645 matches
-
paradoxal, tocmai materialitatea corpurilor, a costumelor, a culorilor, a mișcărilor și a sunetelor este ceea ce face din teatrul balinez un teatru al Manifestării invizibilului prin vizibil. Corpurile se plasează aici la granița dintre concretețea cărnii și abstracție, sunt corpuri-semn, hieroglife însuflețite, situate în spațiul ce desparte trupul viu de marionetă sau de manechin, în acel spațiu unde incarnarea se află la limita dezincarnării sau, mai exact, pare să resimtă nevoia de a o integra. În ceea ce-l privește pe Kantor, acesta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un actor situat între imobilitatea statuii și mișcarea corpului viu. Un actor pentru care statuia însuflețită ar putea fi metafora ideală. Avem convingerea că, în soluționarea tuturor acestor probleme, întâlnirea discursului teatral contemporan cu cel al antropologiei va putea duce la o mai exactă înțelegere a ceea ce înseamnă astăzi un teatru confruntat cu fantomele. Efigiile interstițiului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în tragedia lui Euripide? N-avem de unde să știm. Totuși, după parcurgerea tuturor exemplelor examinate mai sus, e limpede că tema barocă a statuilor care vorbesc atunci când morții se întorc are legături profunde cu tradiția antică. Cu siguranță că statuia însuflețită nu reprezintă, în tragedia greacă, modalitatea cea mai frecventă prin care se afirmă că morții pot reveni printre cei vii sau că ei continuă să trăiască sub pământ. Pe scena tragediei, simplele însemne funerare (stâlp, gorgan, stelă) sunt mai numeroase
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
întoarce pentru a se strecura în costumul unui corp care nu mai este cu adevărat viu. Efigie costumată și mascată, evoluând în spațiu cu o gesticulație rigidă, geometrizată, shite nu ne apare oare mai degrabă ca un soi de statuie însuflețită decât ca un corp viu? Căci nu trebuie să uităm că momentul cel mai intens al întoarcerii trecutului este acela exprimat prin dansul dinaintea dispariției. „Miracolul” dintr-un no - despre care vorbesc ky:gen și waki în interludiu - este tocmai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e vorba despre morți sau despre zei - se materializează în dansul lui shite, în mișcările executate în spațiu ale acestui trup costumat, ale acestei statui animate care dansează mascată. Dansul său ne conduce până la granița dintre imobilitate și mișcare, dintre însuflețit și neînsuflețit, dar și dintre absență și prezență, căci este ultimul dans ce precede dispariția definitivă. În no, totul se bazează pe tensiunea dintre forța unei apariții și iminenta ei dispariție. Din acest punct de vedere, construcția în două părți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îi relatează acestuia ducele de Buckingham ceea ce se întâmplase atunci când încercase zadarnic să obțină aclamațiile și uralele cetățenilor Londrei pentru cel ce urma să fie înscăunat rege: „N-au scos o vorbă și, asemenea unor statui mute sau unor pietre însuflețite (breathing - „care respiră”), s-au uitat unii la alții cu niște priviri fixe și palizi la față ca moartea”. Oare nu fiindcă, într-un anume fel, o aveau înaintea ochilor pe Gorgo? Ducesa, mama lui Richard, nu se înșelase atunci când
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Piesa va întreține, până la capăt, tensiunea între adevărata și presupusa moarte. Paulina cultivă ea însăși în mod voit dubiul, echivocul situației. Tot ceea ce a făcut, declară ea, a fost să treacă dincolo de iluzia, atât de tulburătoare pentru Leontes, a statuii însuflețite și să transforme această iluzie în realitate. Magia ei s-a bizuit pe „nebunia” celor ce priveau de a crede că E mișcare-n ochii neclintiți. Cum ne-amăgește arta!1 Această credință întemeiată pe o iluzie devine, datorită Paulinei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
posibilă, că statuile pot prinde viață. „Trebuie să vă bizuiți pe credința voastră”, spune Paulina în finalul Poveștii de iarnă. Cine nu crede în magie să plece! Să rămână cu noi doar cei ce nu se îndoiesc de „miracolul” statuii însuflețite! IVtc "IV" Umbre moderne și efigii de ceară tc "Umbre moderne și efigii de ceară " Maeterlinck sau invizibilul din spatele ușiitc "Maeterlinck sau invizibilul din spatele ușii" Toposul funebru și invizibilul fără chip Cu Maeterlinck, marea noapte shakespeariană revine sub forma unui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al unei creații poetice definite prin realizarea de forme situate în interstițiul viață-moarte, un spațiu în care actorul aspiră, în viziunea lui Maeterlinck, la statutul de mort viu. Este o nouă afirmare a paradoxului necesarei absențe a actorului ca trup însuflețit și al forței pe care urmează să o capete, într-un astfel de teatru, prezența unei puteri de altundeva, dintr-o altă lume, invizibilă. Iar această absență/prezență nu e oare o miză artistică perfect comparabilă cu aceea a colossos-ului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
actorului, pe rolul de mediator al portretului, ca și cum ar fi simțit nevoia să-și ia ca punct de plecare și ca reper o imagine fixă, imobilizată a artistului, o imagine definitiv întipărită într-o materie inanimată. Statuia, portretul - dintr-odată însuflețite - sunt, pentru Craig, marile metafore ale actorului, un actor plasat între inanimat și animat, veritabilă emblemă a spiritului care insuflă viață materiei: „Masca este singurul intermediar în reproducerea fidelă a expresiei sufletului cu ajutorul expresiei trăsăturilor...”. Numai travaliul actoricesc ce-și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care ne învață: 1) că există un drept natural în virtutea căruia recunoaștem imediat ceea ce este util pentru a nu face rău altuia sau pentru a nu avea de suferit așa ceva; 2) că nu există daună sau nedreptate - pentru toate ființele însuflețite - dacă între părțile implicate - popoare sau indivizi - n-a fost încheiat un contract; 3) că justiția nu are o existență în sine, ci numai relativ la numitul contract. Idei cardinale, esențiale și geniale. Ele fac posibil contractul hedonist care guvernează orice
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu rigla; aceasta atât în arta textilă sau în ornamentica smalțurilor, cât și în arhitectură. Utilizarea riglei, reale sau fictive, nu este pentru țăranul nostru un temei pentru înălțarea frumuseții. [...] Linia va prezenta totdeauna anume perceptibile iregularități; de aici aspectul însuflețit al acestui geometrism. În ornamentică românul iubește linia dreaptă, dar el îi imprimă o pulsație; tot așa românul iubește stihialul, dar acestuia el îi dă un aspect sub care palpită viața. Pe acest plan de semnificații „stângăcia” încetează de a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
organ de asimilare a unor influențe străine. Ea figurează ca atare de pildă în matricea stilistică a poporului românesc (Blaga, 1936/1985, p. 275). Într-o remarcabilă pagină de literatură, Blaga descrie imaginea românilor ca o defilare de păpuși etnografice însuflețite: Parcă ar ieși dintr-o biserică acest mic popor, atât e de vioi și de sărbătoresc. A pornit ceata spre iarmaroc sau se împrăștie numai după un joc zgomotos și fierbinte, într-o duminică mare de sat? Iată o țărăncuță
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dorință (3); dragoste (3); firav (3); fizic (3); manechin (3); organism (3); piele (3); putere (3); sănătate (3); siluetă (3); sînge (3); 90-60-90 (2); bronzat (2); carcasă (2); ceresc (2); dezgolit (2); formă (2); forme (2); inimă (2); interes (2); însuflețit (2); întruchipare (2); lucrat (2); mare (2); minte (2); mlădios (2); moarte (2); parte (2); persoană (2); pîine (2); sănătos (2); schelet (2); sculptat (2); suplu (2); trunchi (2); urît (2); voluptate (2); admirabil; admirat; admirație; ambalaj; aparență; armonie; artă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
țară; umblare; vaca; văcuță; veac; vesel; vioara; un vițel roșu; zi (1); 778/166/59/107/0 viu: mort (136); viață (136); om (39); trăiește (25); în viață (17); suflet (16); mișcare (12); a trăi (11); fericit (9); ființă (9); însuflețit (9); verde (9); plin de viață (8); activ (7); bucurie (7); colorat (7); mișcător (7); pește (7); suflare (7); vesel (7); inimă (6); sănătos (6); copil (5); energie (5); frumos (5); grai (5); întreg (5); animal (4); animat (4); eu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Acestea sunt speculații pur teoretice, deoarece, în realitate, el este un tot unitar (Enăchescu, 1996). Din punct de vedere antropologic, corpul poate fi perceput sub două aspecte: corpul fizic, care reprezintă structurile anatomice, și trupul, care are semnificația de corp însuflețit. Corpul fizic reprezintă aspectul material al omului, pe când trupul exprimă prezența fizică a persoanei respective. În cazul corpului omenesc trebuie abordate trei aspecte importante: spațialitatea, conștiința și experiențele. Corpul reprezintă spațiul fizic al persoanei, care se obiectivează ca aspect, ca
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
reflex. Un alt tip de ilustrare a relaționării strânse dintre obiect și subiect sau dintre inteligența și viața artificială este modelul cyberpet-urilor (cyberpetsă, Furby, „prietenul emoto-tronic” sau Tamagotchi, pet-urile virtuale produse de o companie japoneză, Bandai. Aceste „obiecte” electronice „însuflețite” sunt privite drept o formă de viață care necesită îngrijire și dragoste, având senzori de mișcare, tactili sau sensibili la lumină, vorbind propria limbă și limba învățată de la proprietari, putând interacționa cu un alt „obiect” de acest tip și fiind
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Omul fantă" se umple de materia istovită, de idee, și moartea presupune un act de cunoaștere, pentru ca esența să se transmită mai departe: "Omul-fantă moare/ ca să ia cunoștință de moarte./ El se lasă respirat/ și la rândul lui/ respiră/ obiectele însuflețite și neînsuflețite/ ca și cum ar fi aer". Poemul vine cu ideea răspândirii esenței în natură, de aceea, panteistic, lumea de obiecte poartă în ea fanta divină: "Retina omului-fantă este lipită/ de retina lucrurilor./ Se văd împreună, deodată,/ unul pe celălalt,/ unii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
contactat prin intermediul lui Gérard Rosenthal, avocat, pe care îl cunoșteam deoarece făcuse parte dintr-un cerc suprarealist. În acel moment, Jacques Robin începuse formarea Grupului celor Zece. B.C. Ce amintiri păstrați despre întîl-nirile grupului? E.M. Aceste întîlniri erau întotdeauna foarte însuflețite. Am învățat multe de la Jacques Sauvan și Henri Laborit, care m-au facut să descopăr cibernetica într-un mod diferit de cel pe care mi-l imaginam pînă atunci. Cum îl frecven-tam pe Jacques Monod în aceeași perioadă, și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
vrea să vestească oamenilor o izbîndă mare. (...) Brațul spînzurătoarei pîrîi (...) În ochi lucirea stranie, arzătoare pîlpîia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimicească..." (s. n.) Postura lui Bologa este în măsură să vorbească despre tendința sa obișnuită de a suprapune realității o imagine gata pregătită, o semnificație dinainte verificată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și minți, asemănătoare, în general, cu ale noastre. Individualul și tipicul îl preocupă, așadar, pe Caragiale. Aceste elemente reprezintă o delimitare atentă a creației sale, dar nu exclud alte elemente, cum ar fi peisajul, subordonat, totuși, obiectivului principal: „Pitorescul naturii însuflețite și moarte, precum și lirica, ele în de ele, așa cel puțin socotesc eu, fac obiectul altor arte decât arta povestită; și astfel, eu le cred numai niște ajutoare ale acesteia....“ (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 99) Cu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
apărut și la păsări. O cucerire formidabilă. Capacitatea aceasta de a separa sângele venos de cel arterial a oferit, din perspectiva fatigabilității, din perspectiva capacității musculare, prin oxigenarea mușchilor, posibilități de care celelalte animale erau lipsite. Crocodilul este un mineral însuflețit. Este metafora vieții în timpurile străvechi. Tot ce înseamnă viață vine din apă. Acum șaizeci de milioane de ani, când era cât pe ce ca totul să dispară, când forme întregi de viață au dispărut, în special dinozaurii, singurele specii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lui Blecher, din studiul său, Trupul neîndoielnic 146 observa faptul că modalitatea prin care aceste realități se exprimă sunt simbolurile, autorul manifestând o indiferență vădită față de ,,logica lucrurilor". Cuvântul cu valoare de simbol este, în opinia autoarei, asemena unui ,,trup însuflețit". Blecher descrie prin cuvinte alese ceea ce se ascunde ,,dincolo de piele". Primul roman al autorului abundă în simboluri, ,,locurile bune" și ,,locurile rele" pe care naratorul-personaj le identifică în irealitatea imediată au semnificații ascunse. Unul dintre ,,locurile bune" care are o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cel mai bun mod de viață"31. Desigur, dintre "ființele egale" sunt excluși sclavii, considerați ca unelte vii de muncă, cărora le este rezervată munca fizică, cîtă vreme cetățenilor liberi, le este rezervată munca intelectuală. Tot în privința mijloacelor de muncă, însuflețite sau nu, Aristotel vede în perfecționarea mașinilor o cale de eliberare a sclavilor. În ce privește nevoile și preocupările statului, este considerată optimă următoarea ierarhie: 1) hrană: 2) meserii: 3) arme; 4) bani; 5) cultul zeilor; 6) jurisdicția. Aristotel analizează și aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a conservării informației. Este vorba despre străvechiul concept indian al cronicii Akasha, sau de prototipul biblic, de "sulul de carte zburător" al profetului Maleahi. Descoperirea factorilor genetici ARN și AND ne-a relevat abundența incredibilă a informațiilor microcosmice din materia însuflețită, existența unor molecule ne-materiale de informație. O astfel de lege a conservării informației necesită în chip evident o memorie și o matrice purtătoare de informații, care poate fi memoria umană, dar și cea cos-mică, pentru înțelegerea căreia avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]