49,940 matches
-
sau cronicarul Constantin Diichiti. S-ar putea scrie zeci de recenzii despre modalitățile (specific postmoderne) în care datele istoriei și cele ale ficțiunii se amalgamează, dar esențialul rezidă pînă la urmă în faptul că dincolo de artificiu, narațiunea lui Agopian are întotdeauna cîte ceva de spus despre ce se ascunde dincolo de fascinantele suprafețe. Un alt aspect (care va scandaliza, fără îndoială, spiritele pudibonde), este frecvența mare a vorbelor spuse pe șleau, a substantivelor care denumesc organele sexuale, a verbului care desemnează actul
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
criză a creației („Pînă să intru în atmosfera creată deja pînă aici, trebuie să mai zăbovesc puțin! Să dau tîrcoale textului, cum s-ar spune. Pentru că am ieșit din ritm...” - p. 107), sau face considerații generale asupra literaturii. Scriitorul păstrează întotdeauna o poziție superioară în raport cu textul, pe care îl privește de sus, cu detașare, (auto)ironie și spirit critic. Nu știu care este reacția oamenilor din Slobozia la cartea lui Nicolae Stan. În ce măsură este vorba despre un „roman” cu cheie în personajele căruia
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
bună: folosită și în prezent, cu intenție stilistică arhaizantă și neoșistă („Ziua bună la România 1!”). O zi bună poate deveni așadar o simplă variație internă, intrînd în acceași serie cu bună ziua și ziua bună. De fapt, rolul reînnoirii e întotdeauna cel de a remotiva salutul, actualizînd conținutul său semantic și pragmatic originar, de urare. Remotivarea sporește nu numai expresivitatea, ci și valorea socială a formulelor: în interiorul codului politeții, de-clișeizarea funcționează ca marcă de respect individual. În bună ziua - formulă bazată
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
și care ar judeca-o fără îndoială mai favorabil; dacă autorii s-ar gândi să-și instruiască spectatorii, pe cât să-i distreze și dacă ar urma astfel veritabila intenție a tragediei.” Ca și Infernul, Cenzura de toate felurile este pavată întotdeauna cu cele mai bune intenții...
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
gospodări insomniile naționale. Aceste făpturi cumulative, adevărate stihii prin irepresibila lor forță de erupție, au tot ritmat juna istorie a culturii naționale de la Cantemir pînă la Iorga și Călinescu, ori de la Hașdeu pînă la Eliade. Numite în diverse feluri, dar întotdeauna în sfera de semnificație a enciclopedismului și a renascentismului, aceste personalități și-au luat responsabilitățile a generații de sacrificați și s-au pornit, cu o furie autodevoratoare, să construiască epopeic și, de cele mai multe ori, din foarte puțin. Au convocat cu
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
pornit să croiască prometeic, să recompună schelete doar dintr-o falangă rătăcită și apoi să anime totul printr-o vitalitate nărăvașă ca o viitură. Așa cum ontogeneza este cursul scurt de filogeneză, gestul lor, fascinant de cele mai multe ori, nămolos cîteodată, dar întotdeauna copleșitor prin înalta temperatură a combustiei, rezumă o întreagă istorie, cu miturile, romantismele, fabulațiile și puținele ei invariabile. Dar aceste erupții exemplare nu s-au manifestat numai în spațiul narativ al culturii noastre, ci și în acela al artelor plastice
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
prezență” ținută probabil de “critica de direcție”, nu cumva să se spună că “am refuzat să văd teatru în pivnițele lor de subzistență” sau că, doamne ferește am lucrat la “interzicerea valorilor reale”. Și caut valorile reale. Nu le găsesc întotdeauna. Showdown de Peca Ștefan este un protest împotriva protestului, ascuns într-o falsă emisiune de televiziune, dintr-o personală țară imaginară, căreia i s-a dat numele de cod “Statele Unite”. Falsele valori, revoltate de absența valorilor, pun la cale o
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Ați putea să definiți în cîteva rînduri pentru cititorii unei reviste literare ca aceasta imaginația? J. J. W. - Imaginația este o noțiune care a fost deja folosită de către filozofii greci, prin intermediul unui vocabular destul de variat și care, cred eu, trimite întotdeauna la două tipuri de situații: există o imagine doar reproducătoare a ceea ce am perceput deja și care se găsește oarecum în așteptare în memorie și această imaginație este un fel de reluare ludică a întregului material disponibil în viața mentală
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
autonomă, iar, pe de altă parte, nu este pe de-a-ntregul acel anume la care ea trimite. Imaginea este mixtă pentru că ea este totodată prezentă, - orice imagine are o funcție de reprezentare a ceva la care ea trimite (o imagine este întotdeauna a ceva sau a cineva) -, și indice de absență, fiindcă imaginea nu este niciodată lucrul, realitatea sau ideea. Avem, așadar, nevoie de un cuvînt dublu pentru a defini imaginea, totodată sensibilă și inteligibilă, totodată prezentă și absentă, nici o caracteristică unilaterală
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
niciodată numele vreunui alt membru de marcă al acestei formațiuni politice) a jucat rolul unei supape menite să regleze prin bună dispoziție, relaxare și (uneori) bagatelizare, presiunea (adesea) prea ridicată din cele două camere (parlamentare). Metoda era simplă și mai întotdeauna eficientă. Pe fundalul unor dezbateri excesiv de încinse, degenerate uneori pînă la nivelul injuriilor și al atacurilor la persoană, apărea la tribună, diafan, președintele PLS, care rostea cel mai adesea, niște versuri improvizate, pline de haz, dar nu lipsite de un
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
avînd ca invitate vrăjitoare, deoarece comentează în trei rînduri astfel de producții). Cu acribie științifică, dar și cu umor scrie autorul și despre noua limbă de lemn. Cu dicționarul într-o mînă și joarda ironiei în alta, simpaticul profesor pune întotdeauna lucrurile la punct, chiar dacă uneori mai sare peste cal, precum în cazul articolului Ceaușescu disident. Pornind de la definirea cuvîntului „disident” așa cum apare ea în Dicționarul de neologisme („persoană ale cărei păreri, opinii, sînt deosebite de cele ale majorității”), autorul face
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
Yourcenar mai vorbește în prefața cărții sale și de obscenitate... Am mai scris despre acest lucru într-un ziar, și revin „cu o altă acustică”, bine înțeles, într-o revistă cum e R. L. Obscenitatea, metodă literară, care a avut întotdeauna adepții săi - scrie autoarea - este o tehnică de șoc de îngăduit dacă e vorba să forțezi un public cuminte ori blazat să privească în față ceea ce el nu vrea să vadă, sau ceea ce, prin puterea obișnuinței, nici nu mai vede
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
cu toate porturile și din toate gările,/ pe toate mările și spre toate depărtările.” Asemenea versuri, pe fondul lor afectiv și descriptiv, se repetă ca un leit-motiv, de neliniște, de exaltare, de solemnitate. Ele perpetuează o stare a sufletului, nu întotdeauna cu aceeași orchestrare de sonuri. Se întâmplă ca ele să se sprijine pe verosimile localizări. Atunci când le-am descoperit, am reținut în lectură diferența dintre spovedania largului viu al spațiilor din poezia Tinerețe (volumul În robia lor, 1926): „Să iau
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
Rodica Zafiu Limbajul textelor folclorice e în bună măsură o construcție cultă: operațiile de transcriere și selecție reduc uneori particularitățile dialectale și cenzurează aproape întotdeauna zona populară a vulgarității. Norme variabile în timp au acționat pretutindeni, stabilind ceea ce este sau nu interesant, ceea ce se poate sau nu publica. În cazul particular al culturii române, a doua jumătate a secolului al XX-lea a teoretizat interesul
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
său: “Plec. Biblioteca se-ndoliază. Rica, Rica, Rica ...”; numele Ricăi, scris din ce în ce mai mare, până ajungea să ocupe singur o pagină de caiet. A urmat o corespondență care, la un moment dat, s-a întrerupt. Pentru Eliade, Profira Botez a rămas întotdeauna enigmatica R, marea iubire platonică, inspiratoare a Gaudeamusului și despre care a scris în Șantier și în fragmentul Mansarda din memorii. Nici pentru Profira nu a fost doar o prietenie intelectuală, ci un sentiment superior, o iubire stranie care n-
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
inevitabil. Corpul, mușchii au memorat că era o pauză. Se face această pauză conștiincios, însă încetează de a avea sens. Pentru că iese din structură și spectacolul cade în clișeu: tristețea comună. Cum devenim abstracți, distrugem viața pe scenă. Viața este întotdeauna concretă. Dau un exemplu: actul patru al piesei e plin de „erupții”. Când se joacă pur și simplu - toți pleacă, își spun adio, totul s-a distrus - își pierde sensul, de parcă nu s-ar întîmpla nimic. Atunci acest act trebuie
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
intrați în pielea personajelor arătînd? - Din păcate, este unica posibilitate de a-mi potoli dorința puternică de a juca. La repetiții se întîmplă, într-adevăr, ca în unele momente să urc pe scenă și să arăt ceea ce vreau. Nu e întotdeauna bine și încerc să mă controlez. Trebuie să explici și să provoci actorul la o improvizație proprie sau la căutare, mai bine decît să-i arăți. Eu arăt actorilor logica și nu desenul. - V-ar tenta să montați operă? - Da
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
pînă și cuvîntul „libertate”. Spirit dilematic prin excelență, adversar natural al celor care nu cunosc îndoiala, jovial și bonom, degustător de finețuri artistice care nu disprețuiește nici bucuriile mundane ale vieții, arbitru al bunului gust, mereu atent la argumentele alterității, întotdeauna cu o vorbă plină de miez pe limbă, Andrei Pleșu este unul dintre personajele vieții publice fără de care tranziția românească ar fi fost imposibil de suportat. Andrei Pleșu, Jurnalul de la Tescani, Editura Humanitas, București, 2003, 128 pag.
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
asta recunoscute. Pot spune cu mâna pe inimă, și ca mine nenumărați alți foști tineri cercetători, că profesorul Gr. C. Moisil a fost singurul OM pe care am avut norocul să-l cunosc în tinerețe. De el îmi voi aminti întotdeauna cu venerație. Dacă am fi avut mai mulți Oameni ca el, altul ar fi fost „statutul” nostru ca țară, în aceste zile. Ștefan Gavat Inginer electronist
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13633_a_14958]
-
timp trăiam cu imagini care o cuprindeam pe Sanda și cît mi-a trebuit să pricep că părți din lumile noastre se suprapun, coincid, se completează în atmosfera firească de demult, în cuvinte și chiar în senzații? Nu am fost întotdeauna de acord, n-am văzut mereu la fel un spectacol, n-am iubit aceiași oameni de fiecare dată, ne-am situat diferit față de anumite probleme, în anumite conjuncturi, am investit altfel în artiști, ne-am definit, altfel, valorile. Nu mi-
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
literaturii unei țări, evitabile dacă lucrurile acolo funcționează corect, dacă se gândesc și se practică măsuri de protecție coerente și fără parti-pris-uri jenante, așezându-se cultura scrisă la locul cuvenit, sus (oricum, mai presus de taberele politice care se războiesc întotdeauna efemer). E și cazul literaturii noastre de astăzi? E pusă ea la adăpost de intemperii pe criterii de valoare, prin programe bine gândite, prin reguli simple și aplicate nepărtinitor? Evident, nu. E suficient să privim cum sunt atribuite acele sume
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
același an, au început persecuții sîngeroase împotriva evreilor din Polonia și Ucraina, conduse de un șef de bandă cazac, și nici pînă în ziua de azi nu s-au oprit. “Odinioară, zicea taică-meu, între o calamitate și alta exista întotdeauna un răgaz; de la blestematul ăla de an, calamitățile se succed într-un șir neîntrerupt, n-am mai cunoscut încă o asemenea înșiruire de nenorociri. Nu e și ăsta un semn? I-am spus într-o zi, plictisit: «Tată, am crezut
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
și că trebuia să-l așteptăm cu bucurie și speranță!» El îmi răspunde: «Durerile astea sînt cele ale nașterii, iar sîngele ăsta e cel ce însoțește nașterea!» De atunci, de șaptesprezece ani, tatăl meu a pîndit neîncetat semnele. Dar nu întotdeauna cu aceeași fervoare. Uneori, treceau luni întregi fără să vorbească despre ele nici măcar o singură dată, apoi se întîmpla un eveniment, o nenorocire într-o familie, sau ciumă, sau foamete, sau vizita vreunui personaj, și pe dată o luam de la
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
anului nostru 1648. “Și în anul 408 al celui de al șaselea mileniu, recită el din memorie, cei ce odihnesc în țărînă se vor ridica. Sînt numiți fiii lui Heth.” “Cine sînt fiii lui Heth?” întrebă Habib, care se amuza întotdeauna să-și etaleze, în fața erudiției fratelui său, propria-i ignoranță. “În Biblie, acesta-i numele care se dă în mod obișnut hitiților. Dar ceea ce are aici importanță nu este semnificația numelui de Heth, ci valoarea sa numerică. Și aceasta în
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
am scris de mai multe ori în această rubrică, dar subiectul continuă să fie actual, ilustrat de noi mode, ticuri și tendințe. Formate cu mare ușurință, respinse de registrul înalt, devalorizate prin excesul afectiv, revenind prin ironie, diminutivele sînt aproape întotdeauna marcate stilistic. Cîte o formă se banalizează însă, prin exces de întrebuințare publicistică. În urmă cu cîteva luni, cu ocazia discutării unor proiecte de legi privind concediile de maternitate, a fost vehiculat în presă, cu mare insistență, diminutivul ( folosit mai
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]