492 matches
-
oamenii din Antichitate își îmbogățeau amestecurile cu o mulțime de arome și esențe, băutorul din Evul Mediu adăuga ierburi, mirodenii, miere sau rășină și, precum predecesorii săi iluștri, iubea vinul cald pe care îl reîncălzea cu ajutorul unei lame de fier înroșită. Însă, consumul era întotdeauna o chestiune ce caracteriza clasele dominante care exploatau propriile vii. Țăranii trebuiau să se mulțumească cu un vin de tescovină 63 iar cei mai nevoiași dintre aceștia serveau vin doar în zile de sărbătoare. Comerțul vinicol
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
acest sens, realmente fascinantă. Întâlnești acolo stranii și cutremurătoare ordalii, adică practici religioase și juridice realizate de călugări/inchizitori în numele Domnului. Prin mijlocirea lor, suspectul își putea proba nevinovăția. Exemplific aici doar cu ritualul ținerii în mână a unui fier înroșit. Nearderea mâinii era interpretată ca o probă a cinstei acuzatului. Realitatea este că ordaliile sunt universale și preced cu mult creștinismul. Antropologia culturală ne oferă cu maximă generozitate o mulțime de exemple. Unele dintre ele au fost colecționate și interpretate
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
el și iubirea nu mai e (sau încearcă să nu mai fie, pentru că nici Woolf, nici Eliot și nici chiar Joyce nu pot trăi în afara ei) un refugiu narativ. Trăirile sunt clocotitoare, ele inundă lectura, străpung sufletul ca un fier înroșit, dar nu sunt un fir central al povestirii care merge înainte după alte principii, alte legi ale gândirii, asocierii și verbalizării ci doar un fel de călcâi al lui Ahile. Ca urmare a spulberării interesului narativ esențial al literaturii anterioare
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost violate. Armonia În raporturile cu ceilalți a fost abolită. Spațiul tău interior a fost invadat de spațiul public. Rușinea de a fi expus, frustrația de a fi „rușinat” te oripilează. Ai sentimentul că ai fost marcat cu un fier Înroșit, dezgustul te micșorează În propriii ochi. Acest sentiment al pudorii este o trăsătură a individului cultivat și moral, adesea doar un ideal. Pentru că - am observat - Îl Întâlnim din ce În ce mai rar exprimat În spațiul public. Oameni Încărcați de responsabilități, persoane publice care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nici măcar n-ar putea alerta echipa de noapte. Perfect, mai bine să crape decât să mai îndure tortura sacilor cu nisip! Dimineața, nu mai există nici manșete prea strâmte, nici saci cu nisip, dar încheieturile îi sunt legate de pat, înroșite și pline de zgârieturi, atât de tare s-a zbătut ca să se elibereze. Protestele ei nu servesc la nimic, ăsta e regulamentul. Da, regulamentul. "Dar înainte, în secția doctorului M., bolnavii nu erau legați de pat!" " Înainte nu, acum, da
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-l citez pe Nicolae Manolescu: Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har." Sunt întru totul de acord cu dansul pe funie, ba chiar pe sârmă înroșită. Îmi place riscul poetic, îmi place dansul dar și să mă las dansată de poemul care mă scrie. Numărul cărților nu da valoarea, cât tunetul din interiorul poemului, puterea verbului cel a toate făcător. Cărțile mele pentru copii sunt un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mult nu mai avea capetele ascuțite, i se puteau zări câțiva dinți de aur și unul lipsă în față, de unde și porecla. Te speria puțin când te fixa, căci avea un ochi negru și celălalt aproape lipsit de culoare și înroșit, de parcă tocmai ar fi primit o lovitură, dar se zvonea că tocmai cu acela vede mai bine. Mirosea a băutură tare, a poșircă ieftină, și emana un damf puternic de usturoi, pe care îl simțeai de la o poștă, d-apoi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Corinne le-a găsit porecle/„nume alternative” amuzante, deloc răutăcioase, multor scriitori din Literatur Express. Sârbul Vladislav Bajac, de exemplu, ar trebui să răspundă și la numele „Don Quijote”. Belgrădeanul e pirpiriu, cu o bărbuță ascuțită, decolorată, ochi mici, sfredelitori, mereu înroșiți. „Ăsta îl termină pe Miloșevici”, mai adaugă Corinne un mic comentariu. Chingiz Abdullayev, cel care produce romane polițiste pe bandă rulantă, își schimbă zilnic hainele scumpe și se parfumează abundent, este numit „Barbara Cartland din Azerbaidjan” sau „Parfumul Kremlinului”, aluzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
exigențele factorilor de control politic și așteptările cât de cât literare ale urgisiților cititori. În fapt, aproape că rescriau revista și ne lua groaza de fiecare dată când primeam de la ei paginile „revăzute“, în urma discuției avute cu „forurile“, înnegrite (sau înroșite, mă rog) de adnotări care indicau tăieturi sau adăugiri, reformulări de titluri, schimbări de clișee, înlocuiri de texte cu altele încă neculese. Toate acestea presupuneau, în ce-i privea pe corectori, pe paginatori, pe secretarul tehnic, neo bositul Gică Balaban
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lungime a buzei de jos îi atârnau ciorchini de materie consumată gri-alburie înecată în materie băloasă, precum jeturile de găinaț spârcuite inconștient și repetat de nevinovatele galinacee prin același orificiu inestetic și vulgar din care suntem aprovizionați cu binecuvântatele ouă înroșite și sfințite la sărbătorile pascale. Iar din cauza umidității excesive și îndelungate a colțurilor gurii, se făceau niște urâtănii de zăbele de culoarea chișleagului alterat, alburii și zgrunțuroase ca la puii de bufniță, încât te apuca instantaneu o vomă vulcanică viscerală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ați adunat vreodată ciocălăi de pe arătură? Nu? Nici nu vă doresc așa ceva. Ajunși la capăt, ne întorceam în aceeași formație de lucru, ridicând un al doilea rând de grămezi, așezate într-o simetrie perfectă cu primul rând; praf, țărână, ochi înroșiți, oboseală. Poziția mea în schema de lucru îmi crea un evident avantaj: eram plasat între tata și fratele meu mai mic Sandu. În ciuda faptului că eram cu doi ani mai mare decât el, mă depășea în ceea ce privește robustețea și forța fizică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
culcat pe ape. Așa, nu te opri ! „Piff ! Piff ! Piff !“ în curînd, zăgazurile aveau să fie spulberate și șuvoaiele vor mătura totul în cale. Curînd, foarte curînd. Simți o arsură puternică, de parcă barosul se trans for mase într-un fier înroșit și i se îndesa în pîntece. Îl trezi un urlet neomenesc. Era al lui. Deasupra, încă lecată pe el, nevastă-sa plină de sînge și cu un brici în mînă. Îi flutură, triumfătoare, o bucată de carne prin fața ochilor și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lumină primejdioasă, unde nu mai are sens să pui mii de Întrebări mîinii care se Întinde spre bucuriile vieții, e de ajuns să te Întorci cu ochii Închiși spre soare, să-ți simți obrazul cotropit de o febră ușoară, pleoapele Înroșite și să asculți murmurul mării ca pe un cîntec Îndepărtat; În Hiperboreea cresc aceleași ierburi calde ca și În Elada, dar ele nu decad și nu putrezesc; arbori Înalți și luminoși foșnesc În afara timpului și dacă un hiperboreean ar lovi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
văd pe Suze în capul scărilor, într-un capot din tartan, cu părul blond liber pe spate și cu un zâmbet încântat. — Suze! Mă reped pe scări și o îmbrățișez strâns. Când mă desprind din îmbrățișare, amândouă avem ochii ușor înroșiți, și scot un hohot de râs cam stângaci. Doamne, ce dor mi-a fost de Suze, mai mult decât am crezut. — Hai la mine în cameră! zice Suze, luându-mi mâna. Hai să-mi vezi rochia! — E frumoasă? spun nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dea piure de mere pe ea... — Pe bune? zic, uitându-mă la Suze, care se îmbujorează vag. — Dar noroc că o acoperisem cu husa de plastic! spune mami. Se duce la rochie și îi scutură ușor volanele, cu ochii vag înroșiți. De când aștept momentul ăsta! Becky, îmbrăcată cu rochia mea de mireasă! E o prostie, nu? Nu e o prostie, zic și o îmbrățișez. Asta înseamnă o nuntă la urma urmei. — Doamnă Bloomwood, să știți că, atunci când Becky mi-a descris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care cea vizată răspunde doar cu o mârâială semiadormită de confirmare. După o vreme, Alfonso, care mai ridică câte un colț de pătura din când în când, concluzionează că e timpul pentru un alt pietroi și dezvelește pe Jo complet înroșită, ornată cu șiroaie de sudoare, care ne aruncă un zâmbet amețit și încântat. „E fantastic, niciodată nu am fost într-o saună atât de perfectă” mai murmură Jo înainte de a dispărea din nou într-o mare de fum, acoperită de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu fiu' hanului de gât... s-o dus în afundul Nistrului. Ăl mare, Bogdan... continuă cu glas înăbușit, se zâce că la Baia el ar fi slobozât săgeata ceea ce o rușinat dosul Măritului rege Mateiaș... L-or sfârtecat cu cleștele înroșit, abia șoptește și întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încoronat. Iliaș-Vodă a înșfăcat-o de păr și a înecat-o în hârdăul cu apă de ploaie din curtea Cetății... Ștefan, fiul Stancăi, cu ajutor leșesc îl înfrânge pe Iliaș și-și răzbună mama, arzându-i lumina ochilor cu fierul înroșit tortură de la bizantini învățată. Iliaș, cu ochii scurși, a orbecăit ani și ani pipăind zidurile Sucevei, blestemând de ură neputincioasă, până și-a făcut sama aruncându-se din turnul cel mai înalt al Cetății. Ștefan, ajuns Vodă, dădea acatiste peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și Negrilă?! Iată cine grijea de "sângele Domnului"... Pui lupul să păzească oile!... Gândeam că se poate ocârmui fără gâde, dar văd că nu este cu putință... I-am muncit la cazne, se laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a ridicat capacul pentru a vedea conținutul. Era o găină pusă la fiert, pe care mama Angela a obținut-o cu mari sacrificii, pentru a pregăti o supă soțului bolnav. «Ah, aici facem chefuri...», mormăi domnul. Și, Giovanni, cu chipul înroșit, a înghițit umilirea suferită de familia sa, imprimându-și în memorie scena dezgustătoare ca o pecete încinsă în foc, până într-atât încât o va repeta totdeauna religioșilor săi ca să-i respecte pe cei săraci, pentru că «sunt chipul lui Cristos
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
anilor, până într-atât încât era nevoie să se recurgă la persoane experte pentru a o putea descifra. Sora responsabilă de repart, enervată de imposibilitatea notelor scrise în acel registru, a reacționat printr-un gest impulsiv. Calabria, cu fața total înroșită, a suferit jignirea cu umilință, dându-și seama și el de mâzgălelile sale. Chiar și sufletele generoase își pot pierde răbdarea! Sora aceea, după ce i-a trecut enervarea, de fiecare dată când îl întâlnea pe soldatul Calabria, încerca să-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rătăceau prin oraș, unsuroși și murdari de funingine. Don Calabria a încercat să și-i apropie și să-i invite să-și petreacă timpul lor liber la oratoriu, unde ar fi fost bine primiți. Ei îl ascultau, frecându-și ochii înroșiți, triști, umiliți. Murdăria, pe care și-o simțeau pe dânșii ca o lepră, îi ținea separați de lume. Don Calabria a intuit umilirea lor și a suferit. Și-a frământat mintea toată noaptea și a decis să caute un loc
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
încheiere, fata moșului se mărită cu "un bun om și harnic", nescăpând dar nici acum de trebi. În plin fabulos dăm de scene de un realism poznaș. Gerilă, Ochilă și celelalte monstruozități ale basmului se ceartă în casa de fier înroșită a împăratului Roș ca dascălii în gazdă la ciobotarul din Fălticeni. Vorbirea împăratului Roș e de o grasă vulgaritate. Pișcat de pureci, măria-sa drăcuie. Până și între obiecte se încinge o comică sfadă: "- Măsoară-ți vorbele, băiete! Auzi, soră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Îmbolnăvesc chiar, de obicei, În primul rând vârfurile plămânilor. Bolnavii de plămâni se prezintă de obicei În adolescență plini și grași, ei indică deja apăsare puternică Înspre partea de sus, iar pe trup formațiuni de noduri, provocate de călduri. Fața Înroșită și lucitoare luând din ce În ce o Înfățișare pătrată. Mai târziu, gura nu se mai ține Închisă și anume nici chiar În somn. La Început, deschizătura este slabă și insesizabilă, succesiv Însă devine mai Însemnată. Nasul este atunci puțin
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și ogoare Ca șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]