul respectiv și i-a spus: ” Tu nu înțelegi nimic despre asta. Ești un prost! " Omul s-a simțit foarte jignit. Fața lui s-a înroșit pe loc, devenind foarte furios. Sufit a adăugat apoi: În cazul în care un cuvânt are puterea de a te face furios, atunci de ce nu ar putea să aibă, de asemenea, și puterea de a vindeca?" Vă doresc multe cuvinte
ULTIMUL MEU... CUVÂNT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1395426365.html [Corola-blog/BlogPost/353852_a_355181]
-
vânt i-a smuls banii de hârtie din mână. El... s-a aplecat peste punte să-i prindă... dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare, dar rechinii au fost mai iuți... A rămas doar apa înroșită de sânge care se îndepărta de vasul nostru. Se lasă liniștea) - Marin Preda spunea că: „A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul”. Dar poți să râzi!? Rămân în urma lui soția și copii... Când vom ajunge la
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455017826.html [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
privirea în pământ și rămase nemișcat gândindu-se parcă la ceva. Arc Silan și Lup Katak se priviră între ei încordați, neînțelegând nimic din atitudinea celui din fața lor. Pe ecrane se putea vedea o nouă imagine. Norul păru să se înroșească într-un punct din mijlocul său, punct care se mărea repede. Mici fulgere apăreau acum clar conturând norul. ,, Urmează raza morții” gândi Silan. ,, Când norul v-a ajunge suficent de roșu raza v-a țâșni și ne va lovi”. Și
FORTĂREAȚA V de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mihai_condur_1492006128.html [Corola-blog/BlogPost/352708_a_354037]
-
Almașul Mare, Ne mijeau în obraji noi tulei, Prefăcându-ne în tinerii flăcăi. Umblam cu simple salopete, Nu prea aveam succes la fete, Eram doar viitorii muncitori, Pentru toți, acei simpli muritori. Pădurea ne era sala de bal, Cu frunze înroșite-n areal, Priveam în jurul nostru sfioși, De tot și toate eram bucuroși! Vedeam vreun film la caravană, Ne bucuram privind la vreo codană, Timpul curgea în ritmu-i liniștit, Pentru toate astea eram fericit! Referință Bibliografică: Eram fericit! / Mihai Leonte : Confluențe
ERAM FERICIT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Eram_fericit_mihai_leonte_1335811924.html [Corola-blog/BlogPost/359222_a_360551]
-
și o invitație de a participa la un prânz după ore, dacă îți face plăcerea. Minodora Lepădatu deschise caseta capitonată cu pluș fin și descoperi simbolul balanței strălucind pe catifeaua cutiei, legat cu un șnur sub formă de fundiță. Se înroși de plăcere, picioarele i se înmuiară, tremura toată de emoție. La așa ceva nu s-ar fi așteptat. Că va primi un simplu mărțișor și o floare era posibil, însă acea bijuterie fină și mai ales invitația de a petrece cu
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385467921.html [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
în care te-ai născut sau poate un “ac de cojoc” și unde, practica tradițională a unor popoare a dat “rezultate” acceptabile, chiar notabile, “insistându-se” mai mult la partea “dorsală” și a “feței” ale cărei “subțirimi” nu se mai înroșesc ca altădată, dar baremi un masaj, din picioare până-n creștetul capului, în care să fii băgat ca-ntr-un rotisor sau solenoid, “miez incandescent” de la o topitorie de fabrică aproape și să suporți cu bravură niște “amortizoare” - “degete lungi și
DEPENDENŢE, PIERZANIE ŞI AMENZI ÎN LAS VEGAS (XVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dependente_pierzanie_si_amenzi_in_las_vegas_xvii_.html [Corola-blog/BlogPost/356939_a_358268]
-
un ham al acestuia o determină pe doamnă, să strige stăpânului: ”dă-mi-l!”. A fost sentința de condamnare la moarte, cuțitul a pătruns fără milă în beregata, din care ieșeau țipete sfâșietoare ca de copil.Sângele țâșnește, iarba se înroșește, mieii țipă, oamenii cu ochii injectați strigă:”îl vreau pe acela, eu pe celălalt, dă-mi-l pe tărcat, îl vreau pe roșcat”. Măcelarul taie, sângele curge-n valuri, țipetele mieilor se răresc, ciobanii își umplu buzunarele, încă o viață
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1491397764.html [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
făcut fără mine sâmbăta trecută. Sper că nu te-ai apucat de prostii cu proful? Hi, hi, hi, continuă ea să râdă singură de gluma spusă. - Ei, na, ce ești nebună? Cum așa? încercă Angela să se eschiveze de la detalii, înroșindu-se fără să vrea. Acest lucru nu-i scăpă perspicace-i sale prietene. - Alo! Angela! Ai ceva să-mi zici ce eu nu știu? Ce ascunzi? - Nn.. nimic, ce să-ți ascund? Ești zurlie? Dacă a aflat că nu mai
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454074074.html [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
Se foia pe leațul din poiată două-trei ore. Când, în sfârșit, adormea și se cufunda în somnul odihnitor, cocoșul începea din nou să cânte, anunțând zorile. - Bă, tu nu ești sănătos la cap! Te omor! Îți pocesc mutra! striga curcanul, înroșindu-și mărgelele. Numai că era atât de întuneric în poiată, încât nu se vedea nimic, iar cocoșul știa lucrul acesta. Și povestea s-ar fi repetat la nesfârșit. Numai că, într-o seară, curcanului îi veni ideea să se culce
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1459153401.html [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
casă, pe jos. Simțea nevoia să se plimbe puțin, să-și limpezească gândurile, să se debaraseze de emoții și grijă. Era o seară liniștită, care părea că nu lăsă soarele să apună, la orizont instalându-se un amurg târziu, ce înroșea zarea dând nuanțe de purpuriu și auriu, un spectru de culori ce provoca la contemplare. Era un miraj. Oamenii se opreau să admire spectacolul celest, iar cei ce aveau aparat de fotografiat imortalizau momentul. Emanuela se așezase, între timp, pe
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1422213271.html [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
privesc către cer. E roșiatic și el, mânjit de sângele celor ce-au trădat profeția veșniciei. Tamplele apasă puternic presiune peste creier și peste ochi. Nu vreau să văd sau să aud rugăciunea pierzaniei! Totul continuă să vuiască. Cerul se înroșește și se despică în răni ce par nesfârșite. Atunci văd. Cerul trăiește! Iar eu nu sunt de aici.Și nici n-am venit aici să mor. Mă ridic. Îmi desfac haina, dezgolindu-mi pieptul alb și înfig cu putere mâna
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1485885061.html [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
tema cu care la mine a venit să mi spună ceva despre orice chiar și despre o anume formă de iubit întâlnită după ce intâia oară am venit pe lume. Lumina se intruchipase într un semn de înger. Zarea s a înroșit la atingerea pământului și înfășura depărtările cu strigătul facerii. Ploua cu stropi de funingină și vântul purta centura pădurilor până la țărmul albăstrit al mării egiptene . Undeva se înnălța o ființă și aducea lumii mesajul că o trecere era iminentă. Nu
ÎNGERUL VIULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1472981314.html [Corola-blog/BlogPost/375611_a_376940]
-
care era mai mare și mai puternic decât mine începu să-i răspundă cu cuvinte vulgare iar tânărul cu cârje spuse: Ai grijă cum vorbești, că pun cârja asta pe tine.” Dintr-o dată mi s-a făcut rușine mi sau înroșit obrajii l-am tras pe prietenul meu de acolo și am plecat. Apoi m-am oprit și i-am spus: ,, Pleacă lasă-mă în pace nu este bine ce ai făcut îmi este rușine de comportamentul tău.” ,, Ce contează sunt
O ZI A RUSINII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1409478432.html [Corola-blog/BlogPost/360055_a_361384]
-
plecat. Și-orice mi-ai da... Iertare!... n-ar fi să-nlocuiască Iubirea mamei mele sau gândul ei curat... Și nu cred că vreodată va vrea să locuiască De mine despărțită!... Nu fac așa păcat!” Rănit cumplit de vorbe, se înroși la față, Se-nfurie, hapsânul, uitând de ce venise, Se aplecă spre Mara, de umeri o înhață Și o privi cu ură. Nechibzuind, decise Din brațele fetiței, păpușa să o smulgă, S-o rupă-n bucățele, s-o calce în picioare
MARA de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 by http://confluente.ro/Inger_si_suflet_versuri_mara_maria_ciumberica_1328187044.html [Corola-blog/BlogPost/347074_a_348403]