3,269 matches
-
mare cantitate de obiecte valoroase. Poveștile care circulau spun că în suburbia estică a orașului Changsha din provincia Hunan s-ar afla mormântul unui fost mare demnitar, motiv pentru care localitatea avea numele de "Mawangdui". În anii '70, câteva săpături întâmplătoare în zonă au confirmat existența unui astfel de mormânt. În 1971, în timpul unor săpături la peste zece metri adâncime, pe un șantier din zonă, constructorii au dat peste o porțiune cu noroi alb. Cu o bară de oțel au făcut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lirică, stilul proaspăt cu cel abrupt, un stil de altfel foarte potrivit pentru a reda dezideratul politic și vocația sentimentală a poetului. În schimb, poemele lui Li Shangyin, prin structura minuțioasă, limbajul select și stilul grav, evidențiază cariera sa politică întâmplătoare, lăsând adeseori o umbră tristă. Poemul lui remarcabil Fără titlu abordează tematica iubirii sau are un tâlc politic? Răspunsul la această întrebare dă naștere până și astăzi unor păreri controversate în critica literară a Chinei. "Zeul scoborâtor", Li Bai și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ceva de băgat la maț. De regulă, erau niște ponturi false, care mă trimiteau În cu totul altă direcție. În adîncul sufletului nu se schimbaseră prea mult - pentru ei, eu eram același pămpălău desăvîrșit. În cursul unei astfel de Întîlniri Întîmplătoare, am aflat că Peewee a murit, călcat de un taxi cu o noapte În urmă. Am stat cu Shunt pe trotuar, iar el mi-a arătat un petec de blană din mijlocul străzii Cambridge, ca un preșuleț. Chiar dacă Peewee mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
interesantă. Tot ce aducea acasă erau niște cutii de chibrituri de la Flood’s Bar and Lounge, aflat la cîțiva metri de noi. Și nu părea să aibă nici un prieten, nici măcar unii plicticoși. Asta, evident, dacă nu punem la socoteală cunoștințele Întîmplătoare ca Shine și oamenii care-l știau drept cel care dă lucruri de pomană pe stradă. Toți vecinii noștri așa Îl știau pe Jerry Magoon. În felul ăsta, era aproape faimos. Pe de altă parte, nu-și petrecea cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o duci înapoi la librar ca să ți-o schimbe. Știm că ești mai degrabă impulsiv, dar ai învățat să te controlezi. Lucrul care te exasperează cel mai mult e să fii la cheremul întâmplătorului, al aleatoriului, al probabilității; iar în lucruri și în acțiunile oamenilor, cel mai mult te exasperează aproximarea, imprecizia ta sau a altora. În aceste cazuri, sentimentul care te domină e nerăbdarea de a șterge efectele perturbante ale acelei arbitrarietăți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și cele din viața ta. — Eu voiam... noi voiam să vă întrebăm dacă există vreun scriitor cimerian care... — Luați loc, spune profesorul, calmat pe neașteptate, sau mai degrabă cuprins de o neliniște stabilă și cumva obstinată, care-i dizolvă neliniștile întâmplătoare și labile. Spațiul e strâmt, pereții acoperiți de biblioteci; o bibliotecă, neavând de ce să fie sprijinită, stă în mijlocul camerei, segmentându-i spațiul redus, așa încât biroul profesorului și scaunul pe care trebuie să te așezi sunt separate de un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Pericolul te pândește de unde te aștepți mai puțin. Oare o fi adevărat? Nu în Johannesburg, reflectă ea. Acolo oamenii sunt victimele tsostis-ilor care colindă străzile noaptea, hoților de mașini care sunt întotdeauna gata să-și folosească armele și atacurilor violente întâmplătoare ale unor tineri pentru o viață de om nu înseamnă nimic. Dar probabil că Johannesburg-ul este o excepție; probabil că, în împrejurări normale, crimele se petrec într-un ambient familiar - în timpul unei discuții pașnice dintr-o casă modestă, în timp ce oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din șira spinării, te frângeai din senin și te sprijineai de ziduri... aerul nu-ți mai ajungea-n plămâni, de parc-ai fi primit un pumn în plex? Pentru ăsta nu puteai scăpa zile în șir de febră? Atingerea lui întâmplătoare făcea să-ți tremure carnea și să-ți pulseze venele-n tâmple? Pe insul ăsta îl visai cu ochii deschiși, imaginându-ți nerușinat că l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tocit, era de fapt o textură foarte fină, ceea ce părea demodat era de fapt o constanță de o noblețe disprețuitoare. Asta înțelesese singur adjutantul clupă ce, mai mult simțind, îndrăznise să facă un compliment aproape soldățesc la una din întâlnirile întîmplătoare de pe ulița prăvăliilor. ,,Arătați ca două prințese, domnișoarelor", spusese atunci, îndeajuns de emoționat, încît gîtuiala vocii reușise să ascundă grosolănia banalității. Sofie nici nu răspunse, în schimb K.F. s-a oprit o clipă, aproape că i-a zîmbit și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plictisea, putea să-și închipuie asta încă din ziua cînd a luat hotărîrea de a rămîne iarna în Vladia, și așa a reușit să stea de vorbă cu K.F. Nu pe îndelete, cum ar fi vrut, ci în cele mai întîmplătoare situații, în bucătărie, în vreme ce toți ceilalți îl credeau beat mort, străduindu-se să vomeze în baia servitorilor, în gura pivniței, cînd se oferea să aducă singur murături, spre dimineață, la aceeași masă se afla și prințul și Sofie, K.F. îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stânga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întâmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o intrigă destul de banală. Apoi unele motive flamande, care În povestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808‑1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874‑1942) - regizor de teatru, pedagog și actor rus. 3. Malmberg, Bertil (1889‑1958) - poet suedez. 4. Maretić, Tomislav (1854‑1938) - lingvist și filolog croat. 5. Meštrović, Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui calde, dulci și cuminți. Atinși de suflul primului fior, cei doi și-au căutat compania întreaga zi. Din păcate, nici unul nu s-a priceput să găsească drumul spre o apropiere adevărată. Privirile lungi, lăsate suspendate în aer, atingerile pur întâmplătoare ale mâinilor, discuțiile simple și sporadice, numai în prezența celorlalți, n-au fost suficiente pentru a închega ceva, orice, între ei. Se apropiau sărbătorile de iarnă și Luana își dori să le petreacă așa cum visase întotdeauna. Organiză Revelionul la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăsase de fumat cu un an În urmă, zicea el, dar buzele păreau să fi păstrat obiceiul. — Povestea numită Konfrontasi a devenit o obsesie, ceva de-a dreptul esențial pentru el. Aș zice că nici alegerea acestui termen nu-i Întâmplătoare. Vrea să se confrunte cu toți, În special cu Malaysia. E clar că urăște tot ce reprezintă țara asta. Cred că-i e nesuferit Îndeosebi gândul că o mică țară vecină devine independentă fără prea mari greutăți și se Îmbogățește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de făcut decât să rătăcească În dulcegării ieftine și fără rost, sau bune doar să Îmbrobodească burlaci abstinenți și sentimentali, intră În panică. Nu le mai rămânea decât să-și spună la revedere și să-și exprime speranța unei reîntâlniri. Întâmplătoare, bineînțeles. Când ea Îi Întinse mâna, Înțelese că era ultima șansă. O prinse Într-a sa, decis să o păstreze cu orice preț, cât mai mult timp. Ea nu opuse nici o rezistență și lucrul acesta Îl descumpăni. O trase spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frigider, Își turnă câteva picături Într-o cană smălțuită, cât să Înghită o aspirină, și se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încăpățâna să creadă că mai era loc pentru revelații, se bucura speriată la gândul că distanța, chiar reală, nu contrazicea, ci dimpotrivă, sublinia o complicitate profundă, inexplicabilă, un fel de fatalitate, și că această Întâlnire nu era câtuși de puțin Întâmplătoare. O presimțise odată cu căderea primilor fulgi pe care Îi privise cu Încântare toată dimineața prin geamul atelierului. Îl deschise și se sprijini de pervaz ținându-și bărbia În palme. Fulgii erau atât de mari, Încât bravul domn Kiger care mătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi părea rău că le stătea În cale, dar nici nu avea putere să se dea la o parte. Era cam egoist de felul său și, la urma urmei, avea și el dreptul la fericire, chiar dacă a lui era una Întâmplătoare. O mângâa pe Zorela din priviri și recita În gând: Ce-am găsit, eu n-am furat, numai Dumnezeu mi-a dat! Simțindu-i mângâierile, Zorela se lipea somnoroasă de pieptul lui Brândușă, spre bucuria lui Gheretă care Încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Era ceva ce trebuia creat, ceva ce scăpase, pare-se, până și Creatorului, mulțumit În ceea ce Îl privește de opera sa. Violeta nu-i trezea nici o amintire. Nu semăna cu nimeni. Parcă s-ar fi născut din Întâlnirea cu totul Întâmplătoare a unui spermatozoid cu o bobină de film de cinematecă. Ea putea fi oricine, mai puțin ea Însăși: mereu la distanță față de alții și față de sine. Așa ceva el nu văzuse, deși străbătuse lumea asta până la Cotul Donului, Stalingrad și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lacul meu imaginar într-al tău. Apoi, încearcă să-ți imaginezi toate fluxurile interacțiunii umane, ale comunicației. Toate fluxurile acelea care curg în și între oameni, legându-i prin text, imagini, cuvinte rostite și comentarii televizate, prin amintiri împărtășite, relații întâmplătoare, evenimente trăite, trecuturi și viitoruri comune, cauză și efect. Încearcă să vizualizezi această imensă rețea de lacuri și râuri curgătoare, să observi vastitatea și incredibila ei complexitate. Acest uriaș și bogat mediu. Acest paradis acvatic cuprinzând toate informațiile, identitățile, societățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zona Broomhill în Sheffield. Pe verso nu scrie nimic, dar legenda fotografiei descrie imaginea ca fiind „Naxos la apus“. E puțin deteriorată de ploaie. E foarte posibil să nu aibă legătură cu doctorul Fidorous sau cu Primul Eric Sanderson, dar întâmplătoarea ei descoperire m-a încurajat puțin. Cum nu e vorba, strict vorbind, de un obiect „găsit“, l-am împachetat în plastic transparent împreună cu două piese protectoare de corespondență și l-am depozitat separat, în buzunarul de sus al rucsacului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cunoaște niciodată gândurile. Eu adesea gândesc ca Sinele Mic și vorbesc ca Sinele Mare sau viceversa. Cândva eram unul singur, adică Philip, dar a survenit o transformare. Și asta s-a întâmplat din cauza pisălogelii și insistenței ei. Scindarea nu este întâmplătoare, domnilor, o datorez firii mele întortocheate și chinuitoare. Sinele Mic: Și mare atenție, domnilor, vi se poate întâmpla și dumneavoastră într-o zi, mare atenție cu cine vă însoțiți! Dacă o să dați peste o scorpie care vrea să știe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avut rolul decisiv. S-a interpus, aproape fizic, tactil, între genunchiul meu și al ei ce se vroiau lipiți, între palmele noastre desfăcute ce se vroiau strânse... Între buzele noastre de gheață ce au rămas nerostite. Și, cu fiecare întâlnire întâmplătoare sau nu cu doamna mea, ce a devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui insidioase și fără noimă. Și trupul lui inform și penetrant ocupa fiecare spațiu latent dintre noi doi, îl umplea cu făptura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o atingere în treacăt peste umăr. În rest, discuții fără șir și fără noimă din care nu-și putea aminti nimic. Când ajungea acasă, retrăia pas cu pas, gest cu gest rarele lor ieșiri ce adesea erau urmarea unei întâlniri întâmplătoare. Ele atrăgeau alte două-trei reprize de tipul celor de mai sus, urmate însă de pauze lungi de singurătate. Și într-adevăr D. a rămas unica și singura iubire a Eugeniei încă din liceu; blocată în această țesătură incomprehensibilă a firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult mai pervers, ultragiat de prezența ei inocentă, încerca s-o umilească, incitând-o la revelarea păcatului suprem și ilegitim al gândului. D. Umbrela. Visele Și viața lipsită de strălucire a Eugeniei se desfășura, prin urmare, monoton, între două întâlniri întâmplătoare sau nu cu D, care aveau s-o arunce în acea stare euforică ce-i exacerba sexualitatea. Din ziua în care și-a pierdut umbrela, Tanti Eugenia a devenit melancolică și irascibilă. La sfârșitul orelor de școală, când se trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]