669 matches
-
Se pare că în ziarele de-acum câteva zile a apărut o știre despre o femeie care și-a omorât succesoarea cu un târnăcop. Deci eu am scăpat ieftin, a spus ea schițând un zâmbet, în încercarea de a mai însenina atmosfera, numai că fața lui Luca a rămas serioasă. Nu e de râs, Alison. Trebuie să i se spună că ăsta e un comportament inacceptabil. Ce ciudat, s-a gândit Alison. Atunci când trebuie să facă față lipsei de rațiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că te refereai la alți oameni. Când o să afle că tu ești cea care are nevoie de așa ceva, sunt sigură c-o să se răzgândească. Să știi că dragostea are puterea să schimbe credințe de-o viață. Alison s-a mai înseninat puțin. —Crezi? a zis ea și-a oftat melancolică. Sper să ai dreptate. Dar o să aflu curând. Am de gând să încerc să abordez subiectul în week-end-ul ăsta. —Așa te vreau! Fiona și-a ciocnit ceașca de cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am fost nevoit să-i amputez piciorul. Acesta este afectat de o fractură multiplă. Așa că Susan va trebui să lupte din greu dac-o să vrea să mai meargă vreodată. După ce inițial, la auzul veștilor date de doctor, Nick se mai înseninase, acum bărbatul pălise din nou și părea în pragul deznădejdii. Există pericolul ca totuși să-și piardă piciorul? — Sper că nu, dar, așa cum am mai spus, nu pot să exclud complet această posibilitate. Dacă însă totul merge așa cum trebuie, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ucisă. — Mi-a zis Derek, se Încruntă ea, apoi mă măsură din ochi și adăugă cu sinceritate: Ar trebui să fiu tristă, dar nu sunt. Când văzu că nu mă trag Înapoi, făcându-mi Îngrozită semnul crucii, fruntea i se Însenină: — Am urât-o Întotdeauna, mai spuse ea, cu simplitate. Mi l-a luat pe Derek. La propriu, vreau să zic. Îmi cer scuze, dar erați prietene? Întrebă ea privindu-mă. — Nici vorbă, i-am răspuns ferm, profitând de ocazie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mărturisească: — N-am Întâlnit niciodată un om care să fi Învățat atâtea lucruri. Ce-ai de gând să faci cu toate aceste cunoștințe? Hasan Îl privește cu neîncredere, ca și cum i s-ar fi siluit cine știe ce ascunziș al sufletului, dar se Înseninează și lasă ochii În jos: — Aș vrea să mă prezint În fața lui Nizam al-Mulk, poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie faptul că el Însuși merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
desfășurată În linie bătaie, o moschee la ceasul rugăciunii, un bazar sau chiar divanul meu, și să mă Întreb: dacă le-aș cere acestor oameni Înțelepciune, cunoștințe, credință, cinste, nu aș vedea, la fiecare Însușire pe care o enumăr, gloata Înseninându-se, apoi scufundându-se și dispărând? Mă descopăr singur, khwaje Omar, deznădăjduit de singur. Divanul meu e gol, palatul meu - de asemenea. Acest oraș, acest imperiu sunt pustii. Am mereu impresia că sunt nevoit să bat din palme cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acum de jos În sus, bunicul scăpă ușor din mâinile fiicelor și, singur, ca printr-un fenomen de levitație, urcă spre brațele Întinse ale ginerelui. Cerul, care de la Începutul nopții fusese acoperit de nori grei care amenințau cu ploaia, se Însenină și lăsă să apară luna. Putem pleca, spuse ginerele, adresându-se soției, tu conduci catârca. Mama copilului ridică puțin păturica să vadă În ce stare era micuțul. Pleoapele, Închise, erau ca două pete mici palide, chipul, un desen nedeslușit. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am băut cafea și am vorbit despre vremuri trecute. A început să povestească mai multe despre Kizuki, cu toate că se poticnea și-și alegea cu greu cuvintele. Din când în când ningea, apoi iar se oprea, dar cerul nu s-a înseninat deloc în cele trei zile cât am stat acolo. La plecare, i-am spus că intenționez să o vizitez iar în martie. Am mai strâns-o o dată în brațe, așa îmbrăcat, și am sărutat-o pe buze. — La revedere! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o vizităm pe prietena ta? întreabă în șoaptă, ca un băiețel care nu înțelege de ce trebuie să mănânce legume. Pentru că tocmai i s-au dat și ei papucii. Așa că vom plânge unul pe umărul celuilalt, ce zici? Finn se mai înseninează la auzul veștii că mai există persoane în situația lui. Daisy avea dreptate. Ne simțim mai bine dacă-i vedem pe alții la fel de nefericiți ca noi! Nu știu. Nu sunt o companie prea plăcută. Se sucește, se învârtește, dar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu atât de uimit, că nici nu mai putu răspunde. Scoase iar batista, să-și răcorească tâmplele. În clipa aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uitîndu-se lung în ochii încremeniți cu privirea spre masă. Tocmai acuma s-a prăpădit și ea când... În pat, la picioarele moartei, copilașul cel mai mic se ridică, scâncind și frecîndu-și ochii. După câteva clipe, văzând pe tatăl său, se însenină și întinse mânuțele spre dânsul. Melentie îl luă în brațe și iar se uită la femeie, parcă nu i-ar fi venit a crede, strângând la piept și mângâind în neștire copilașul. Apoi sculă pe ceilalți doi: ― Hai, c-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Moldovenești. Sosirea lui C. Stere la Chișinău, la 24 martie, a fost întâmpinată cu mare bucurie și entuziasm. „Cu sosirea lui, atmosfera apăsătoare de griji zilnice, combinații, ambiții, mici uri, lupte de culise... s-a curățit pentru moment, s-a înseninat, s-a însănătoșit... Într-o serie de convorbiri, conferințe, discuții, interviuri, discursuri, toasturi - chestiunea unirii repede s-a pus pe bazele ei istorice, naționale și morale ale dreptului de viață politică și culturală națională a moldovenilor”. Partidul Național Moldovenesc a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mă săruți. Simt buzele ca și cum ar fi ale lui Chabù, ale unui copil. Nu mă cutremură! Nu te iubesc!... O lăsai din strânsoare și trecui în odaia mea. Plecai de-a dreptul la lucru, fără să mai aștept ceaiul, oarecum înseninat de mărturisirea Maitreyiei, deși gelos și înfuriat. Mi se părea că tot ce face fața aceasta este contra firii. În ziua aceea nu o întîlnii și nu o căutai. Seara, la masă, o aveam iarăși la dreapta mea. Am coborât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mânerul umbrelei, restul fusese carbonizat. Curios, tocmai mânerul, un mâner de lemn... Hainele se făcuseră cenușă; ce nu spălase ploaia, s-a scuturat în mașină... Știa că așa ar fi trebuit să se întîmple, și totuși, ascultând explicațiile internului, se înseninase: așadar, cele două plicuri din buzunar se făcuseră și ele cenușă... Fără să vrea, căci nu-și dăduse seama că nu închisese bine ușa după el, auzise: S-a ramolit rău de tot venerabilul! Asta ne-a mai spus-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dat... - Da. La un moment dat, când, de altfel, nu ne mai așteptam, căci socoteam furtuna aproape trecută, și ne întrebam dacă în cinci, zece minute vom citi discursurile pe care le aveam în buzunar, sau vom aștepta să se însenineze, cu speranța că măcar o parte din invitați se vor întoarce... - Da, îl întrerupse doctorul Griffith, la un moment dat trăsnetul a căzut chiar pe stejar, aprinzîndu-l de sus până jos. - Dar nici unul din noi, cei șase, n-a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neașteptatelor evenimente, va putea mânca pe săturate, fără să se mai supravegheze. O privește de aceea cu plăcere pe micuța cumnată, care își savurează și ea felia de tortă cu șocolată ; în această clipă este mai destins ca oricând, îl înseninează bucuria unui școlar ce aude sunând de recreație. Nu mai este silit să susțină conversația și va avea destulă răbdare până când Profesorul își va regla afacerile cu consoarta... — Sophie... ai auzit, nu ? Sophie nu i-a spus doar că regele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
descurcăreții !), ca o damă virtuoasă ce a reușit și ea să fleurteze la bal, am pornit-o spre depozitul de lemne, cu o trăsură apărută, din fericire, ca din pământ. Norocul începuse să-mi surâdă și starea mea sufletească se înseninase și ea. De obicei, mahalaua mă deprimă prin sărăcia ei monotonă, astăzi însă, nu ! Chiar bojdeucile cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se deschide de jur Împrejur. Pentru prima dată de cînd sînt aici se vede tot peisajul. Undeva spre apus e un pisc stîncos, iar Înspre răsărit se văd alte culmi de munți Îndepărtați, povîrnișuri, păduri. E incredibil cum s-a Înseninat deodată și s-a luminat totul În jur, vedem În sfîrșit unde sîntem. Din marginea clădirii infirmeriei se Întinde o pajiște mărginită de gardul de sîrmă ghimpată al unității, pe care s-au Împletit tufe de zmeură. Pajiștea e plină
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lacăt pe dulapul cu palete și mingi. Pentru că se pare că În cele din urmă nu mai are cu cine să facă instrucție. Jurămîntul alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni SÎntem la mijlocul lui noiembrie și cerul se Înseninează brusc, vremea se Încălzește aproape neverosimil. Plopii și salcîmii din marginea aleilor, cînd trecem tropăind pe sub ei, nu mai aruncă cu frunze, au rămas ca niște filigrane pe cerul palid, bleu aproape alb. SÎntem gata de jurămînt, undeva În marginea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el însuși să fie văzut. Era tulburător. Fața lui George, în acele momente, oferea un spectacol ce merita să fie urmărit; părea chipul unui actor de tragedie, care exprima nehotărâre și totodată, o profundă emoție, pentru ca după aceea să se însenineze, devenind o față rotundă și binevoitoare. Își purta pe braț fulgarinul și haina. Lăsă fulgarinul în iarbă, își îmbrăcă haina, pe urmă își trase încet și fulgarinul pe el, continuând să privească în grădină. Pe chip, îi revenise ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Hattie în combinezonul ei alb, îi venea în minte cu intensitate. Când o văzuse, își spusese: „Fata asta, nepoata lui, e primejdioasă, e lucrul cel mai primejdios din lume“. În clipa când își reamintise de acest gând i se înseninase chipul; pentru că nu-i plăcea deloc să-și spună că se simțea mult prea stingherit ca să se apropie, firesc, de străinii aceia. Când ajunse la poarta principală o mișcare îi atrase atenția și, cu colțul ochiului, văzu că era însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cel puțin până la prânz. Ajung apoi la Espinal și la o încrucișare de drumuri cumpăr două banane la prețul de 1 euro. Sunt de slabă calitate, dar altele mai bune nu-s. Spre amiază, ploaia se mai oprește, cerul se înseninează puțin, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Trec prin alte două sate, iar pe la ora 14 ajung la Zubiri, unde mă cazez la hanul municipal pentru suma de 6 euro. Sunt 72 de paturi aici și toate se vor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
îmbunătățire a vieții, acțiuni manifestate prin dorința de schimbare radicală către mai bine, către ceea ce este drept și corect pentru propria ființă; c) a treia „mișcare”, care este provocată de intervenția harului lui Dumnezeu, care luminează inima penitentului și îi înseninează mintea, ajutând-o în continuare să caute voința divină. Prin această triplă mișcare ascetică, penitentul se transformă. El face trecerea de la căință la bucuria iertării, de la viața de păcat la viața de sfințenie, de la durere la alinare, de la golire de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
necunoscut Împleticit Între realitate și vis, trag după mine noile buletine de știri. Tot mai mulți dintre cunoscuții mei neagă că au colaborat În tinerețe cu Hristos. Tot mai mulți Își smulg limbile și le duc la detectorul de minciuni. Înseninez cerurile din lăuntrul meu numai prin porunci militare. Inima-mi tînără nu mai răspunde la apelul de seară. Într-o scaldă de mistreț vreau să Înnoptez, să mă joc cu argintul din visele sfinților, cu laringele uscat al profetului, cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
gura lumii. La teatru s-ar putea să întîlnim pe cineva cunoscut. M-a privit așa de nedumerită, de parcă-i vorbeam o limbă pe care n-o cunoștea. ― În acest caz ne întîlnim altundeva. De pildă la Șosea! S-a înseninat dintr-o dată. I-am surprins chiar un zâmbet sfios în colțul gurii. Mi-a spus pe un ton voios, degajat: ― M-da, la Șosea e mai convenabil. Mi-ar plăcea însă un loc retras. ― O, cunosc atâtea... Sânt tufișuri cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]