26,133 matches
-
ajunge să se plângă de încetineala de reacție a lui Petru. Andrei este cazul tipic de intelectual emigrat în vremea comunismului, ajuns profesor de prestigiu într-o mare universitate americană, dar trăind cu nostalgia vechilor colegi de școală și a întâmplărilor din România comunistă. În fine, Lidia este soția care i-a frânt inima lui Petru părăsindu-l pentru a emigra în Germania și care, după o relație ratată, dorește, după revoluție să se întoarcă acasă și să își reia viața
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
această dată, Mariana Cristescu a avut de „înfruntat” aprecierile critice la adresa volumului său de publicistică „Gustul cenușii”, Editura „Vatra Veche” 2015 (editor - Nicolae Băciuț). Subiecte fierbinți, subiecte „la zi” alcătuiesc un volum care spune „nu” refuzului comunicării, cu „fapte și întâmplări parcă neverosimile, din suprarealitate, dintr-o lume nebună... nebună” (Lazăr Lădariu), reflectând „modul serios și responsabil de a face gazetărie, cu dragoste pentru oameni și pentru valorile universale” (prof. Răzvan Ducan), o carte ce tratează „subiecte importante, unele nevralgice, pe
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
și calmă, trimițând la străvechi și tainice simboluri orientale, grație tablourilor lui Ammar Alnahhas, multe reprezentând pești, despre care artistul a spus simplu și lapidar că simbolizează... VIAȚA. O zi plină, o zi... istovitoare, în sensul bun al cuvântului, cu întâmplări pentru minte, suflet și inimă, la finele căreia președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, dl Doru Dinu Glăvan, a acordat, din partea Uniunii, diplome de excelență Marianei Cristescu, pentru activitatea publicistică, precum și scriitorului Lazăr Lădariu, pentru publicistică și implicarea în activitatea
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
alege să considere ca se vizualizează cubul de sus. Jack Pettigrew a descoperit că, atunci când râdem, procesul care în mod normal ne permite să vedem două cuburi încetează. Aspectul tridimensional al imaginii dispare. Descoperirea profesorului australian s-a produs din întâmplare, când unul dintre voluntarii participanți la un studiu asupra rivalității binoculare a început să râdă la una din glumele sale. În acel moment rivalitatea binoculară a încetat. Profesorul a repetat experimentul pe ceilalți voluntari și pe el însuși, confirmând existența
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
moto-ul autorului, dar nici alte „scuze” invocate în „Cuvântul autorului” nu intră în lipsa de încredere în critica română. E un manifest din care nu lipsește vigoarea, dimpotrivă, pentru că nu-i lipsită de unitate epică, e o interminabilă țesătură de întâmplări și ziceri, care ne desfată spiritual; meditația sa epicuriană se impune ca o reversiune la puritatea miturilor străvechi - motiv fundamental sau implacabil al trecerii timpului... în prezent continuu: „Femeia,, nu are nici început, nici sfârșit. Și este imposibil să separi
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
Am făcut-o doar în ziua respectivă, dimineața, și spre marea mea surpriză amândoi s-au bucurat că-i invit la o întâlnire cu elita presei românești. La rându-mi, i-am asigurat că nu trebuie să asiste la toată întâmplarea, ci este suficient să transmită salutul din partea instituțiilor publice respective, după care pot să-și vadă de treaba lor. Ceea ce s-a și întâmplat cu dl Tecău, chemat insistent de campania electorală, care însă, cu eleganță, a găsit cuvintele potrivite
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
datoria să informeze și să se prezinte în fața cetățenilor în mod transparent și proactiv. Nu este nevoie să așteptăm să apară în presă diverse subiecte de dezbatere ca să ne pronunțăm asupra lor, să corectăm diferite speculații, zvonuri, cifre aruncate la întâmplare: este de preferat să așezăm dezbaterea publică pe baze corecte și clare în privința relației dintre stat și Biserică. Cu entuziasmul începuturilor, le-am propus colegilor mei și am redactat în cadrul instituției o primă variantă a cărții, în limba română (Statul
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
zâmbeai și mă făceai să retrăiesc sentimente ce de mult apuseseră în sufletul meu. Te priveam și nu mă mai saturam de privirea ta caldă și totodată melancolica ce o completă pe a mea. Și uite cum dintr-o pură întâmplare, soarta mi te-a scos în cale. Eram noi doi și o pasiune ce ne lega mai presus de cele pământești, eram greu de înțeles, dar stăpâni peste o iubire ce învingea totul, o iubire supremă greu de egalat... Ai
Mesaje de Valentine’s Day [Corola-blog/BlogPost/94705_a_95997]
-
se micșora Luna zgâria, devenea colțuroasă Nicio cărare nu semăna cu cealaltă Și totuși, fiecare urmă ar putea fi a ta. Ninge la Istanbul Ninge la Istanbul și mă mir Că tocmai mie mi-e dat să aflu de-această-ntâmplare O voce albă, ca o lume brusc apărând Anunță știrile cu nepăsare... Și nu știe nimeni că, de fapt abia fulguie, ca și cum Îngerii-și țin cu greu răsuflarea Să nu spulbere-ntre noi însutite corăbii Încărcate cu miere și fum
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
câteva zeci de ani dar nu prefer să renunț ștergeți voi cum știți mai bine rândurile de mai sus și nu mai deschideți acest iar eu o să continuu să scriu așa cum mă pricep și n-am să vă mai povestesc întâmplările ci numai sfârșitul lor și ce a mai fost puțin după aceea
email întârziat by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/3828_a_5153]
-
nimic, vorbeau despre tutun și cafea, se mirau de viermele măsurător pe copac. Îi urmam învăluit în mânie, în fulgerul și-n fumul ei, lansat de-atâtea ipoteze-asupra lumii, de care nu izbuteam să scap. Bătrânii nu descriau oameni, nici întâmplări, nu trăgeau concluzii, lăsau totul nelămurit, radios, fumau, își masau picioarele gălbii de vechime. Un inginer îmi arătase planuri ale orașului în pavajul pieței, important era însă altceva: să miros piatra, ea să devină floare, simpla ei frumusețe să-mi
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Era atât de nemăsurată! Ce importanță mai avea adevărul? Fugind să se ascundă De ce îmi cauți gândul, sunt singur de-o vecie, Răsună înserarea în glasuri de departe, Tu nu mă știi de-ntregul, nici clipa nu mă știe; Doar întâmplarea oarbă împarte și desparte; M-aplec peste fântână, în tremurul subțire O stea se-mbracă toată în straie de mireasă, Visând să vadă semnul și-n ceasul de nuntire Din pulberea de stele să fie cea aleasă; Și iar privesc
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
voastră Încă nu s-a scris Începutul Toate se învălmășeau în frumusețe, Apele nu se dezlegaseră de nori, Culorile se roteau împreună, Lumina dormea peste noapte, Mișcarea nu avea niciun sens, Timpul curgea către lumi, Căutându-și chipul Împreună cu toate întâmplările; Nimeni nu rânduise nimic; Numai poezia era întreagă, Undeva lângă stele, Privind împrejur cu ochii mari Și plini de gând nerostit Să bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Și se-auzeau tăcerile cum pier, Toți ne-am primit risipa ca un dar Și, neștiuți, durerilor ne-am dat, Un nor de suflet singur și stelar Călătorind pământu-n lung și-n lat, O lume fără semne de cuprins, Botezul întâmplărilor deplin Intrând în miezul fiecărui ins Ca un parfum de cer, ca un venin; Vă știu pe toți, oriunde v-ați fi dus, Pe-ntinsuri de lumini ori de noroi; Voi toți plecați cu mine spre apus, Iar eu răsar de-
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat în zale Ce-a fost a fost Iubirea e o țară de-ntâmplare Spre care n-am știut să mă îndrept; Când te-am găsit n-a fost un ceas oricare, Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
n-am fost eu? Și cum începeau să pâlpâie minunile lui Dumnezeu! Ispita Și de foaia aceasta, știi bine cât de greu te apropii, Ca un orb pipăind cu bastonul până la marginea gropii. Umbli năuc prin oraș, pornești așa, la întâmplare, Într-un octombrie rece, zugrăvind în gând icoanele rare Dintr-un hotar mirific, unde frunzele-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
ochi ies lacrimi cum rîmele dintr-un pămînt afînat și nu știu ce să facă-n lumină. Program Să mergi în direcția piezișă în căldura virtuală în fraza timidă ce-și amînă mereu imaginea în tandra îmbrățișare ce-și suspendă iubirea în întîmplarea de nimic ce-și dă la o parte soarta nu din trufie ci din smerenie. Vesperală A hîrtie mucedă miroase zarea fîlfîitoare a ce altceva? din lună iese praf cum dintr-un covor bătut cu îrguință norul clocotește stins cum
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
Adrian Popescu Un cuib din ce-i făcut? E din nimicuri, Și întâmplări mărunte: din țărână, Frunze, culese de pe jos, un fir de lână, De la vreun miel, rășină - doi, trei picuri, Noroiul ce îl calci, lângă fântână. Și atuncea cum de stau, lipite bine, Smocuri de iarbă, humă și nisipuri, Care-i secretul
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
nisipul ce vesel mai cântă groparii omul stă pe marginea gropii cerul lui noroios se deschide de un craniu bătrân vorbesc cerșetorii de un vers putrezit legănându-se-n salbă ce vesel mai cântă groparii. După Velazquez plutesc în voia întâmplării imaginea-i tristă și vai se tot cerne la moară roiesc pașii ca sângele mustind în țesuturi și-un zgomot de muște împânzește auzul eu urmez scările din oglindă ies din scenă recitind textul fața lui întoarsă ochii lor mă
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
Noi devenim Pantofii care așteaptă În dulapul Unei Femei paralizate VÂNTUL Vântul Când întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă nu Am plecat Dar plec Mereu Cu fiecare plecat care îmi lasă Făclia sa aprinsă Ca far al timpului rămas Eu Din întâmplare Mă văd în acest oraș Printre atâția vii ce fug de viață Speriați ca de-o
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă nu Am plecat Dar plec Mereu Cu fiecare plecat care îmi lasă Făclia sa aprinsă Ca far al timpului rămas Eu Din întâmplare Mă văd în acest oraș Printre atâția vii ce fug de viață Speriați ca de-o invazie barbară Și nu iubesc și nu întreabă și nu dau Numănui nimic Nici chiar lor, Atâția vii care par morți de mult În
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
Deși am ochi nu îi mai pot privi - îi văd Deși am mâini nu îi mai pot atinge - îi simt. Îi aud. Le caut șoapta Și mi-e dor de acei morți rămași vii În mine Eu, Cea care din întâmplare Deocamdată Încă nu Am plecat.
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
E mai mult o oglindă în care se-ntorc depărtările să te ajungă, iar în spate, lumina se umple de vid. Și nu scapă de sete niciun copil dintre cei născuți sub bolta săracă; în joacă, ei pun nume tuturor întâmplărilor de acum, iar mamele nasc încontinuu prunci. (într-o zi se vor închide grădinile, unde arheologii vor săpa să le dea de urmă.) Femeia cea albă aiurează-n colibă sub genunchii de piatră ai timpului care nu s-a născut
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
de joi totul alunecă. Cu îngerul de joi totul alunecă Deja spre dulcele Înger Duminică. Aureola coaptă i se-nclină Fără sfială către coapsa plină Și aripile calde i se-ațîță Dacă ating femeile cu țîță Și cu buric lăsat la întîmplare Pe pîntecele-avid de dezmierdare. Lui i-e-o rușine grea cînd ocrotește Locul acela cu parfum de pește, Ba-l mai și cîntă, laudă întruna Divina-i clipoceală-n rouă, spuma Prelinsă pe patlaginile late În zori. O, bucurii nevinovate. Sînt curios
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
conțin nicio confesiune și nicio dorință. Se referă la infiltrațiile cu care a debutat tratamentul pancreatitei acute declanșate cu două săptămâni înainte de sfârșitul ei la 10 octombrie. Încerc să-mi imaginez, oarecum fără rost, fiindcă de când mă știu citesc la întâmplare, ce carte va ține în mână îngerul meu. Știi, oamenii sunt Moscove ruinate de votcă și de nepăsare vîndute pe sub mînă, mesteceni găuriți în care a suflat fochistul negru, siberianul cu lopata crescută din mădularul puterii sale, cenușă de paradis
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]