1,233 matches
-
și numai din motive economice, nefiind încă atât de bogată ca să poată forma un studiu aparte și totuși prea importantă pentru a o elimina cu totul sau a o anina într-alt loc, unde ar găsi poate și mai puțină înrudire decât în metafizică. Este așadar o venetică primită de câtva timp, pînă-și va găsi căpătâiul într-o antropologie detaliată (acest pendant al științei naturale empirice). Aceasta este așadar ideea generală a metafizicei, de la care exigîndu-se în început mult mai mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un singur centru pot fi reduse teoretic la o spirală” (6, I, p. 61). Mircea Eliade a observat că labi- rintul însuși este un „nod” care trebuie „dezlegat” (7, p. 153). La rândul său, Marcel Brion a adus argumente privind înrudirea emblema- tică și strânsa relație conceptuală dintre labirint, pe de o parte, și nod, împletitură, ghem (spirală), pe de altă parte (cf. 8 și 6, II, pp. 12-14). Notez și faptul că printre obiectele de cult din inventarul sanctuarelor de la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și ghemul. Aceste două simbo- luri sunt doar aparent antinomice. Din perspectiva mentalității arhaice, ambele sunt folosite (așa cum face și Tezeu) ca „arme” de răpunere a principiului haotic - cu alte cuvinte, de ordonare a Haosului. Vezi în acest sens posibila înrudire dintre cuvântul latin texo („a țese, a împleti”), cel sanscrit taks („a tăia cu securea”) (22, p. 21) și cel grecesc taxis („ordine”). Am văzut deja analogia (formală, dar și simbolică) dintre planul labirintului și pânza de păianjen. Fratele Ariadnei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru inhalații (138, p. 79). Fără textul lui Herodot, rostul acestui inventar funerar ar fi fost dificil de înțeles. Pentru „cânepă”, Herodot folosește termenul grecesc kannabis. Ernst Jünger a propus o etimologie interesantă : Numele plantei kannabis își are obârșia și înrudirile în limbi foarte vechi, ca asiriana ; konabos era un cuvânt grec pentru zgomot. El sugerează răbufnirile parțial vesele, parțial agresiv-agitate în care se manifestă de obicei beția cânepii (27, p. 246). Contemporan cu Herodot, Sofocle asociază kannabis-ul cu muzicianul trac
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se] numește bulgar pentru că fraților vlahi le succesese de-a deveni domni și ai Bulgariei. 4) Abia după ce aceasta s-a întîmplat s-a născut silința de-a pune pe noul neam de domnitori vlahi în relațiuni istorice și de înrudire cu vechiul neam bulgar, ceea ce-a fost cu totul arbitrar și eronat. 5) Întregul raport al vlahilor cătră bulgari și cumani cată deci a se considera altfel decum se considera pîn' acum. Ce deducțiuni sunt însă a se face
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
reprezentat din punct de vedere istoric, dimpotrivă, distrugerea euroasiatică a Rațiunii, negarea sîngeroasă a Epocii Luminilor. Dar dacă comunistul, după moda rusească, este un văr degenerat al socialistului european nativ, ni se pare lașă și nepotrivită, intelectual vorbind, negarea oricărei înrudiri. Mediologic, ar fi imposibil. Partea "bine instruită" și "elevul strălucit" al cadrului militant occidental, le găsim deja la Robespierre. De la nevroza școlărească a ucenicului marxist pînă la "idioțenia educativă" (Milan Kundera) a țărilor așa-zis socialiste, se produce o ruptură
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
unei familii numeroase, deși a trage de aici concluzia că familia nu avea mare importanță este cam mult. Pe parcursul celei mai mari părți a istoriei europene, familia nu s-a bucurat de stima aristocraților, deși aceștia erau puternic interesați de înrudirea nobilă. Căsătoriile nobile erau pur convenționale, adulterul deseori acceptat deschis, iar fiii ilegitimi puteau aspira la poziții sociale înalte. "Importanța atribuită fidelității și unei uniuni stabile a fost tipică ethosului burghez" (Ossowska, 1972: 68). Totuși, având origini burgheze, romantismul denunța
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
producție), au surprins prin acestea esența vieții comunitare. Printre teoreticienii clasici ce abordează problema în manieră tipologică, la F. Tönnies termenul de comunitate primește una din cele mai fine analize sociologice. Astfel comunitatea presupune relații stabile și intime, înțelegere, întrajutorare, înrudire, vecinătate. Comunitatea se bazează pe trei principii: legătura de sânge (rudenia), legătura spațială (vecinătatea) și legătura spirituală (prietenia). La baza comunității stă voința organică, ale cărei forme psihologice sunt plăcerea, obiceiul și memoria. "Omul comunitar este un om de suflet
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
în organizații sociale, culturale sau politice. Credința în validitatea sistemului social este și ea o măsură a forței comunității. O analiză atentă a conceptului de comunitate și a modului în care este el operaționalizat în literatura actuală sugerează ideea unei înrudiri a acestuia cu un alt concept extrem de studiat astăzi, cel de capital social. Definițiile date capitalului social, care accentuează fie relațiile sociale și încrederea în instituții (Putnam, 2001), fie capitalul social guvernamental și civil (Collier, 1998), fie capitalul social de
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
juridice în Anuarul Institutului de Etnografie și folclor "C-tin Brăiloiu", tom 6, pp. 37-44. Ciobănel, Alina, Ioana. 1996. Tipologia relațiilor de rudenie, în Anuarul Institutului de Etnografie și Folclor "Constantin Brăiloiu", tom 7, pp. 19-35. Ciobănel, Alina, Ioana. 2002. Înrudire și identitate. București: Editura Enciclopedică. Cobianu-Băcanu, Maria. 1988. Inovație și tradiție în dezvoltarea culturală. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Cobianu-Băcanu, Maria. 1993. O perspectivă socio-culturală asupra tranziției în România, în Sociologie Românească, anul IV, 2, pp. 141-148. Cochrane, Nancy, Lundell
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Spinoza și-a trăit scurta viață potrivit cu etica epicureică, sănătos, sobru, fără pasiuni negative, îndreptată spre adevăratele virtuți: rațiunea, contemplarea, bucuria, înțelepciunea, beatitudinea. Maxima epicureică era "Ascunde-ți viața"; cea a lui Spinoza (espinossa, spini, trandafir), formula "Caute" ("Fii precaut"). Înrudirea cu Epicur este vădită. Aceasta se exprimă prin o serie de precauții: schimbări ale domiciliilor, evitarea aparițiilor în public, evitarea predării la catedră, amânarea editării cărților, anonimatul sau renunțarea. Spinoza avea un trup fragil (ca și Epicur) ieșea rar, avea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Biblie. Nu poate să nu atragă atenția celui care citește lucrarea asemănarea, nu numai în spirit, ci și în formă lingvistică, a numelor divine din Biblia ebraica cu cele din Coran. Cât privește formă lingvistică, asemănarea este previzibilă, dată fiind înrudirea apropiată a limbilor semitice implicate (arabă, ebraică, arameeana). Asemănările formale nu fac, însă, obiectul atenției autoarei tezei, preocupată în mod special de problemele de sens care se reflectă în traducere. În ceea ce privește conținutul, adică atributele divinității care se reflectă în nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1997. Deosebirea dintre mediul înconjurător general și cel concurențial este sesizabilă și la nivelul tipologiei modelelor de tip economic. În primul caz, modelele se asociază în principal macroeconomiei, în timp ce în al doilea caz s-ar putea afirma că există o înrudire mai puternică cu microeconomia. Diferențierea poate fi sesizată chiar și la nivelul instrumentarului matematic utilizat de teoreticieni. Dacă se preferă o tratare managerială calitativă, adică o abordare relativ intuitivă, dar fără o fundamentare prea riguroasă, atunci diferențele se estompează. 4
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
puțin - Perˆ tou= ma=llon kaˆ h(=tton Contra constituției - Pro/j th/n politei/an Prin forță - Dia/ th/n du/namin Dacă primul tip de schimbare se referă la mobilitatea „pe orizontală” a formelor politice prin intermediul unei anume înrudiri între corelate, atunci, desigur, se poate înțelege că ea implică o trecere la „mai mult” (declinul prin creștere) sau la „mai puțin” (refacerea pozitivului prin reducerea abcesului de formă). În acest caz, concepția lui Aristotel pare a fi următoarea: formele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
echilibrului social” (ibidem, § 1403). Mosca: clasa politică În privința tuturor acestor probleme, concepțiile lui Gaetano Mosca (1858-1941) coincid cu cele ale lui Pareto, în ciuda diferențelor dintre cei doi autori. Până și disputa care i-a opus în 1907 pune în evidență înrudirea gândirii lor bazată, în principal, pe întâietatea unuia sau a celuilalt în elaborarea teoretică referitoare la elita guvernamentală (Albertoni, 1987, p. 35; Aron, 1967, 1991, p. 463). Pentru Mosca, în orice societate organizată, cei care guvernează nu sunt decât o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
plăcerea filosofilor” Lătratul conceptului. Cirenaicii și cinicii împărtășesc un mare număr de poziții ideologice și filosofice. Pe fondul antiplatonician, ca și pe baza formei teatrale, subversive, vesele și ludice, ei sunt de-a valma gratificați cu aceleași anecdote care dovedesc înrudirea lor intimă. Distincția între cele două școli pare adesea arbitrară, schematică, mai aptă să faciliteze plasarea unei gândiri vii într-o căsuță dintr-un tabel decât să ne informeze cinstit asupra savorii și a arabescurilor sale. Doxografia îi prezintă ca
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care continuă și astăzi. Nu aș spune că un profesor care, șantajat de un anumit stângism, nu-i dă licența unui tânăr de dreapta este intolerant. Spun că este terorizat. Sau terorist. Însă acest tip de terorism ideologic are o înrudire doar formală cu fascismul. Teroriști sunt și unul, și celălalt, este adevărat, dar sub reprezentările acestor două forme uneori identice trebuie să recunoaștem realități profund diverse. Altfel, ajungem inevitabil la teoria „extremismelor opuse” sau la „stalinism egal fascism”. Totuși am
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vioi și elegant. Participant ocazional la ședințele Junimii, A. a fost de față când Eminescu a citit poemul Călin (File din poveste), manifestându-și entuziasmul și într-o scrisoare adresată lui T. Maiorescu. Veritabil eseu, scrisoarea stabilește o serie de înrudiri între Scrisoarea I a lui Eminescu și un text caldeean, afirmând că, fie și dacă poetul român ar fi cunoscut acel text, el a reușit să ofere „cea mai bogată și mai strălucitoare” cosmogonie poetică din câte se cunosc. Apărută
ALECSANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
lui Lamennais, iar în 1848, după înlăturarea cenzurii, câteva fragmente au putut apărea în „Învățătoriul poporului”, sub titlul Cuvintele unui credincios frânc. De asemenea, Frăgminte din cărțile pribegirei a lui Mickiewicz sunt transpuse de M. în limba română, desigur pentru înrudirea lor cu opera lui Lamennais. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, Preludii, București, 1903, 137-138; Iorga, Ist. lit. XIX, II, 237-238, 242-243; Predescu, Encicl., 518; Nicolae Comșa, Dascălii Blajului, Blaj, 1940, 76; Ion Breazu, Lamennais la românii din Transilvania, SL, 1948; Ideologia
MANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287981_a_289310]
-
, Ioan (28.I.1811, Bucerdea Grânoasă, j. Alba - 2.VIII.1864, București), filolog. Este fiul unui țăran care se numea Trifu, iar M. a purtat acest nume până în 1837. După ce a semnat o vreme și Maioreanu, pentru a sublinia înrudirea, prin mamă, cu Petru Maior, a adoptat definitiv numele Maiorescu. A urmat școala primară în satul natal, fiind înscris apoi la Gimnaziul din Blaj, unde va absolvi în 1829 cursul de filosofie. Din anul următor devine student în filosofie la
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
făcut prezentă în aproape toate publicațiile culturale ale vremii. Însemnările de lectură au alimentat cele șapte volume din seria Teme, apărute între 1971 și 1988. Ultimele dintre ele includ proze scurte și un fragment de jurnal. Faptul ca atare trădează înrudirea de substanță a publicisticii sale cu creația. După 1989 criticul și-a antologat cea mai mare parte dintre textele publicistice în diverse volume, oferindu-și astfel prilejul unei experiențe inedite: aceea de a-și rememora biografia de cititor și de
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
H. este nepot al lui Tadeu Hâjdeu (cărturar, poet de limbă polonă) și fiu al Elisabetei (n. Dauksza) și al lui Alexandru Hâjdeu. Tadeu, numele de botez, a fost schimbat mai târziu în Bogdan, iar adaosul Petriceicu voia să indice înrudirea cu Ștefan Petriceicu, domn al Moldovei în veacul al XVII-lea. Face școala mai întâi la Camenița, Vinița și Rovno, liceul la Chișinău, iar între 1855 și 1857 urmează studii de drept, audiind, probabil, și cursuri de filologie și de
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Lucrează ca redactor la Editura Minerva până în 1985, când se stabilește în Germania. I. este prima poetă aromână care își adună creația în volum. Steauă di dor (1983) are un titlu de rezonanță eminesciană, dar nu este vorba de vreo înrudire structurală, chiar dacă autoarea a transpus mult din marele poet și a convocat și alți autori aromâni să o facă, alcătuind astfel un întreg volum, Poezii - Puizii (1981). Colaborează la „Luceafărul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Steaua”, „Tribuna”, cât și la „Zborlu a nostru
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
de M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru și Mustafa Ali Mehmet, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976, p. 54. • G. Balș, Biserica din Lujeni, II. Introducerea pridvorului în planul bisericilor moldovenești, București, 1930, p. 1-8 și pl. I-II. • Am discutat această înrudire în comunicarea mea, Cercetarea moștenirilor și a rudelor: Miron Costin și Ileana Movilă, prezentată la al XII-lea Congres de Genealogie și Heraldică, Iași, mai 2003 (în manuscris). • Ștefan S. Gorovei, „Din Purice - Movilă“ și „Barnovschi - Moghilă“. Două explicații (nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Atât de mare încât, sub regimul sovietic, era interzis să se scrie despre Marea Revoluție din Franța; adjectivul era rezervat evenimentului din octombrie 1917 din Rusia. Propaganda bolșevică, ca propagandă politică modernă, lasă impresia unei înrudiri subtile cu propaganda creștină care, la începuturile creștinismului, datora mult mitului eschatologic; aici este vorba de mitul eliberării și al salvării lumii de către proletariat. La începutul anului 1919, de la Moscova, Lenin arunca lumii semnale cu dublă semnificație: (1) o provocare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]