677 matches
-
confortabil unor oameni ce-și duc un trai liniștit. Profesorul Își făcuse din sufragerie și cabinet de lucru, unde chiar și acum Își mai pierde ore bune printre cărțile bogatei biblioteci cu care-și Împodobise pereții. Se așezară tăcuți. Profesorul Întrebător, musafirii stânjeniți. Nu știau cum să Înceapă. - Dacă nu vă supărați, ne puteți spune unde se află soția dumneavoastră, acum? Întrebă civilul. - Desigur. Este plecată la băi, la Herculane. - De mult? se interesă el. - De câteva zile. În fiecare an
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și o tehnica desăvârșită l-au făcut celebru. Ciudatul pictor a fost considerat un poet vizionar, un artist al sublimului, un plastician virtuos, o enigma... Tablourile sale combina viziuni remarcabile asupra lumii și se bucura de apreciere, chiar daca uneori rămânem Întrebători și Îngândurați În fata lor. Simbolist, peisagist, portretist, realist magic, surrealist la urma urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
apelăm la româna "standard", la aceea învățată în școală și vorbită (înainte de 1990, desigur!) la radio și la televizor. Altminteri, tare mi-e teamă că, mai ales la nivel de lexic, vor exista suficiente sincope în conversație și destule priviri întrebătoare. N-am să uit niciodată enigmatica frază a gazdelor mele din județul Bihor, care mă invitau să fac foc în sobă când se întunecă, să pun petrol peste lemne ca să ardă mai ușor: "Băgați și fotoghin în candalău când să
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
confortabil unor oameni ce-și duc un trai liniștit. Profesorul Își făcuse din sufragerie și cabinet de lucru, unde chiar și acum Își mai pierde ore bune printre cărțile bogatei biblioteci cu care-și Împodobise pereții. Se așezară tăcuți. Profesorul Întrebător, musafirii stânjeniți. Nu știau cum să Înceapă. - Dacă nu vă supărați, ne puteți spune unde se află soția dumneavoastră, acum? Întrebă civilul. - Desigur. Este plecată la băi, la Herculane. - De mult? se interesă el. - De câteva zile. În fiecare an
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
și o tehnica desăvârșită l-au făcut celebru. Ciudatul pictor a fost considerat un poet vizionar, un artist al sublimului, un plastician virtuos, o enigma... Tablourile sale combina viziuni remarcabile asupra lumii și se bucura de apreciere, chiar daca uneori rămânem Întrebători și Îngândurați În fata lor. Simbolist, peisagist, portretist, realist magic, surrealist la urma urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
unde-i Costache? Îi pregătită și vine acum - a răspuns crâșmarul de lângă hornoaică, unde își ținea balerca cu rachiu. Până să guste din mâncare, cărăușii s-au trezit cu câte un țoi de rachiu dinainte. Pâcu a privit la Costache întrebător și i-a vorbit cu parapon: Da’ bine, Costache! Eu îs om de un degetar de rachiu? Toți au privit către Pâcu cu zâmbetul pe buze, semn că îl știau poznaș. Costache nu a așteptat altă vorbă ci s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Poruncă, moș Dumitre! Nu-i o poruncă, băiete. Îi o rugăminte. O ascult. Și rugămintea nu-i numai a mea, ci și a lui Pâcu. Asta mă face să fiu și mai cu luare-aminte - a răspuns Hliboceanu, aruncând o privire întrebătoare către Pâcu. „I-ai spus lui moș Dumitru ce am discutan noi aseară, moș Pâcule?” Răspunsul tăcut al lui Pâcu suna cam așa: „Nici pomeneală. Fii fără grijă, Hlibocene!” Moș Dumitru a lăsat o pauză. Apoi, dregându-și glasul, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Oameni buni, știți bine că Hliboceanu a fost lovit în cap cu un baltag... Să-i mulțumim lui Dumnezeu că n-a murit. Cine a făcut această nelegiuire nu știm, dar știm pentru ce... Privirile celor din jur au devenit întrebătoare. Cotman a continuat vorba fără zăbavă: Lotrii l-au lovit pe la spate. Când l-au văzut doborât, i-au luat banii din chimir. Adică banii tuturor, nu numai pe ai lui! Așa că tu, Costache, să ne treci la catastif și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Asta era întrebarea de care se temea Cotman. Dacă ai să mă lași să intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră, Ioane! Intră! Cu încetineală de melc, Cotman a pășit dincolo de poartă, ferindu-și fața de privirile întrebătoare ale Dochiței. Ajunși în casă, Dochița l-a poftit să șadă pe un scăunel lângă sobă, că „Îi fi înghețat pe vremea asta”. Cotman s-a așezat, neîndrăznind a privi în ochii Dochiței. Ei! Acum spune unde-i Vasile, de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se părea din ce în ce mai clar că cea mai bună cale de a trata cu o asemenea persoană era să-i lăsăm deschise câteva canale pe care să se poată retrage cu grație atunci când se produc crizele. Privi în jur cu ochi întrebători. Acestor oameni nu avea curajul să le transmită ideile într-o formă deghizată. Le spuse franc: - Sper ca membrii Consiliului să nu mă interpreteze greșit dacă le voi recomanda următoarea tactică fundamentală: mă bizui pe apariția unui prilej de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și bate discret la ușă. Pe perioada așteptării își pregătește atent mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un ochi surprins și întrebător, el își scoate pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
văzduh sulița veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească sub aripi? Ori nu dorești nimic? Ești mută, neclintită identitate (rotunjit în sine a este a) nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată stelele întră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeți. Iată o noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o lași în drum. ÎN MAREA TRECERE Soarele-n zenit ține
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
o întrebă Petrache, făcând cu ochiul, dar nu către ea sau spre cineva anume. Mai târziu, am gustat ceva, nu vreau să mă îngraș și să-mi spui că nu mai corespund... Râseră cu toții, chiar și copiii, uitându-se cumva întrebători la cei mari. Mama ți-a pus și ție un pachet de carne, Gheorghe, buturile din față și mușchiu’, poate e greu și la voi... lui Petrache, restul, la el, săracu’, e mai greu; eu mi-am oprit slănina, o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
relief, de a fi altfel, de a te desprinde de bunul mers al lucrurilor. Dar care o fi acest bun mers al lucrurilor? Nu de puține ori o simplă bucată de hârtie a devenit pentru mine, copilul mereu curios și întrebător, un martor al gândurilor, emoțiilor, sentimentelor sau ideilor ce nu-mi dau răgaz de a mă gândi la osteneală. Această bucată de hârtie devine așadar părtașă la istovirea minții mele încă de școlar. A scrie înseamnă A IUBI! A iubi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
acestui joc cu totul genial, pe care, cine știe? l-au clocit generații de regi și prinți, pentru a erupe cu toată strălucirea abia prin ultimul descendent. Bănuia că mulți îl vor fi socotind nebun. Azidimineață a surprins o privire întrebătoare chiar în ochii primului ministru. Dar ce știu ei, în afară de lupta pentru putere? Ce cunosc ei despre sublimul dezinteres pentru tot ce-i minor, al unui suflet regal? Și apoi, geniul nu a fost totdeauna vecin cu nebunia? Faptele de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
omului Nero, dăruit cu atâta har artistic? Chiar dacă a dat foc Romei, a făcut-o neîndoielnic dintr-un nestăpânit simț pentru sublimul spectacolului, chiar dacă unul al distrugerii. Dar i se pare că a ajuns prea departe. Aviatorul face un semn întrebător cu capul. Da, e timpul să coboare. Uriașa pasăre de metal începe să planeze pe deasupra mulțimii cuprinsă iarăși de un freamăt de pădure în furtună. Vuietul mai scade din intensitate abia după ce Măria Sa a urcat în turnul de control, împreună cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
este cam timpurie pentru murături, deci clientul era un om cu ciudățenii, în concluzie era unul dintre cei aleși... Mai mult ca sigur că nu a făcut raționamentul acesta, și nu numai din cauza unghiilor. Femeia îi mai aruncă o privire întrebătoare, ceea ce ar putea să confirme - a câta oară? - că scriitorii de talent sunt de totdeauna niște mari neînțeleși. Acasă, operația de descărcare a făcut-o tot fără ajutor. Soția și copilul erau plecați la mare de mai bine de o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o nouă experiență de viață, așa cum la o friptură de purcel nu pot lipsi murăturile. Murăturile? Ah, da! Murăturile!... „Nevastă!” - strigă scriitorul din ușa camerei sale de lucru. Soția apare repede, ștergându-și mâinile cu poala șorțului și privindu-l întrebătoare, mirată de aerul lui triumfător. „Nevastă, uite, ai aici borcane pentru murături!”. Și făcu un gest larg cu mâna, aproape teatral, spre „bibliografia critică” rânduită la peretele liber al camerei sale de lucru. Apoi, fără alte cuvinte, înșfacă geamantanul, își
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
câte ar fi vrut să-i spună. Să-l țină de mână și să -i povestească. Poate... într-o zi sau noapte... undeva. - Mă iertați, sunteți din familie? Bătrânul cerșetor o urmărise și, acum, stătea în fața ei cu o privire întrebătoare. - Nu, nu sunt. De ce mă întrebați? - Eu îmi fac veacul de multișor prin aceste locuri și n-am văzut pe careva să pună o lumânare sau primăvara o floare să așeze. Dacă nu îi sunteți rudă atunci ...atunci cine sunteți
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vesele. Să v-ajute Dumnezeu, maică! mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși puternică, răspândind un aer de stabilitate, de rezistență și veșnicie, ca un duh al pământului. M-am gândit să nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Și, întorcîndu-se spre Strum, zise: - Pe tine te caută. El întrebă din ochi: „Cine e?". Acoperind cu palma receptorul, Liudmila Nikolaevna răspunse: - O voce necunoscută. Nu mio amintesc. Strum luă receptorul. - Vă rog, aștept, zise el și, uitîndu-se în ochii întrebători ai Liudmilei, căută bîjbîind pe masă după un creion și scrise cîteva litere strîmbe pe un petic de hîrtie. Liudmila Nikolaevna, fără să-și dea seama ce face, își făcu încet semnul crucii, apoi făcu același semn și asupra lui
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
opri, își șterse zîmbetul pînă la urechi de pe față, își încruntă sprîncenele, schiță un zîmbet, deschise ușa și se duse la locul lui, urmărit de privirile colegilor de clasă. Kate Caldwell, care stătea pe rîndul celălalt, îi zîmbi și clipi întrebătoare. El se aplecă peste o pagină de axiome prefăcîndu-se că se concentrează, dar lucrînd în gînd la noua lui povestire. Fericirea pe care o simțea în piept îi amintea de vîrful muntelui Rua. își aminti de ținutul mlăștinos luminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu ochi oblici, smălțuiți cu albastru? Inele cu paftale de porfir, cu chipuri de domnițe săpate-n peruzea? Agrafe cu grăunțe de diamant scînteietor? Lănțuge-ncurcate, casete de nldeș cu mărgăritare strâmbe, calcifiate de vreme? Pene de păun cu ochi întrebători, zugrăviți pe ape de verde și de azur? Sau o topitură din toate aceste odoare, o trecere dintr-una-ntr-alta, o răsucire de flăcări bengale, o clinchetire de ducați și țechini, o pâlpâire de rouă arzătoare în cupa unei brândușe de toamnă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
eu. La fel zâmbise, desigur, micul Adolf în pătuțul lui dintr-un sat pierdut în munții Austriei, la fel întinsese minutele către mama sa Genghis, într-o iurtă din sălbăticie, la fel râseseră o dată, chicotind, stâlcind cuvintele, privind cu ochi întrebători lumea, fără să știe că aveau să-i aducă numai sânge și infamie, criminalii în serie și marii constructori de lumi mai bune și mai drepte, ucigașii trupului și ucigașii sufletului, cei ce-aveau să fure, să mintă și să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tezaurelor. După ce își obișnui privirea cu simetria strălucitoare a încăperii, femeia văzu că, de-a lungul zidurilor goale, se mai găseau câteva zeci de postamente negre, care păreau inutile. ― Rade, ce sunt astea? ― Ouăle... Nedumerită, Maria îi aruncă o privire întrebătoare. ― ...celelalte... Fără un cuvânt, Abatele atinse un mic panou de lângă intrare și obiectele despre care femeia crezuse că sunt postamente își adeveriră menirea. Deasupra lor înfloriră hologramele în mărime naturală a câtorva zeci de bărbați. Toți purtau rasa călugărească, barbă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]