545 matches
-
trecut este substituită de o disperare autentică, declanșată de coparticiparea, ca martor cu mâinile legate, la o dramă indignă, aceea a prăbușirii simultane a biologicului și a psihologicului: Imaginea ei mă urmărește: trecută de 70 de ani, împuținată, slăbită. Sentimentul înspăimântător când, astă-primăvară, la Iași, am surprins-o în timp ce trebăluia, așezată pe vine, lângă dulăpior pierzându-și echilibrul și căzând în șezut; privirea ei, tulburată, încercănată, licărind doar ca stupoare de animal neputincios, căutând, în momentele următoare, spre mine, ca un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nouă) a lui Huxley mai puțin. Or, mi s-au părut foarte interesante proiecțiile sale din această lucrare apărută în 1932 (!), date fiind și remarcabilele asemănări cu analiza huntingtoniană. Huxley "construiește" o lume ce astăzi ne apare nu doar ca înspăimîntător de posibilă, o anti-utopie de genul celor din imaginarul lui Bosch, privind o lume degradată, răsturnată cu susul în jos, ci chiar o prezență reală, generînd unele dintre spaimele noastre cel mai profunde: este lumea în care trăim. Huxley prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a indivizilor în fața haosului existențial. Comentează, la un moment dat, relevant, personajul principal, Viktor: Totul era în ordine sau, cel puțin, așa i se părea lui. Fiecare perioadă de timp își are normalitatea sa, cugeta el. Ceea ce înainte era considerat înspăimîntător devenise acum ceva obișnuit, iar oamenii acceptau acest lucru ca normă a vieții și continuau să trăiască mai departe, fără a-și face probleme" (p.125). "Normalitatea" vieții protagonistului este să scrie necrologuri. Nu chiar orice fel de necrologuri. Ziarul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
loc în 1521, în timpul asedierii capitalei Imperiului aztec, Mexico-Tenochtitlan. Îngroziți, spaniolii asistă de departe, neputincioși, la sacrificarea tovarășilor lor capturați (pe Marele Templu, piramidă dedicată lui Huichilobos, zeul războiului): Deodată se auziră bătăile funebre ale marelui tambur al lui Huichilobos, înspăimîntător de multe atabales 5, sunet de cochilii marine, de trîmbițe și goarne. Zgomotul era înfricoșător și sinistru (...). Cînd au ajuns pe platforma cu care se termină templul [piramida], refugiul blestemaților de idoli, unii au fost obligați să poarte pe cap
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care bate etc. Voluntarii trebuiau să indice cât de doritori erau să renunțe la fumat într-un viitor apropiat. Colectând datele arătate în aceste chestionare, H. Leventhal și P. Niles au constatat că voluntarii care au vizionat un film mai înspăimântător erau mai puțin doritori să renunțe la fumat decât cei care au văzut versiunile mai blânde. Prin urmare, nu este suficient să înspăimânți pentru a modifica comportamentele. Teama nu este un motor suficient în sine pentru a determina acțiunea, iar
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
întărirea prestigiului său, aura de maestru i-a mai jucat și feste la bătrînețe ; e amuzant să-l vezi pe distinsul domn înconjurat de toți junii scriitori ce se înghesuie să-i exprime admirația lor, ca unui guru puternic și înspăimîntător totodată. Iar acesta, ușor rătăcit în omagii, se întrece în a-i gratula cu elogii similare, așa încît Nimier, Huguenin sau Sollers se vor trezi pe rînd ridicați la rangul de "singurul romancier al generației sale"! Celui din urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
povestirii terorii, se înscrie cu destulă fidelitate în descendența ilustră a lui Hoffmann, împărtășind fascinația acestuia pentru diabolic. Nuvela O răzbunare teribilă (din volumul Seri în cătunul de lângă Dikanka, publicat în 1831) are în centru figura unui vrăjitor atât de înspăimântător, inamic neîndurător al cazacilor și ucigaș de copii, încât puține personaje din literatura universală îi pot face concurență serioasă. Un alt exemplu convingător de terifiant epic se găsește în nuvela Viy (din volumul Mirgorod, apărut în 1835). Aici, este vorba
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la o distanță mai mare. Pe lângă cei 75 de eroi morți în gara Rafaila, au mai fost înhumați și 50 de morți la Huc, 25 de morți la Viișoara (pe atunci, Baliga) precum și 100 de morți la Todirești. Totalul, este înspăimântător: 250 de pierderi irecuperabile! Media de vârstă a acestor copii a fost de 19,9 ani! Doar câțiva oameni bătrâni din Todirești au mai știut unde este cimitirul militar, deoarece nu mai există niciun semn distinctiv! r. Pușcași În 1917
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
depărtează tot mai mult pe măsură ce călătorul crede că se apropie de ea. În peisajul montan, învăluit de lumini și umbre mereu schimbătoare, fortăreața apare și dispare la orizont, într-o liniște apăsătoare, în care orice zgomot este amplificat și devine înspăimântător: „Încercă să strige, dar ecoul îi întoarse glasul cu un timbru ostil.” (p. 11) Totul este static, într-o neclintire care tronează acolo parcă de veacuri. Orice mișcare pare amenințătoare, orice apariție vie pare a perturba neclintirea peisajului. Imaginile dinamice
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
neîngăduitoare. Justificarea oferită anunță subtil o incompatibilitate de caracter între tată și fiu și o relație tensionată între soți. Gravitatea situației o va afla însă cititorul abia peste o sută treizeci de pagini din confesiunea lui Națl făcută Persidei: E înspăimântător gândul că nu poți trăi în pace cu părintele tău, dar mă stăpânește gândul acesta și mi-e adeseori parcă nu mai sunt în toată firea. Un demon nevăzut mă urmărește și-mi reamintește mereu suferințele pe care muma mea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din puterea psihologică superioară pe care o dobândesc tinerii prin dragostea ce-i leagă. Când ți se va fi urât de el, ești frumoasă și n-ai decât să alegi un altul îi spune Burdea. Pentru femeie, mesajul e unul înspăimântător prin faptul că dezvăluie puternicul impuls de maculare de care e stăpânit Burdea. Efectul acestuia nu este însă unul negativ. Înstrăinarea pe care o simte Persida alături de prietenul lui Națl o trimite la decizia întoarcerii acasă. Surprinzător, dar presupusul terapeut
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mereu devoratoare. O gură-maxilar care strivește, străpunge și sfîșie, dar și o gură-ventuză care suge, care aspiră. O gură însetată de sînge care se năpustește asupra izvoarelor vieții, care se adapă din ele și le seacă. Așa cum într-un vis înspăimîntător Octave Mirbeau vede mîna baronului Gustave de Rothschild întinsă pe marginea unei loje, într-o seară de Operă, transformîndu-se în "mrnă ce pradă, cu degetele mișcîndu-se precum tentaculele caracatiței". Această mînă, scrie el, era teribilă. Privind-o aveai impresia că
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pădurile virgine, cu ochi de tigru și pomeți alungiți, părea un adevărat Cavaler de război. [P5] La vederea lui, am fost foarte emoționat, inima îmi bătea tare: să ai un asemenea om ca servitor mi se părea palpitant dar și înspăimîntător[...]. Din prima frază-secvență descriptivă [P3] rezultă o propoziție reformulativă: Propoziția p: Servitorul chinez [...] ai fi spus că-i un personaj de carnaval. Cea de-a doua frază poate fi rezumată printr-o altă reformulare: Propoziția q: Servitorul chinez [...] părea un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de divorț. Divorțurile Cuvântul divorț le sună rău urechilor occidentale; e ascuțit și strident; scârțâie ca o sfâșiere violentă. Ideea reflectă această impresie fizică: ruptura unei gospodării, dispersarea unei familii au ceva dezolant. Nici cuvântul, nici lucrul nu au nimic înspăimântător aici; oamenii se iau, se lasă, se iau iar pentru motive când grave, când futile; sub pretextul incompatibilității de caracter se ascunde sațietatea, se disimulează incitările interesului personal sau ale galanteriei. Tribunalul ecleziastic este extrem de înțelegător, mai ales când e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
măriți, s-a răsturnat fără grabă pe spate, apoi și-a strâns încetișor picioarele, și le-a ridicat, îndepărtând treptat genunchii. Dar pe dată, bum, vrăjitorul mă pândea, au intrat cu toții și m-au smuls de lângă femeie, m-au bătut înspăimântător la locul păcatului, păcatul! care păcat, râd în hohote, ce e păcatul, ce e virtutea, m-au dus lângă zid, o mână de oțel mi-a încleștat fălcile, o alta mi-a deschis gura, m-a tras de limbă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să-l vadă țopăind ? Războinici... inofensivi Stau relaxat privind la TV. Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
căror trăsături erau, unele cel puțin, dubioase rău. Dar era în ei ceva surd amenințător, ceva primitiv pe care trecătorii îl simțeau și care-i făcea să ocolească grupurile de microbiști. Din când în când, câte unul dintre aceștia răcnea înspăimîntător câte un slogan din cele de mai sus și era imediat urmat de un cor de urlete. Printre tineri erau și câteva fete, de asemenea liceene. Dumnezeule, ce era la gura lor! E probabil stupid, dar încă sânt șocat de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zâmbit și ochii lui n-ar fi fost atâta de calzi și blajini, poate că băiețelul ar fi fugit înspăimîntat spre ai săi. Auta înțelese teama copilului și se opri, lăsîndu-se ușor pe genunchii îndoiți. Așezat așa, nu mai părea înspăimîntător. - Tu nu te joci? îl întrebă cu blândețe sclavul. Atunci zâmbi și copilul și scoase de după o tufă o bilă netedă de piatră. - Cine a făcut-o? îl întrebă Auta. Sau ai făcut-o tu... Copilul îi întinse bila, prea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care înainte o cunoscuse numai de jos, neputînd-o cuprinde vreodată întreagă în ochi, așa cum putea acum. Se uita apoi la grădina care înconjura palatul pe dinăuntrul brâului de ziduri, sau ochii lui dezmierdau cu mulțumire toate amănuntele acestui palat. Împrejurul înspăimîntător de înaltei clădiri, sub ferestrele adânci, între stâlpi rotunzi de marmură neagră care văzuți de jos păreau a nu se sfârși decât în cer, erau așezate în mari firide îmbrăcate în plăci de fildeș, înalte de câte patruzeci de coți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
până în picioare; o privi apoi pe Nefert, și spuse în limba atlantă: - În alte împrejurări te-aș fi lăsat să alegi. Acum ți-am mai spus că nu te pot lăsa... - Eu rămân, răspunse Auta neclintit, și cuvintele atlante loviră înspăimîntător urechile fetei. Hor îl luă de mînă: - N-ar câștiga nimeni nimic din moartea ta. Ar fi o moarte zadarnică. Pricepând în sfârșit, Nefert încremeni: însă nu mai putea să vorbească. - Dar din pricina vieții mele se pierd atâtea vieți nevinovate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu viață de sub grinzile casei în flăcări căzute peste el, era chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai închide, te țintuiește cu privirea... și gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
enormi rânjiți, cu tot trupul vânjos încordat, animalul părea gata sa se arunce și să sfâșie... Anton, prins nepregătit, pentru o clipă se crezu pierdut, și fiori de gheață îi cuprinseră întreaga ființă. Cu razele lunii în față, lupoaica apărea înspăimântător de clar. Ochii îi ardeau ca doi cărbuni, blana avea sclipiri argintii, luciul palid al colților deveniseră, strălucitori. Pădurarul se uită adânc în ochii fosforescenți ai animalului. Și, pentru o clipă, i s-a părut că-l recunoaște în ochiul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu frig. Anuca, fata pădurarului 153 Pădurarul, simțindu-i spaima, îi șopti: - Farmecul, cucoani... farmecul începe a se simți..! Fiara stătea ca încremenită, sub clar de lună, adulmecând cu nările în direcția vântului. Sub razele lunii, proiectat pe cer, apare înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Stătea cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, colții enormi, lăsat pe labele de dinainte și cu cele de dinapoi încordate, gata să se arunce. Părea, parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un rânjet care cu lăcomie se apropie încet 2-3 pași spre ea... îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu‟i masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în lumina lunii, luciul dinților deveni strălucitor.. Și, fruntea lată a tigvei, din care o pereche de ochi fosforescenți o țintesc sălbatic... Pe fața fetei se întipări o întrebare înfricoșată... „Oare, așa voi sfârși, sfâșiată.!? o spaimă cumplită o cutremură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]