586 matches
-
scaun. Căzuseră ca niște spirale, dar În momentul În care se uscaseră, se răsfiraseră În șuvițe pufoase. Îl văzu cum se strîmbă. — Nu-i ciudat, zise el, cît de frumos e părul cînd Îl ai pe cap și cît de Înspăimîntător devine În clipa În care este tăiat? Ar trebui să iei una din buclele astea, V, și s-o pui Într-un medalion. Așa ar face o soră adevărată. Ea Îi Îndreptă capul din nou, ceva mai puțin blînd ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ești de-aceeași părere, Helen? Cred că ne-am descurcat de minune. Și n-a fost grozav să vezi figura Juliei În mijlocul revistei Radio Times! — O, a fost lamentabil, spuse Julia Înainte ca Helen să poată răspunde. Poza aia e Înspăimîntător de catolică! Arăt de parcă din clipă-n clipă or să mă tragă pe roată sau or să-mi scoată ochii! — Prostii! RÎseră amîndouă. Apoi Julia Îi zise: — Ursula, nu vrei să stai cu noi? Ursula clătină din cap refuzînd. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei fără un scop precis. Reacționă atît de violent cînd Îl văzu, că fu pe punctul de a țipa. La rîndul lui, bărbatul, și el surprins, făcu un pas Înapoi. Apoi izbucni În rîs. — Doamne Sfinte! SÎnt chiar atît de Înspăimîntător? — Îmi cer scuze, zise Helen, cu mîna pe piept. N-aveam de unde să știu... Dar biroul este Închis. — Da? Ușa de jos era deschisă. — Dar n-ar fi trebuit să fie. — Pur și simplu am intrat și am urcat scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înțeleagă cît era de oribil să ai În tine drăcușorul ăla Înnebunitor, ofilit, care să sară și să te consume, și cît de obositor era să-l Înghesui la loc În pieptul tău după ce-și făcea numărul; cît de Înspăimîntător era să-l simți acolo, cum trăiește În interiorul tău, așteptînd momentul pentru a răsări din nou... — Te iubesc, Julia, fu tot ce spuse. — Proasto. Hai, culcă-te, răspunse Julia. După asta nu-și mai spuseră nimic. Julia stătu o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
inutili, de ce Îi netezea drumul lui Helen? Probabil că le ducea dorul, pentru că știa că, dincolo de ele, nu exista nimic: aer mort, vid și inima ei uscată. CÎnd a Încetat Julia să mă iubească? se Întreba acum. GÎndul era prea Înspăimîntător pentru a continua și, În plus, era epuizată. Stătu cu ochii deschiși, strînsă lîngă Julia, Încă simțind căldura membrelor ei, felul În care Îi urcă și-i coboară respirația. Dar cu timpul, Își schimbă poziția și se depărtă. CÎnd mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mickey Își dădură capul pe spate și Închiseră ochii. — Ce vezi? Întrebă ea. — Bandaje, răspunse Mickey. Tu? — Drumul clătinîndu-se. Dubița le era mai murdară ca oricînd; mai stătură Încă un sfert de oră umplînd găleată după găleată cu o apă Înspăimîntător rece, clătind-o și spălînd-o. Apoi au trebuit să se spele. Camera era neîncălzită, cu o ușă pe care scria: DECONTAMINARE: FEMEI, unde trebuia să facă această operație. În cameră era un fel de jgheab și iarăși apă rece. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
situația. Așa că se uită la propriul ceas, apoi zîmbi și zise: — În regulă, În măsura În care terminăm repede. O să Înfrunt furia domnișoarei Chisholm de data asta. — Domnișoara Chisholm? — O colegă de-a mea, Îngrozitor de decentă. Felul În care Își țuguie buzele este Înspăimîntător. Mă sperie de moarte, pe bune. Julia rîse. O porniră. Merseră foarte repede și se așezară la o coadă scurtă, cu oameni care așteptau să fie serviți la fereastra unei cantine mobile. Ziua, deși Însorită și aproape fără vînt, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la un etaj la altul; stai În subsol și te uiți la cer... Distrugerile de genul ăsta sînt mult mai mizerabile decît Într-o casă care a fost sfărîmată total - acestea ar fi ca o viață năpădită de cancer. — E Înspăimîntător? Întrebă Helen, captivată de descrierea Juliei. Cred că pe mine m-ar Înspăimînta. — Și pe mine mă sperie puțin. Apoi, poate ai șansa de a mai găsi pe cineva - un hoț care a ajuns acolo ca tine. Băieți care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușor ciobită din sidef. Își duse mîna În locul În care-și imagina că se află inima. Mă simt, zise ea, de parcă mi-ar fi intrat În piept un buton și inima mi-ar fi smulsă, fibră cu fibră. — Dar sună Înspăimîntător, spuse Julia. Ce fată morbidă ești! Duse degetele lui Helen la gură și i le sărută, apoi le reținu să le examineze vîrfurile. Și ce unghii mici ai, spuse ea nedeslușit. Unghiuțe și dințișori. Helen se intimidă, deși lumina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așeză În fața oglinzii și-și netezi fața. Helen stătea În continuare Întinsă și o urmărea, așa cum făcuse Înainte. I se părea extraordinar că putea s-o facă, era de necrezut că Julia Își oferea frumusețea privirii ei. Era minunat, aproape Înspăimîntător că, acum o oră, Julia stătuse În brațele ei, Își deschisese gura, Își desfăcuse picioarele buzelor, limbii și degetelor ei. I se părea de domeniul imposibilului ca, dacă ea, Helen, s-ar ridica și s-ar duce la ea, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de pânze de păianjen, iar pereții erau plini de pete verzi de mucegai. Cum naiba să studiezi muzică într-un loc ca ăsta? Aducea mai degrabă cu decorurile descrise de Anne Rice prin cărțile pe care mama ei le citea. - Înspăimântător, o auzi pe una din polițiste, completându-i gândurile parcă. Vreo șase polițiști, patru agenți de patrulă și doi îmbrăcați civil, stăteau lângă o ușă dublă aflată la celălalt capăt al coridorului. Unul din ei era chiar Lon Sellitto, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nuanțe de crem, argintiu și albastru, înfățișa o femeie tânără, în ținută de bal, cu fruntea împodobită de o diademă de perle, cu tenul totuși palid sub vopselele decolorate de trecerea vremii, cu buzele de un roz subliniat vag, ochii înspăimântător de melancolici, care se străduia să zâmbească, înveșmântată elegant, dar în această eleganță se simțea totuși un emoționant abandon, cu o mână ocupată să deschidă un evantai de sidef și dantelă, în vreme ce mâna cealaltă se odihnea pe capul unui leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
demult și mă temeam că voi exploda de fericire asemenea portocalei de pe trotuar, înfruntând singurătatea aceasta, invaliditatea, rușinea, la marginea patului, pentru totdeauna. O mână imaginară, lungă și caldă se întinde spre mine din mijlocul patului, o mână de uriaș înspăimântător mă îmbie să mă scufund lângă el, să îl las să mă îmbolnăvească de paralizia lui, iar eu tremur, iată cum viața se scurge din mine încetișor, picătură cu picătură, adunându-se într-o băltiță formată în afara camerei, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl găsesc, fratele meu întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi vor răscoli întreg corpul în căutarea acului, iar eu stăteam culcată acolo, între picioarele lor, o durere înțepătoare îmi iradia în tot corpul, soarele îmi strălucea în ochi, înspăimântător, rapace, ca un vultur galben, și simțeam cum tristețea mă înghite până ce nu mai rămâne nimic din mine, în afară de durerea aceasta în picior, care îmi amintea că încă sunt în viață, fără ea aș fi fost deja moartă, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înger se transformă într-un monstru, nu înțelegi? El era prea bun, bunătatea lui nu era omenească, renunța întotdeauna la tot, era imposibil să te superi pe el, încerca în permanență să satisfacă, ceea ce te poate înnebuni, iar asta era înspăimântător, era ca și când ar fi ispășit pentru o crimă, înțelegi? Clatin din cap, nu, nu prea înțeleg, de ce este atât de greu să primești bunătatea lui cu simplitate, de ce să înrăutățim încrederea, dar ea îmi explică, ascultă-mă, Naama, și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
istoria filosofiei. Metodica era socotită „minoră” în raport cu „înalta cauză”, iar istoria filosofiei era nesubversivă pentru establishment. Cornelia Grünberg, cu tot talentul ei analitic, avea drumul predeterminat, spre metodică, încât să nu tulbure monopolul pe marile subiecte, iar Florica Neagoe, deși înspăimântător de inteligentă și de tristă, îi înțelegea și livra doar pe marii maeștri la istoria filosofiei moderne. Sau îi analiza critic pe căi bărbătesc-trasate. Pe urmă a mai avut și „calitatea” de a se retrage din viață exact la vârsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
artificială" celui de sintet, declară simplu Bishop. Este vreo problemă? Pot să fac ceva? ― Mă-ndoiesc, răspunse Burke ștergându-și gălbenușul de pe gură. În ultima ei călătorie un sintet s-a dereglat și au suferit pierderi de vieți omenești. ― Este înspăimântător. Demult? ― Destul, da. Ripley îi mulțumi în gând că nu intrase în detalii. ― Un model vechi, deci. ― Cyberdene Systems 120 A/2. Lăsându-se pe spate, Bishop o privi pe Ripley. ― Iată explicația. Bătrânii A/2 au fost cam instabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aparatului era gol. Platforma pe care venise era distrusă de căderile de fragmente desprinse din construcție. Apăsă pe celălalt buton de apel și auzi geamătul motorului. Celălalt lift se desprindea de nivelele superioare, pornind lunga coborâre când, deodată, un urlet înspăimântător o făcu să se întoarcă. Departe, o creatură lucioasă venea spre ea, făcându-și loc cu frenezie prin labirintul de țevi de canalizare. Ripley verifică vibratorul. Încărcătorul era gol. Nu avea de rezervă și nu-i mai rămăseseră nici grenade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cusăturile forțate la maximum ar fi cedat instantaneu. Și totuși arăta bine, ceea ce era tot ce conta. Duggie m-a împins pe ușă afară. Când am ajuns în stradă, unde puteam vorbi, s-a întors și a făcut o grimasă: —Înspăimântător, nu-i așa? Al naibii de ciudat și lingușitor. Dar Willie îl adoră. Face asta doar ca să mă enerveze; știe perfect că mie îmi plac mai duri. Ticălosul! L-a angajat în absența mea, îți vine să crezi? Costum verde deschis, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
deruteze pe toți destul timp pentru ca ea să iasă basma curată. Dacă s-ar fi aflat imediat că erau implicate droguri, ar fi ieșit un dezastru... —Suki! Taci! s-a întors Belinda furioasă la sora ei. —... a fost atât de înspăimântător, a trebuit să urc și să desfac lanțul, aproape că mi-am lăsat amprentele peste tot, numai că mi-am amintit la timp, și apoi când urcam pe scări l-am văzut pe Simon în spatele nostru și eram sigure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ornamentală de lumini. Nici n-am visat să-mi apară o asemenea priveliște. Din punct de vedere spațial, nu era nici un dubiu că orașul exista, dar din punct de vedere temporal era asemenea unui vid. Deși exista, mi se părea Înspăimîntător că trebuie să recunosc că de fapt el nu există. Cele patru roți ale mașinii rulau fără Îndoială pe drum și era cert că simțeam vibrațiile mașinii. Cu toate acestea, orașul meu dispăruse. Probabil că n-aș fi avut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
siguranță, la întâmplare. Bineînțeles că siguranța la bord e o mare problemă - să știți că nu suntem plătite doar ca să arătăm bine. Și știm toate procedura pe de rost. Dar când Snakely începe să pună întrebări la foc automat, e înspăimântător. E ca și cum ai fi din nou la școală, cu un profesor sever. Îmi pune și mie o întrebare legată de acest subiect. Din fericire, pot să-i răspund imediat, dar de-abia aștept ca exercițiul nostru riguros să se termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zgâlțâit bine, m-a pus pe picioare și m-a examinat. Privirile hulpave au început să-i fie însoțite de gesturi deșănțate. A început să mă ciupească de sâni și de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător decât mârâitul câinelui din beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o vorbă. Sunt mai derutată decât poți tu să-ți imaginezi. Mai întunecată, mai rece, mai confuză... Ia ascultă, de ce te-ai culcat cu mine atunci? De ce nu m-ai lăsat în pace? Ne plimbam printr-un crâng de pini înspăimântător de liniștit. Sub pașii noștri trosneau micile cadavre ale greierilor care î[i g\siser\ sfârșitul la finele verii și aleea era plină de ele. Mergeam cu nasu-n pământ de parcă eram în căutarea unor obiecte pierdute. — Te rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lipită pe perete o fotografie ce reprezenta doi porci împerechindu-se, dar aceasta era o excepție printre cele cu femei goale, cântărețe și actrițe. Pe rafturi se aflau manuale, dicționare și romane. Pentru că locuiau doar băieți în cămin, camerele erau înspăimântător de murdare. Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]