453 matches
-
și indiciile, dar ați pierde timp inutil dacă ați trimite-o pe Amelia să caute ceva ce nu poate fi găsit. - Ești sigură? întrebă Sellitto. - Dacă nu aveți încredere în părerile mele, atunci de ce m-ați mai chemat? Sachs privi întrebător către Rhyme, care acceptă silit judecata Karei. În sinea lui totuși, era plăcut surprins de tăria de caracter pe care aceasta o arătase; mai ameliorase puțin impresia lăsată de „acea privire” și „acel zâmbet”. Într-un final, îi spuse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
uită în jur, prin apartament. — Unde e Otis? întrebă el privind țintă la colivia goală. Până la urmă a... — Ha! Aș vrea eu. Deși cred că e un alt lucru bun care mi s-a întâmplat. Duncan se holbă la ea întrebător. — Adriana a avut grijă de el cât eu am fost plecată în ultima delegație — am convins-o foarte greu, trebuie să spun — și s-a văicărit până n-a mai putut. Pe urmă, din senin, când am venit acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
simți că ești gata. —Aaaaaaaaaaah! —Mamă! I se vede capul! exclamă Ruby. Își Învinsese jena și stătea lângă Sam și se uita la tot ce se Întâmpla. Sigmund Freud are o chică de păr negru. —Sigmund Freud? Sam se uita Întrebător la Ruby. Ruby Îi zise că era doar o poreclă. Sam respiră vizibil ușurat. —OK, Ronnie, bărbia În piept și Împinge pentru ultima oară! Ronnie respiră foarte adânc și-și ținu aerul În piept. În timp ce Împingea pentru ultima dată fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
unde?» Eu cred că și-a căutat adăpost În singurul loc unde pacea este profundă, căci dacă, formulat În felul acesta, adevărul pare Îngroșat, el nu este mai puțin monstruos.“ MacAlpine bătu și ultimele cuvinte la mașină, apoi Îl privi Întrebător pe Henry. — Asta e tot pentru moment, MacAlpine, spuse el. — Un text plin de forță, zise MacAlpine. Henry Îl privi atent, după care Îi Întoarse spatele, zâmbind pentru sine. Era prima dată când tânărul făcea cu voce tare un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
râu În ocean. Prin tradiție, ne oprim prin preajmă, domnilor; submarinul alunecă În râul care ne va purta Într-o scurtă plimbare. — O, da, făcu Ted, scotocindu-se prin buzunare, de unde scoase o bancnotă de zece dolari. Norman Îl privi Întrebător. — Cum, nu știai chestia asta? E o veche tradiție. Trebuie să-i dai ceva pilotului la coborâre, ca să ai noroc... Puțin noroc nu cred că mi-ar strica, spuse Norman. Căută și el În buzunar, găsi o bancnotă de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
încercare firavă de conversație cu Adam. —Rugbi? a murmurat el spre Adam, de parc-ar fi făcut parte dintr-o societate secretă și-ar fi încercat să afle dacă Adam era și el membru. Poftim? a zis Adam privindu-l întrebător, străduindu-se, cu disperare, să înțeleagă ce voia tata să-i spună. —Rugbi? Pilier poate? —Ăăăăă, mă scuzați, ce vreți să spuneți? —Rugbi? Joci rugbi? s-a decis tata să dea cărțile pe față. —Nu. — A, a oftat tata ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiindcă știa că în realitate eram cu altcineva, ceea ce însemna că el nu era în nici un pericol? Of, Doamne! Ce traumatizant! Era vremea să iau o decizie. M-am ridicat și l-am luat de mână. Adam m-a privit întrebător. —Ești bine? m-a întrebat. Ai nevoie de ceva? Da, am murmurat eu. —De ce anume? s-a interesat el. —De un pic de sex. Însă răspunsul meu a fost rostit ca o șoaptă. Nu voiam să creadă că sunt îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a fost delicios. Ați preparat-o chiar dumneavostră? Îmi dădusem toată silința. Nu fusese suficient. Însă eu chiar nu mai aveam de gând să mai încerc. Pur și simplu nu merita. Foarte bine, am spus. —Foarte bine? a spus el întrebător. Da, foarte bine, am aprobat eu. — Asta e bine, a zis James pe un ton patern și arogant, dar e într-adevăr bine? Nu vreau să ridici problema asta la fiecare două luni sau să-mi scoți ochii cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trebui să vă internăm câteva zile. Mă duc până la internări și între timp să vedem dacă vă putem face o radiografie astă-seară: dacă nu e coadă prea mare. — I s-a făcut radiografie deja, am spus. Se uită la mine întrebător. Nu astăzi. În urmă cu câteva săptămâni. Medicul ei de familie - doctorul Campion - a trimis-o aici și i-au făcut radiografie. — Cine a fost radiologul? Nu-mi aminteam. — Doctorul Searle, spuse Fiona. — Și ce-a arătat radiografia? — Nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar să‑l sun mai târziu dacă voiam să ne vedem, apoi m‑am repezit - În măsura În care așa ceva e posibil pe pantofi cu toc cui - În living, unde Lily ținea În mâini o pelerină superbă de mătase neagră. M‑am uitat Întrebător la ea. — Ceva cu care să te acoperi În seara ta de mare gală, a fredonat ea și a scuturat‑o ca pe un cearșaf. Vreau ca Andy a mea să arate la fel de sofisticată ca toți țopârlanii ăia plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din urmă, o fi rost și de ceva fapte regretabile. Poate n-ar trebui să pomenesc, încă, de cutiuță. Se prefigura posibilitatea unui moment romantic și ar fi fost o prostie să-l alung. Charlie încă se uita la mine întrebător. Trebuia să spun ceva. —Charlie, trebuie să recunosc... că a fost foarte drăguț din partea ta că ai avut grijă de mine pe aeroportul din Nisa. Îmi pare rău că am fost nerecunoscătoare. Cum aș fi putut să rezist? oftă Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
împăunez cu ceva care nu-i al meu, replică Eduard. Să ne asumăm fiecare ceea ce suntem! Ce rost are să mint că sunt o persoană interesantă dacă, de fapt, nu sunt? Mai bine-ar fi să fie invers, nu? Se uita întrebător la Bobo, ca și cum aștepta cu adevărat un răspuns de la el. — Am și eu un cca-dou pentru tine, zise deodată Bobo. Ddar să nu mă întrebi niciodată dde unde l am! Desfăcu rucsacul și scoase de acolo un caiet studențesc mototolit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
una din metalicele lui bazaconii: Neue bessen kehren gut5....adică: măturile astea, noi, l-au măturat și pe Petrea Păun, chiaburul cel vrednic. Apoi, șontâcăind pe piciorul său de invalid de război către Nicanor, cumnatu-său, care-l privea urât și întrebător, se umili cu ipocrizie și cu prefăcută amiciție: Hai, bre, cumnate, scoate, de la Rezervele de stat, o țigară de tutun! Că, după ce o fumez, ți-o-i da-o înapoi... Nicanor Galan nu-și mai aminti de țigara oferită lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să ne culcăm, zise Melanie. E trecut de trei! riscase ea, deși intenția îi era exact contrariul. De unde știi? se împotrivi el, dezamăgit. Păi după trosnetele pe care le percepe auzul meu fin. Îl nedumerise și mai mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de ziuă, prostuțule! pufni ea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apoi ca lipitorile, ca limbricii și ca alți viermi, mai exact, ca viermii cei neadormiți, până când lui îi veni să întrebe: Am simțit că, prima dată, de la genunchi în sus aveai un păr ca la blănița de pisică, zise el întrebător. Acum ești netedă peste tot, cu pielea ca mătasea. Melanie se alintă, întinzându-se printre perne, spunându-i mustrător: Erai așa de năvalnic, că n-am mai avut timp să mă epilez pe coapse. Vladimir o asigură: E destul de neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eșarfa mov și cu paltonul de stofă de bună calitate ținut pe brațe îl privi, mirată: Ați întrebat ceva, domnule? zise ea, ridicând vocea spre a fi auzită prin zumzetul celor două motoare ale avionului. Vladimir se întoarse spre ea întrebător, dându-și imediat seama că își bodogănise gândurile, făcându-le auzite, dar fără a fi înțelese: Zise: Vă rog să mă scuzați, doamnă, vorbeam singur. I se întâmpla adesea în călătorii, să prelungească o conversație oarecare cu persoane necunoscute, acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
petrecuse protector mâna după umerii ei, iar ea își lăsase, tăcută, capul la pieptul lui. Iar el îi respectase tăcerea, știind că la momentul potrivit vor discuta și despre asta, așa cum făceau întotdeauna. Îi ridică ușurel bărbia și o privește întrebător. Văd tristețe în ochii tăi. De ce? Nu am hotărât că vom da deoparte tot ce ne poate umbri fericirea? Da, așa-i. Și atunci, de unde această tulburare iubito? Mai este și altceva despre care ar trebui să știu? După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atunci când crezi că nu se poate mai mult, urmează scena în care eroul Siegfried descoperă ce înseamnă frica. Stefan Vinke nu a părut să își conserve energiile pe parcursul interpretării sale. A debutat în forță. A devenit pe rând naiv, ezitant, întrebător, furios, disprețuitor și avântat. Dar nu și-a cruțat nici o clipa glasul, care a acoperit toata gama de emoții existente. Calitatea vocii sale, extrem de bogată și viguroasă, cu accente excepționale de imponderabilitate, nu a avut de suferit în nici un sunet
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
În sfârșit, închise ușa în urma lui, se apropie, se așeză pe un scaun, iar pe prinț îl strânse tare de mână și îl făcu să se așeze pe canapea, cu profilul spre el. — Ferdâșcenko, rosti el, privindu-l atent și întrebător pe prinț. — Și ce-i cu asta? răspunse prințul, abia abținându-se să nu râdă. — Chiriaș, spuse iarăși Ferdâșcenko, privindu-l în același fel. — Vreți să facem cunoștință? — Îhî ! rosti oaspetele, ciufulindu-și părul și oftând, după care începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
găsești! De nevoie, dăm camere cu chirie - o decădere nemaiauzită! Eu, care era cât pe ce să ajung general-guvernator!... Dar pe dumneavoastră suntem oricând bucuroși să vă avem printre noi. În casa mea, însă, e o tragedie! Prințul îl privea întrebător, cu mare curiozitate. — Se pune la cale o căsătorie, o căsătorie cum rar găsești. Căsătoria unei femei dubioase și a unui tânăr, care ar putea fi kamerjunker 21. Această femeie va fi introdusă în casa unde locuiesc fiica și soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se repezi la prinț. A, înțeleg, deci dumneavoastră și aici!... La urma urmei, ce-i asta, aveți vreo boală? Nu vă puteți stăpâni? Dar pricepeți odată, Luminăția Voastră... — Aici eu sunt vinovat, Ganea, nu altcineva, îl întrerupse Ptițân. Ganea privi întrebător spre el. — Păi e mai bine așa, Ganea, mai ales că, pe de o parte, afacerea e încheiată, mormăi Ptițân și, trăgându-se deoparte, se așeză la masă, scoase din buzunar o hârtie scrisă cu creionul și începu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe măsură ce își pierdea încrederea și îl apuca timiditatea. Nu aveți dreptul! Rostind aceste cuvinte, se opri brusc, ca și cum i-ar fi închis cineva gura și, holbându-și mutește ochii miopi, extrem de bulbucați, brăzdați de vinișoare groase și roșii, se uită întrebător la prinț, aplecându-și trupul înainte. De data aceasta prințul, stupefiat peste măsură, îl privi și el cu ochii mari, fără să scoată o vorbă. — Lev Nikolaevici! îl chemă deodată Lizaveta Prokofievna. Ia citește asta chiar acum, momentan, se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Evgheni Pavlovici prințului la ureche. Nu credeți că ne paște o primejdie? E semnul cel mai sigur că, de ciudă, ar putea trânti ceva atât de excentric, încât, poate, nici Elizaveta Prokofievna n-o să-și păstreze cumpătul. Prințul îl privi întrebător. — Nu vă e teamă de excentricități? adăugă Evgheni Pavlovici. Nici eu, chiar le doresc; la drept vorbind, n-aș vrea decât ca simpatica noastră Lizaveta Prokofievna să fie pedepsită și negreșit astăzi, chiar acum; fără asta nici nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încurcătură pe Evgheni Pavlovici, punându-i în cârcă, de față cu martori, cusururi pe care nu le are și nu le poate avea, răspunse prințul Ș. destul de sec. Prințul Lev Nikolaevici se fâstâci, totuși continuă să-l privească atent și întrebător pe celălalt prinț; însă acesta tăcu. — Dar dacă, pur și simplu, polițele există? Dacă totul e întocmai cum a spus ea aseară? îngăimă, în sfârșit, prințul cu un fel de nerăbdare. — Vă spun doar, judecați și singur, ce-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată în râs și prințul se simți iarăși distrus. Chiar în clipa aceea intră Aglaia, liniștită și plină de importanță, îi făcu prințului o plecăciune ceremonioasă și își ocupă solemn locul cel mai la vedere de la masa rotundă. Îl privi întrebător pe prinț. Toți pricepură că venise momentul dezlegării tuturor nedumeririlor. — Ai primit ariciul meu? îl întrebă ea pe un ton ferm și aproape supărat. — L-am primit, îi răspunse prințul roșind și încremenind. — Atunci explică-mi iute ce crezi dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]