521 matches
-
uitat. Dar silueta lui înaltă și deșirată, tot mereu grăbită și care părea că zboară mi-a rămas în minte în cele mai mici amănunte. Ca pe oapariție angelică, așa îl vedeam, mai cu seamă că ochii lui în permanență înroșiți, chiar și atunci când supravegheau lucruri profane precum împărțirea rației de pâine, păreau a o privi pe Fecioara Maria. Pe lângă asta, de funia care-i înconjura călugărului mijlocul atârna o legătură de chei care semnaliza venirea și plecarea lui preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câteodată ne apropiam prea mult: „Ca și când mergea cu vântul puternic în față. Aplecându-se morocănos de umeri, pe când intra în încăperi închise, în atelierul plin de elevi. Fruntea și maxilarele cocoșate, totul însă cizelat cu finețe. Părul rar, moale. Ochii înroșiți, fiindcă pe vremea aceea vântul bătea din față. Delicat în jurul gurii și al nărilor. La fel ca desenele lui în creion, pudic...“ Și cam tot așa, schițat în contururi, vag desenat în interiorul acestora - deși cu douăzeci de ani mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în sufletul lui de oamenii legii, că un copil din șatra sa ar aparține unei familii de români, revenea la suprafață cu incandescența unui fier înroșit aflat pe ilău. * La acest ceas târziu de noapte bulibașa Iorgu Stănescu își amintea cu obidă că alergase cu ai săi, săptămâni și zile multe la număr, fiindcă fusese și el învălmășit de zvonul că oamenii legii umblă din șatră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scandal n-are nevoie. Strângând din dinți, Mișu începu să ridice halterele. Mariana înțelesese și-i părea rău. Se apropie și-i cuprinse picioarele, împingându-și țâțele în el. Mișu ridica halterele impasibil. Mariana își revărsă pletele blonde peste degetele înroșite, cu pielița zdrențuită. Mișu respira sacadat, profesionist, cu privirea țintită fix în ochii lui Zelea, acum lipsiți de apărarea sticlei. Își jurase să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care e cea mai apropiată secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ăsta era Popa din visul lui Popa, pe când primul era Popa din visul Contesei. Contesa era cât pe ce să se trezească din somn de groază când o văzu apărând și pe a doua Contesă, cu părul vâlvoi și buzele înroșite, coborând din copac prin alunecare, cu picioarele încolăcite de trunchi. Din cauza panicii Contesei și a excitării domnului Popa, urmă o învălmășeală de nedescris: un Popa scrijelea haiku-uri pe un copac care se transformă în șarpe și intră cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
drac. Din om - În neom! A urmat sâmbăta, nefastă, pentru el și apropiații săi, sâmbăta de dinainte de duminica blajinilor. La slujba din săptămâna premergătoare acesteia, a stabilit, ca, fiecare enoriaș, să vină, cu cutare sumă de bani, cu atâtea ouă Înroșite, cu un cozonac, cu o pască, cu o sticlădouă de vin alb ori colorat, cu banane, cu ciocolățele, cu, te miri ce, altceva, În concluzie, ca un autentic patron-cerșetor! Enoriașii, simpli și creduli, ca toți enoriașii, s-au Întrebat, Între
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
coșerci. Preotul sfințea, enoriașii Îi dădeau banii, pe care el Îi arunca, așa, ca În scârbă, În sacoșa din rafie, a dascălului celui tânăr; vinul alb, din sticle, Îl turna Într-o căldare, iar pe cel colorat, În alta; ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale trei țevi de plumb Înroșite scoteau un țiuit de locomotivă, În timp ce pungile umflate În formă de clopote sunau din ce În ce mai dogit, gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dimpotrivă... - Cum adică dimpotrivă? Întrebă Mașa. - Așa, răspunse Extraterestrul. „Și totuși, cum arată la acești (domni) dimpotrivă cel de-al treilea sex?“, se Întrebă În sinea ei femeia, având Încă destul de vie În minte imaginea celor trei țevi de plumb Înroșite ce se aplecau spre pulpele sale, rămase Încremenite. Deodată Însă țevile se blegiră, se răsuciră ca niște frânghii, iar clopoțeii cu care erau Împodobite fesele Extraterestrului scoaseră un sunet jalnic, un fel de scheunat neputincios, desprinzându-se de la locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lua și-un șomoiog de frunze de mesteacăn și cu el freca trupușorul Înroșit de căldură, până se desprindeau din el toate păcatele și toată obrăznicia adunată de-a lungul unui an de zbenguieli. Apa rece În contact cu pietrele Înroșite se transforma instantaneu În aburi. În baie temperatura urca spre 70-80 de grade. Uneori și mai mult. Mașa simțea că-i plesnesc tâmplele, că Îi crapă inima În piept. Ca să se răcorească, ieșea În goană și se tăvălea pe zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
temperatura urca spre 70-80 de grade. Uneori și mai mult. Mașa simțea că-i plesnesc tâmplele, că Îi crapă inima În piept. Ca să se răcorească, ieșea În goană și se tăvălea pe zăpadă, apoi se Întorcea În baie cu tălpile Înroșite și dinții clănțăind de frig. Făcea drumul acesta dus-Întors de zece-douăzeci de ori, până când babulea, sătulă de fâțâiala ei, Îi punea În brațe hainele și o expedia acasă, nu Înainte Însă de a-i trage un ultim frecuș cu măturicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el se află undeva în aceste camere, constrâns să lucreze împotriva voinței lui, sau poate torturat.” Gândul lui Tintin era gândul tuturor. Încărcat de voința răzbunării, Haddock nu mai putea fi oprit. Tăind cu imaginara lui sabie de abordaj aerul, înroșit și furios, Haddock invoca toate zeitățile oceanului spre a-l ajuta în lupta sa împotriva aces tor bașbuzuci și parameci. Înarmat cu un cuțit pe care Make tero îl strecurase în interiorul uzine, Haddock semăna cu strămoșul său ce pusese capăt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pâlpâirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr‑o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care scânteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde câțiva tineri vânjoși, care se vor Înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-i răspund: Păi când eram acasă, cine ajuta la potcovitul cailor noștri? Eu. Cine altul? Mergeam cu tata la potcovar și îmi băgam nasul peste tot. De la suflat cu foiul în cărbunii din vatră, la bătutul pe nicovală a fierului înroșit, până la potrivirea potcoavei fierbinți pe copita curățită a calului...Îmi plăcea tare mult mirosul de copită arsă...De atunci știu că un cal nepotcovit îi ca și cum ar fi șchiop. Să nu te aștepți să tragă. Te lasă în drum tocmai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele implora iertarea cuiva. Toate femeile acelea se târau În patru labe, ca niște câini, cu genunchii Înroșiți, cerșind iertarea unui personaj a cărui identitate Îmi rămânea necunoscută. De un lucru eram Însă sigur: nu eram eu acela. Încercam să-mi imaginez acel chip, așa cum pe vremuri sclavii trăgeau cu ochiul pe furiș la plecarea familiei regale. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sub ochi și sub nas. Și apărea mai scundă ca de obicei, încălțată cum era cu o pereche de teniși negri. Se așeză în fața mea. Poate se rușina că am surprins-o fără podoabe, în normalitatea ei domestică. Avea mâinile înroșite și încerca să le ascundă, strângându-le una într-alta. M-am gândit că era mult mai atrăgătoare așa, mult mai periculoasă. Nu avea vârsă, ca o călugăriță. Și casa îmi amintea acum de una din bisericile care se găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vrei, o dată pe lună, o dată pe an, dar ține-mă... Sigur că te țin. Eu te iubesc, Buruiană. Izbucni în plâns, o erupție, o lavă de lacrimi care mă ardea. — De ce? Se desprinsese din îmbrățișarea mea. Cu fața și ochii înroșiți se uita într-ai mei lovindu-mi brațul cu pumnii: Mă culc cu bărbații de când aveam doisprezece ani și nimeni nu mi-a spus niciodată te iubesc. Dacă îți bați joc de mine, te omor! Cu pumnișorii ăștia? — Da. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pentru mine, în schimb, finalul contează - spune un al șaptelea -, dar finalul adevărat, ultim, ascuns în întuneric, punctul de sosire unde vrea să ne ducă romanul. Și eu, citind, caut niște deschideri - spune el, făcând aluzie la bărbatul cu ochii înroșiți -, dar privirea mea caută printre cuvinte, pentru a încerca să vadă ce se profilează în depărtare, în spațiile ce se întind dincolo de cuvântul „sfârșit“. A venit momentul să spui și tu ceva. — Domnilor, trebuie să spun de la început că mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-o cu ea — poate că m-aș împăca cu chestia asta. Nuuuu, nu Duncan al meu. “S-a îndrăgostit” de ea. Emmy puse ghilimelele în aer cu degetele arătător și mijlociu de la ambele mâini și-și dădu peste cap ochii înroșiți de plâns. — “O așteaptă”, citez, “până va fi pregătită”. E VIRGINĂ, fir-ar să fie! Am acceptat cinci ani de înșelăciuni, minciuni și sex pervers pentru ca el SĂ SE ÎNDRĂGOSTEASCĂ DE O INSTRUCTOARE VIRGINĂ PE CARE I-AM PLĂTIT-O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
face ... Dar doctorul își pierdea răbdarea. Se descuraja și asta nu trebuia. Câteva cazuri nu înseamnă o epidemie și e de ajuns să se ia măsuri de precauție. Trebuia să se mulțumească cu ce se știa, toropeala si prostrația, ochii înroșiți, gura murdară, durerile de cap, inflamarea ganglionilor, setea îngrozitoare, delirul, petele pe corp, sfârtecarea lăuntrică și, la capătul tuturor acestora ... La capătul tuturor acestora doctorul Rieux își amintea o frază, tocmai o frază care încheia în manualul său enumerarea simptomelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei. Care mă trase deoparte. Vă va aduce puțină consolare dacă vă voi spune că, la șase ore după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lumină primejdioasă, unde nu mai are sens să pui mii de Întrebări mîinii care se Întinde spre bucuriile vieții, e de ajuns să te Întorci cu ochii Închiși spre soare, să-ți simți obrazul cotropit de o febră ușoară, pleoapele Înroșite și să asculți murmurul mării ca pe un cîntec Îndepărtat; În Hiperboreea cresc aceleași ierburi calde ca și În Elada, dar ele nu decad și nu putrezesc; arbori Înalți și luminoși foșnesc În afara timpului și dacă un hiperboreean ar lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]