1,055 matches
-
Gura, o zmeură dulce, Arată calea ce duce La roza inimii înflorită. Pielea mătăsoasă a trupului tău, Dornic de tandrețe și iubire, Mă cheamă... Te privesc ca pe-o făptură magică, În ochii tăi, râd merii în floare, Trupul tău însetat Mă cheamă să-l răcoresc Cu roua primăvăratic-a iubirii Și a izvorului meu nesecat. Mă simt ca la-nceputul Lumii, Tăcut mi-e sufletul și înseninat, Iar inima mi-i fără de păcat, Respir, precum respiră livezile Un Cer cu
PROASPETE MIRESME de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369472_a_370801]
-
Vânturi furioase, alergau urlând prin pădurea de stejar de pe Piscul Bordeielor. Nori negri prevestitori de furtună, biciuiți de rafalele de vânt, dansează ca niște fantome înnebunite încoace și-ncolo pe cer, vărsându-și sângele lor rece ca gheața pe pământul însetat. Copilă fiind, Molearca privea cu groază, spre deliciul fraților și surorilor mai mari, fiecare scăpătat de soare. Apusul soarelui era pentru ea pieirea zilei. În inima ei, iubea cu putere lumina și cu aceeași intensitate ura întunericul. Se culca în
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
părtași la toate întâmplările sufletului, vedem doar evenimentele orelor rupte de lume. Noi nu avem o relație adevărată, nu știm câteodată în care ape ni se scaldă atenția, cuprindem doar picăturile zvârlite pe geam, la îndemâna trecătorilor, revărsările clipelor peste pământul însetat de dor. Noi nu ne căutăm suficient în stânga și în dreapta, în centrul și la marginea a ceea ce contează. Dar ne bucurăm că fredonăm melodia verii pe aceeași bucată de zare. Între atâtea neputințe, ne bucurăm însă de chemarea iubirii. Am
CHEMAREA INIMII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370640_a_371969]
-
purtai, iubite, Nu gustam acea dulceață Din cuvintele-ți șoptite. La izvor de nu mergeam În genunchi stând să bem apă, Nici acum nu cunoșteam Sufletu-mi cum se-adapă. De la iarba-nrourată Eu, desculță când fugeam, Învățat-am că-nsetată, Fără doru-ți, rămâneam. De la ploile din toamnă Învățat-am cum să plâng, Sufletul când mă îndemnă Dorul de tine să-mi frâng. Și m-au învățat, iubite, Zorii albi ai dimineții, Palma caldelor cuvinte Să-ți așez pe rana vieții
DACĂ NU TE-AȘ FI-NTÂLNIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370704_a_372033]
-
porți cu pași siguri spre plaje însorite, în care pescăruși înaripați despica zările neobosiți, Mă învălui în plasă ta și mă porți în adâncuri inundate de străluciri solare, Îmi deschizi porțile sufletului să-l colindam pe cărări tăcute, Sorbim împreună însetați clipă în doi- Sărutarea infinitului. Referință Bibliografica: Vals în doi / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VALS IN DOI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369593_a_370922]
-
iubire Îmi sporești seninul când mai trece un an! Gura mea Doamne, plină fie mereu De lauda numelui Tău! Când simt din nou rodind smochinul În primăvara neamului meu creștinesc Mă prosternez și-ți cer : -Fă Doamne plinul, Adâncului nostru -nsetat, gând strămoșesc! Să-mi fie țara rotundă ca o pâine Oamenii să te cinstească-n ea cântând Fie aici belșug și pace, azi și mâine De-a pururea! să Te mărim , oricând. Gura mea Doamne, plină fie mereu De lauda
GURA MEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368177_a_369506]
-
crinul curat Ce m-a pansat, m-a legat, Aproape salvat . Este drept ,n-am știut Să mă bucur mai mult, N-am putut nici să zămbesc, Nici să trăiesc, Doar să tot mor câte puțin Și să revin; Tot însetat... Și acum nici nu mai știu, A fost iad, a fost rai Tot ce-n sânge-mi pulsai? Voi povesti la sfinți , Sau stafii , Ce frumos e acolo jos Doar fiindcă pe deșertul pământ Vibrezi când gingaș, când sfânt, Alchimizănd
DOR DE DINCOLO de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368176_a_369505]
-
pe arginți - false și toxice modele, apariția unui astfel de text jurnalistic de idei, responsabil și cu o componentă etico-filozofică strecurată cu finețe care trimite spre meditație, reflectare asupra unor stări de lucruri, este o adevărată delectare a spiritului lectorului însetat de adevăr netrucat, nerebalansat mereu manipulator, de sinceritate și frumos. Căci jurnalista L.O.N. dovedește mult curaj și obiectivitate în abordarea bogatei game de abordări problematice, ce formează substanța acestei cărți, devenind o voce importantă în urbea sa și
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
alte idioțenii care nu duc la nimic bun. Iubesc medicina care mi-a urmărit pașii toată viața. Dacă urăsc acum să mai intru în spitale, cauza e ticăloșia oamenilor care mi-au lăsat în ultimele clipe ale vieții lui, copilul însetat, ud. Asta nu pot ierta. Dacă-i va ierta Domnul, să fie iertați. Când lupți ani de zile să le asiguri unor pui firavi o viață cât de cât mai bună, dincolo de chinul lor continuu, când îi crești în iubirea
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
duc și mă duc, iar pământul se lasă călcat, răcorindu-mi privirea. Mă bucură reavănul țărânii văioagelor umbrite. În mijlocul lor, o mică reptilă cu pielea viu colorată îmi urmărește pașii. Pământul mustește, iar eu, în fiecare zi, sunt tot mai însetat. Iar setea mă face prizonierul izvoarelor. De parcă aș fi o marionetă. Așa o fi umbra mea? Poate. O port peste tot și lumea parcă ar râde. Nu mai înțeleg nimic. De ce cred ca umbra mea este marioneta. Se lasă pe
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
găsească răcoarea în maternitatea umbrei. Când văioagele vor dispărea sub verdele vieții. Când curgerile vor înceta. Eu însumi să pot fi Ea. Sau Ea să-mi dea umbra care să-mi apere maternitatea. Și pretutindeni să găsesc răcoarea. Răcoarea sufletului însetat. Și trupului înfierbântat. Și tălpile fierbinți de căutare. Și dorințelor mele. Și bărbăției mele. De aceea trebuie să-mi bucur încă tălpile de răcoarea văioagelor umede. - Doamne! Ce este? Negrul se întrerupse brusc. Pete de aur și lumină laolaltă cu
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ZILELE ÎN EDEN Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Poți înfige-n mine sabia dreptății; Ce-a rămas plantată pe culmea cetății- Gura însetată, suflă adevărul; Semănata ură - cu pricina-i mărul. Sub o stâncă neagră șezut -a Adam Măcinat de gânduri, câte zile am! Se-ntreba -ntruna, câte îi rămân, Zise-un înger blând, sigur le amân... Agațănd din gânduri, mușcând întrebări, Off
ZILELE ÎN EDEN de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370195_a_371524]
-
-i nimica!’’; Dar toamna zările cuprinde Și lăcrimează-un pic bunica. S-a-mpodobit iarăși grădina Cu zeci și zeci de crizanteme Și-a-ngălbenit de tot călina; Ia uite ce splendidă vreme! Scorușul are poame roșii, Un stol de gâște cerul taie, Munții-nsetați, doar ei, coloșii, Tânjesc după o mică ploaie. Din fag o frunză se desprinde. ,,O, zice codrul, nu-i nimica!’’; Dar toamna zările cuprinde Și lăcrimează-un pic bunica. Referință Bibliografică: ZI DE SEPTEMBRIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ZI DE SEPTEMBRIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370290_a_371619]
-
inima mea să prindă rădăcini adânci în dragul și setea mea de viață! Așa nici o furtună sau crudă durere nu te va dezechilibra, Omul meu cald, Omul meu iubit, Omul meu sărbătoare! Din roșia-gura ta îmi voi face șirag gândului însetat de dezmierdări și alinturi în valul mării clocotind în iubire. Zălog prezentului las fiorul meu și brațele tale întinse pe cerul sensibilității sub înmugurirea inimii mele aievea dorului tău de viață! Referință Bibliografică: Atingere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ATINGERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353484_a_354813]
-
acolo unde moartea își dă întâlnire cu fertilitatea primordială, cu regenerarea ciclică și subtilitatea sintezei purificatoare. E o adevărată religie în basmul tău. Îți dă speranțe, creează subterfugiile vieții plină de spaime și curge ca pârâiașele de vin pe gâtlejurile însetate, necesitând imensitate și lirism cathartic.” Lectorul acestui roman nu regăsește acțiune susținută, aventură sau personaje clasice, bune sau rele, nimic dintr-o proză tipizată, Șarpele de aramă fiind, în opinia mea, o lucrare modernă de detaliu descriptiv al unui destin
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
Sf.M.Mc.Fevronia. La granița perșilor, cu invincibilii romani În Mânăstirea Nisibi, la doar 20 de ani, A intrat Fevronia ca tânără Monahie ; Vriena-i era mătușă-Egumen peste Stăreție ! Era frumoasă peste fire ; iar în viața sihăstrească Era smerită și-nțeleaptă, dar însetată să citească. Dioclețian, satanic, pe Selin crud Dregător L-a trimis cu ostășime, asupra creștinilor... Creștinii înspăimântați, să se-ascudă au fugit... Iar 50 de călugărițe, chiliile și-au părăsit... Fevronia, fiind bolnavă, alături cu două surori Și cu Stareța Vriena
SF.IER.NICETA DE LA REMESIANA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352988_a_354317]
-
meu interior de începutul lumii melancolic urlu de dor și văd atât de limpede că aceasta este adevărata imagine a ființei mele, plângând amarnic, hohotitor . ATÂT DE MULTE TE IUBEAM Oh, iubito, Atât de mult te iubeam Mâinile mele doreau însetate să te mângâie Încât au început să crească Foșnind dulce Înspre tine Ca o câmpie Iar pe trup mi-au crescut Mii de mâini, Ca niște lujeri de crini înfloriți, Care se alungeau către tine Cântând fericite Să te îmbrățișeze
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CERTITUDINI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Certitudini Un cavaler modern sluji altarul Credinței însetate de lumină. Nu mai putu la rele piept să țină, Îl copleși tristețea și amarul. Împresurat de soarta cea haină, În sine s-a retras vizionarul Să deslușească fierea și nectarul, Și gândul său îi toarce în surdină. Istoria aproape
CERTITUDINI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354392_a_355721]
-
din burduful gromaticei lui Petrică, acompaniat de țambalul și vioara fraților Oprea. Scena era din lemn de brad, negeluită, dar data cu motorină să nu se ridice praful în timpul dansului. După câteva pahare de rachiu trase pe gâtul său mereu însetat, Petrică ataca melodie după melodie, când tangouri, când sârbe, când geamparale dobrogene. La vals nu știa decât „Valurile Dunării”. Nu cunoștea bineînțeles textul sau autorii acestei melodii pe care o învățase după ureche. Învățase melodia din filmul cu același nume
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
arome și aur, cu diamant geros, lampa angelică se sparse. La ora surâsului privelnic, fața părintelui se lumină. Maica își legăna pruncul. Genunchii-s reci, primește pruncul. Violă și clavecin în glas. Femeia curge-n alb , gurile sunt arse, azurul însetat te soarbe. Poetul spunea, ce spunea el? Azi noapte el s-a dus să se plimbe prin Calea Lactee, ești prea tânăr, i-am spus, el a murmurat ceva, o formulă, nu știam că era cabalist, e drept că ultimul timp
COPIII ALTORA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353876_a_355205]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIA LACRIMILOR DIURNE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului Și-n sufletul meu înmulțitu-s-au nebunii Doamne De prea frumoase deșertăciuni însetat-am foarte Ziua și noaptea grăiesc numai coșmaruri Fără nu măr lenevitu-m-au mângâierile muierii Loc n-am găsit plânsului meu Că beznă-i Doamne și-n mine Cu toate că stele prea multe-mi îngreunează pleoa pele O dar frica
EREZIA LACRIMILOR DIURNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353881_a_355210]
-
explicându-mi răul pătimit, În viața anticameră spre moarte. O viață vers, sau versul viețuire? N-am să răspund cât înapoi privesc ! Ar însemna doar timp să risipesc, Rememorând cărarea spre-mplinire. Adun neverosimile secunde, Le sorb cum numai timpul însetat De ce va fi, le pune la păstrat Și-n viitor, apoi, să le scufunde. Am strâns, astfel, un veac de fericire. Nu pare mult, dar am trecut prin ea, Adăugând la ceea ce lipsea, O viață-n vers și-un vers
365 de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354018_a_355347]
-
vieții la bine, la rău. Iar omul tot rupe din ele o fărâmă În timp ce-și străbate grăbit drumul său. El pâinea o sărează cu vorbe să-i ție De saț iar când sufletul cere Își bea din ulcior, însetat, apa vie Să-i treaca și dor și durere! (versuri: Mariana Bendou) Notă: Unele informații au fost preluate de pe internet; mulțumiri autorilor! Referință Bibliografică: Ulciorul românesc / Mariana Bendou : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1766, Anul V, 01 noiembrie 2015
ULCIORUL ROMÂNESC de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353239_a_354568]
-
Tatălui ceresc pentru încrederea și onoarea acordate de a sluji semenilor mei prin arta scrisului. Puterea cuvântului scris în toate vremurile, a fost copleșitoare. Când scriu, chiar dacă la masa de lucru sunt numai eu cu Domnul - văd în fața mea mulțimi însetate și înfometate spre nevoile cărora inima Domnului se apleacă pentru a împărți milă, speranță și sens vieților. Cărțile se publică în mii de exemplare și astfel, puterea transformatoare de vieți și de răspândire a Evangheliei are un impact uimitor. Oamenilor
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
e egală cu ajungerea la marginea mării unde nimeni nu-i poate îmbrățișa măreția, dar îi admiră splendoarea, îi simte apa, îi aude vuietul! Dan Grigore este, în raport cu sine și în raport cu universalitatea, un geniu al artei interpretative instrumentale a muzicii, însetat și creator de muzică, dăruitor de muzică, soldat și împărat al muzicii! Pianul lui Dan Grigore propulsează sunetul muzicii în periplul etern și infinit! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Dan Grigore. Periplul etern și infinit al
DAN GRIGORE. PERIPLUL ETERN ŞI INFINIT AL PIANULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353549_a_354878]