85,475 matches
-
cele mai îngrozitoare lozinci anti-țigănești și antievreiești. Indivizi aflați între două pușcării ajung, cât ai zice pește, liderii unor adevărate bande de infractori, desperados recrutați de prin cartierele rău famate. Gata să-ți înfigă șișul în burtă numai pentru că se întâmplă să ții cu altă echipă, aceste gorile respingătoare sunt nu excepția, ci regula de funcționare a vieții meta-sportive din România. Multă vreme am crezut că arătările înspăimântătoare surprinse de câte un prim-plan neîndemânatic al televiziunilor sunt excepții de la comportamentul
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
o idolatrie a textului erudit și a "aparatului", cu care de asemenea se răfuiește, o idolatrie a corectitudinii politice, a democrației devenite limbaj de lemn, respectiv o idolatrie a majorității. Există și o idolatrie, cochetă, a minorităților: orice s-ar întîmpla, cînd vine vorba de minorități trebuie să te înrolezi, surîzînd, de o anumită parte. Ai ratat asta, devii dușmanul poporului. Asta nu face bine nici minorităților, pentru că ele devin un obiect de negociere, un fel de monedă de schimb pentru
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
antropologie, n-am vizitat decît în treacăt Muzeul Țăranului Român și, de altfel, trebuie să mărturisesc că împărtășesc împreună cu cîțiva prieteni un fel de jenă față de asemenea locuri la modă printre oamenii de cultură. Cu siguranță că la MȚR se întîmplă multe lucruri interesante, am citit despre efortul regretatului Horia Bernea de a repune pe picioare acestă instituție, cît am apucat să văd din interiorul clădirii respiră bun-gust și e cu totul și cu totul altceva decît muzeele etnografice cu ștergare
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
așa cum o fac eu, în cei care zic "O zi bună" și ceilalți, cărora le e suficient un autohton "La revedere", vor găsi la pagina 164 cea mai interesantă analiză a tipurilor de salut în lumea de azi: "Acum se întîmplă ceva nou și, din punctul de vedere al învățătoarei mele, destul de grav. Nu se mai schimbă un salut cu altul, ci, pe terenul unei politeți excesive, afișate de funcționari bine plătiți, dar nesiguri pe ei, întervin la despărțire urări de
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
să-i ofere o scuză partenerei sale de discuție - Bine-nteles; doar ea e o Beauharnais!... Cred că s-a căsătorit cu neamțul de nevoie, iar primul ei fiu seamănă destul de bine cu Împăratul nostru. Știi, Între veri se mai Întâmplă, iar familia asta a Bonapartilor e amestecata, uitea să, cu progenituri de la Josefina lui Napoleon cel mare. Păi regele Louis, tatăl lui Napoleon al treilea, Îi era frate lui Napoleon Întâi dar, În același timp Îi era și ginere, pentru că
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
problema cea mai gravă a prezentului e omul și mulțimea", "problema formidabilei dualități pe care o reprezintă individul și colectivitatea". Mulțimea este nimeni. Autentică nu poate fi decât viața individuală; viața mulțimii, a societății, "viața colectivă care nu i se întâmplă nimănui determinat, de care nu e răspunzător nimeni" se scurge depersonalizată, mecanicizată. "Mulțimea, societatea, tinde tot mai mult să-i strivească pe indivizi și, în ziua în care o va face, va sfârși prin a ucide găina cu ouăle de
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
De exemplu: "la zece seara mă aflam în fața barului. Mă sprijineam de o balustradă, ca să nu cad. Mă țineam de o balustradă metalică și aveam frisoane în spate". în altele, timpul e dilatat în fraze încărcate de detalii, cum se întîmplă în Psihologie, unde umple, pe o pagină și ceva, paranteza dintre "EU" și "AM UCIS". Molia magnifica, un text amplu, scrisori către un poet, disipează în fragmente cu personaje incerte povestea a patru prieteni. Epilogul reia și explică parțial aceste
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
Gheorghiu-Dej (cel dintîi îl adăpostise pe viitorul dictator în modesta sa parohie din județul Galați, spune Pavel Câmpeanu)- e vorba despre elemente de mică importanță, dar care doar puse laolaltă dau imaginea autentică a comunismului românesc, la fel cum se întîmplă cu istoria asimilării uniaților - la Gillet există o foarte coerentă expunere a rațiunii pentru care Biserica Ortodoxă Română se opune Concordatului cu Vaticanul, însă Deletant este cel care se ocupă de formele propriu-zise ale persecuției și ale opoziției religioase. Teroarea
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
va încheia mandatul. Orice alt calcul nu înseamnă decât o naivitate vecină cu prostia. Evident, dacă nu cumva actualul președinte al televiziunii va dezerta spectaculos, înregimentându-se politic în partidul în care astăzi e înregimentat doar profesional. Orice s-ar întâmpla, însă, pentru pesedeii cei lacomi dl. Hadjiculea rămâne tot intelectualul de gumilastic, al cărui colaboraționism le suscită o secretă scârbă, așa cum cel tare e plictisit de moarte de slugărnicia celui neputincios. în loc să-și gestioneze cu un spor de demnitate ultimele
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
După alte criterii decît ale noastre, cele din prezentul imediat. Nimic din ce spun nu este falsificat, umflat, supradimensionat. Dimpotrivă. Ca să fiu crezută pînă la capăt, am redus din dimensiunile impactului. Cabaret. Cacoyannis. Coincidențe Povestea începe cînd la teatru "se întîmplă ceva" și se termină după cel de-al doilea război mondial, cînd Lola Blau revine la Viena și realizează că la teatrul ei "nu se mai întîmplă nimic". Tradiția excepțională a orașului lui Schubert, Strauss, Franz Josef a fost îngropată
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
redus din dimensiunile impactului. Cabaret. Cacoyannis. Coincidențe Povestea începe cînd la teatru "se întîmplă ceva" și se termină după cel de-al doilea război mondial, cînd Lola Blau revine la Viena și realizează că la teatrul ei "nu se mai întîmplă nimic". Tradiția excepțională a orașului lui Schubert, Strauss, Franz Josef a fost îngropată. Hărțuită, alungată din teatru, din Viena, din țară, Lola Blau se zbate în destinul unei vieți aventuroase, plină de căutări, hazard și disperare. Compromisurile și umilințele fac
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
Ci eu sunt tot o rană nevăzută și răni mi-s ochii ăștia stinșii, goii. Femeia mea sau morții mă sărută veniți în pat de sub cenușa Troii?'' Prezentul se metamorfozează în trecut, iar trecutul țâșnește în prezent: orice s-ar întâmpla, eroul a rămas pentru totdeauna ,,sub zidurile Troii'': ,, Din nou mă pierd în valuri cu năierii mă prind, din nou, în lupte cu strigoii, alunec dintre coapsele muierii și mă-ngrop iar sub zidurile Troii. Eu am rămas sub zidurile
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
fost atît de ușor. Înlănțuirea situațiilor aduce pe scenă o linearitate și un soi de imponderabilitate a pașilor. Sublimă iluzie. În spatele acestei aparențe se află investigația regizorului, care sapă în interiorul visceral al fiecărui personaj, care încearcă să descopere ce se întîmplă în profunzimea unui mecanism mișcat de plăcerile trupului, de compromisurile pasionale sau lucide, de ispita sexuală ce nu se poate să nu ne fi vîrît, măcar o dată, pe oricare dintre noi, în păcat. Oare cîți dintre spectatori nu au senzația
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
certitudini probând profesionalismul în roluri dificile: Ada Navrot, Cerasela Iosifescu, Alexandru Jitea, Ilinca Goia. Mi se pare că se desprind ușor din schema rigorii Dragoș Bucur, printr-o exteriorizare neacoperită, și studenta Ioana Calotă, prin îngroșări patetice. Totuși, nu se întîmplă deseori într-un spectacol ca interpretările să fie atît de apropiate ca valoare. Fiecare actor poartă două măști, un fel de Ianus cu două fețe: una întoarsă dominator către o relație, alta, cuceritor către cea de-a doua. Posedă și
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
de 19 ani, i se adresase cu apelativul "gagiule". Repeta asta obsesiv: "A rîs, s-a uitat la mine și mi-a zis: Gagiule!" Omul nu părea supărat ori indignat, mai degrabă confuz. Nu-i era clar dacă s-a întîmplat ceva serios, dacă trebuia să ia atitudine, să-l repeadă pe băiat, despre care insista că "e un copil bun", ceea ce, în mod evident, făcea și mai neașteptat vocabularul acestuia. La un moment dat, bărbatul a spus, aparent fără legătură
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
se operează în straturile de adîncime ale romanului o dată cu Ioana și celelalte. Aș spune că abia acum pătrund în romanul nostru, pe ușa din față, subiectele banale și cotidiene din viața omului. Toate patru sînt romane fără intrigă. Nu se întîmplă mare lucru în afara trăirilor personajelor. Un psihologism la fel de exclusiv nu găsim nici la Camil Petrescu, acela care l-a teoretizat primul și pentru teatru, nu numai pentru roman. Ce-și propunea, în definitiv, Camil Petrescu în Suflete moarte, tot acel
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
cu versurile dvs. publicate de-a lungul anilor în paginile unor reviste literare din Iași, dar și din București sau Cluj-Napoca. Până la apariția în limba română a unui volum care să reunească principalele dvs. creații - eveniment care sperăm să se întâmple cât mai curând -, v-am ruga să ne mărturisiți câteva gânduri despre opera dvs. Singurul lucru pe care aș vrea să-l spun este că mi-am închinat întreaga viață Poeziei. Și aceasta fiindcă sunt convins că ea constituie pentru
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
a pune stăpînire pe ea. Se desfășoară cumva doar la suprafață. Cel puțin la începutul declanșării mecanismului reprezentației (nu e vorbă că nici seara unii - și actori, și spectatori - nu reușesc să facă parte din spiritul unei propuneri). S-a întîmplat ca la sfîrșitul unei săptămîni să ajung la Iași. La ora unsprezece, dimineața, am intrat în sala Studio a Teatrului Național, complet refăcută și modernizată. Se juca o adaptare cam forțată după Căsătorie cu de-a sila de Molière, debutul
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
un vechi pact ficțional. în interpretarea autorului, sintagma "fără Caragiale" înseamnă altceva. Este o concluzie de "documentarist" desprinsă din corespondența marelui scriitor, pe cînd făcea "naveta" București-Berlin: "Cînd Caragiale ne-a întrezărit, peste buza timpului, cînd a presimțit ce se întîmplă cu scrisul său, cînd a văzut că acest scris generează viață, ca un mecanism scăpat de sub control, a preferat să tacă. Să scrie "povești orientale", sau să bată drumurile navetei Berlin-București într-o agitată nestare. începuseră să-l urmărească chiar
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
Angela Gheorghiu conștientă de propria valoare, de poziționarea înaltelor ajungeri la care se situează demersul ei artistic. Este actualmente una dintre personalitățile românești cele mai mediatizate. Mai puțin la noi și mult mai mult în lumea cea largă. Așa se întâmplă în spațiul nostru, și nu de azi, nu de ieri. Așa se face că Guvernul României a invitat-o pentru un concert ce urma a fi susținut cu câteva săptămâni în urmă, în a doua parte a lunii decembrie. Întreaga
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
redesenam și apoi citeam legendele însoțitoare. Lunganul și stângaciul unchi Sam, cu pantaloni în dungi, cu joben și bărbuță ascuțită, împreună cu grăsanul John Bull, în cizmulițe și cu frac, erau atunci în permanență în paginile ziarelor. Câte nu se mai întâmplau cu ei! Ba cădeau în băltoacă, ba niște flăcăi robuști le făceau vânt cu un picior în fund, iar uneori se băteau între ei. Dacă apărea un capitalist inimaginabil de gras, cu joben negru și țigara în colțul gurii, atunci
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cu voce tare, în genere din Pușkin, Jukovski, Nekrasov, basmele lui Andersen sau ale fraților Grimm. Era deja foarte bătrână și, de regulă, adormea la mijlocul lecturii. Ochelarii îi cădeau și începea să sforăie, iar eu o zgâlțâiam: "Bunico, ce se întâmplă mai departe? Bunico, nu mai adormi!" Uneori mergeam cu bunica la plimbări mai lungi. Mergeam fără grabă de-a lungul râului, prin Piața Roșie și parcul Alexandrovski, prin jurul Kremlinului. Pe pavajul din piatră cubică al Pieței Roșii huruiau camioane prăfuite
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
capul, încât căciula era gata să cadă. Semeț flăcău! Dar, altfel, aproape toată ziua mi-o petreceam în curte. În mijlocul tuturor acestor scandaluri obișnuite, înjurături, bătăi cu cuțitele, noi, copiii, duceam viața noastră deosebită, puțin impresionați de cele ce se întâmplau. Mansardele, subsolurile și scările alcătuiau universul nostru. Firește, ne jucam în permanență de-a războiul, și într-o tabără erau ai NOȘTRI, iar în cealaltă, neapărat, NEMȚII. Deoarece nimeni nu dorea să-i joace pe nemți, fiecare tabără socotea că
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cu aceasta ceremonia a luat sfârșit. La drept vorbind, nimeni n-avea nimic împotrivă să devenim pionieri. Era un lucru foarte obișnuit: împlineai vârsta și deveneai pionier, apoi comsomolist, iar după aceea membru de partid. După cum știu, așa s-a întâmplat cu toți, cam tot așa cum se trece dintr-o clasă în alta. Mai departe însă totul s-a înrăutățit. Se organizau în mod regulat adunări pionierești, parade și "careuri" și, în timp ce fericiții nepionieri mergeau acasă, să se plimbe și să
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
pe strada Gorki erau împrăștiați nasturi, poșete, galoși, hârtii. Chiar în gura leilor din fața porții Muzeului Revoluției cineva a introdus câte un galoș. În ziua funeraliilor au început să șuiere sfâșietor fabricile și uzinele, să claxoneze automobilele și vapoarele; se întâmpla ceva iremediabil, groaznic. Cum vom mai trăi acum? Cui ne lași pe noi, părinte? [...] În vara anului 1958 a fost dezvăluit un monument închinat lui Maiakovski. La ceremonia oficială a dezvelirii monumentului, au recitat poezii poeții sovietici oficiali, iar spre
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]