104,540 matches
-
mai puțin important. Discutînd cu ministrul Culturii despre ambițiosul meu proiect, am menționat numele colegilor maghiari cu care intenționam să colaborez. Pe măsură ce le nota, ministrul a început să murmure neliniștit: "Sînt prea mulți, sînt mult prea mulți."" Cînd l-am întrebat ce anume îl nemulțumea atît de tare, mi-a răspuns că erau prea mulți evrei printre cei împreună cu care îmi propusesem să înființez institutul. El personal nu era, nici pe departe, antisemit, voia doar să îmi atragă atenția asupra tristului
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
și, în consecință, dacă doream să reușesc, trebuia să țin seama de acest aspect. Mi-a înțeles indignarea, fără a omite totuși să sugereze că îl contraria o asemenea reacție din partea unui german. Începusem să mă simt din ce în ce mai nesigur. Mă întrebam cînd aveam să ajung să înțeleg contextul politic și cultural în care voiam să acționez. Sentimentul meu de nesiguranță a ajuns la paroxism cînd un profesor de istorie, devenit, ca mulți alți colegi de-ai mei, politician, mi-a declarat
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
televiziune din Germania, sondajul a fost repetat anul acesta (1999, n. t.), la 250 de ani de la nașterea poetului. Străinilor, acest chestionar li se poate părea ridicol, germanii însă îl iau și astăzi în serios. Cînd, în 1949, au fost întrebați, de exemplu, dacă după 1945 au avut vreo "experiență spirituală majoră", doar 46% dintre cei chestionați au răspuns "da", rezultat de care realizatorii sondajului au fost, se pare, atît de nemulțumiți, încît au considerat că trebuie să caute o compensație
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
a făcut posibilă, pe de o parte, comparația dintre mentalitatea germanilor din 1949 și a celor din zilele noastre, iar pe de altă parte, între perspectiva locuitorilor din est și a celor din vest, la aproape zece ani de la reunificare. Întrebați, de pildă, dacă îl consideră pe Goethe "germanul tipic", 47% dintre estici și 31% dintre vestici au răspuns afirmativ, cu 16% mai puțin decît în 1949. La întrebarea dacă romanele lui Goethe mai suscită interesul cititorilor din zilele noastre, 37
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
Ioana Pârvulescu Domnule Andrei Pleșu, cum a fost lansarea cărții Omul recent, la Tîrgul de carte "Gaudeamus"? Vă întreb aceasta nu numai pentru că ați fost atunci unul dintre vorbitori, ci și pentru că, atît Observatorul cultural cît și unele "voci din public" au socotit că ea s-a făcut cu prea mult tam-tam. N-am fost acolo, așa că întrebarea mea
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
vezi, decât niște criminali, în administratorii țării care nu-i dau, azi, pensionarului nici banii necesari pentru a-și plăti întreținerea, iar mâine îl anunță că nu-i mai dau nimic? Ce fel de țară e asta?, îți vine să întrebi, cu mânia disperatului. Ce nevoie avem de stat, în general, dacă pe cel concret îl batjocorim cu atâta nerușinare? Menținem în viață un stat debil, plătim armată, poliție, administrație, politicieni - cu ce scop? Doar pentru a figura în manualele de
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
Napoleon Întâi !... - Aha! - rosti Brătianu această interjecție mai puțin controlată și dându-și seama, se corectă rapid: Adică, voiam să spun, stimata doamna, că Încep să Înțeleg rațiunile imperiale. Iar ea, fără a se arătă deranjată, renunță la comportamentul controlat, Întrebând că la piata: - Și ce, nu crezi că ăsta e un avantaj pentru sprijinul de care are nevoie țara voastră?! Perfect cavaler al jocului politic, Brătianu preferă să tacă și să-i sărute afectuos mâna. Distinsei doamne nu-i displăcu
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
gest reținut, sigur, lipsit de orice neîndemânare, cu obraz frumos, sănătos, ca la copiii pe care Îți vine să-i săruți, Isi permise, cu un mod foarte specific, acela de a-si demonstra că nu se teme de sinceritate, să Întrebe ceea ce, de fapt, Îl chinuia mai demult. - Să Înțeleg, deci, Doamna și distinsa protectoare, ca, In legatura cu Filip de Flandra, lucrurile sunt... - Nici nu poate fi vorba. I s-a pus În vedere să-și ia orice gând. - I
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
s-a pus În vedere să-și ia orice gând. - I „s-a pus”? - Da; i „s-a pus”. - Împăratul? - Poate mai mult decat Împăratul! - Ar putea fi vorba de ce se spune despre Loji? - Și ce se spune despre Loji? - Întreba ea amuzata, cercetându-i chipul de bărbat În vigoare tot cu aceleasi plăcut-interesate priviri. - Că e singurul cap Încoronat care are influență și În Loji. - Posibil - răspunse ea arătând că nu-i displăcea o asemenea afirmație - posibil că toate aceste
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
timpul cosmic, astfel "refigurează timpul" și "cuprinde în sine forma esențializată a sensului pe care o comunitate și-l acordă și cu care se identifică". Ceasornicul nu furnizează date despre timp în sine, ci "a privi ceasul înseamnă a se întreba cît timp mai este pînă la..., cît timp a trecut de la...". Pentru că din punctul de vedere al filosofiei culturii, ceasornicul și calendarul transmit un mesaj care "privește poziția individului și a comunității în vastul flux al devenirii". Rutina și repetiția
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
chiar și personal, pe Andrei Șerban), a făcut film cu Theo Angelopoulos, a mai fost invitată în Grecia, și cu acest spectacol, și cu altele. Acum este personajul nr. 1 la Alekton. Toți se învîrtesc în jurul ei, o admiră, o întreabă cîte în lună și cîte în stele. Cinci zile, seri și nopți am asistat la nașterea adulației și idolatriei. După alte criterii decît ale noastre, cele din prezentul imediat. Nimic din ce spun nu este falsificat, umflat, supradimensionat. Dimpotrivă. Ca să
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
Derrida s-a referit într-un discurs tocmai la ipostaza greu de delimitat între starea de adormire și cea de veghe. Analizînd cîteva texte literare, pornind de la un instantaneu dintr-un alt roman a lui Kafka, America, el s-a întrebat care ar fi pentru cineva deosebirea dintre actul "de a visa" și cel "de a crede că visează". Transferîndu-se fantasma din somn într-un alt limbaj, al logicii comune, rațional, se elimină totodată și ceea ce scapă amintirii la trezie. Cel
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
început treptat să văd din nou, sau poate atunci mă trezeam din somn și mă desprindeam de visul în care orbisem, sau poate că nu vedeam încă, ci îmi reprezentam spontan, pe o retină cerebrală, lucrurile văzute cîndva și mă întreb dacă tot ce a urmat nu e doar repetarea amintirii unor lucruri văzute altcîndva, cu mult timp în urmă, mă întreb dacă nu cumva sînt orb din naștere". Prin aceste stimulări ale ambiguitățăii, în reverie, dar și cu ochii deschiși
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
sau poate că nu vedeam încă, ci îmi reprezentam spontan, pe o retină cerebrală, lucrurile văzute cîndva și mă întreb dacă tot ce a urmat nu e doar repetarea amintirii unor lucruri văzute altcîndva, cu mult timp în urmă, mă întreb dacă nu cumva sînt orb din naștere". Prin aceste stimulări ale ambiguitățăii, în reverie, dar și cu ochii deschiși se verifică intuiția prozatorului, sprijinită pe inițiere și pe instinctul luării în posesie a ceva necunoscut. Înaintează printre stînci cu siguranța
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
România a ajuns să pună sub semnul întrebării ideea de vocație: medici, profesori, magistrați, ziariști își părăsesc profesiile, migrînd spre zone care, speră ei, le pot asigura nu bunăstarea, ci măcar supraviețuirea. Este foarte ușor ca, din "tribună", să te întrebi " Ce fel de vocație avea ăla, dacă a dezertat din ceea ce susținea că se pricepe și iubește să facă?" Dar un doctor sau un scriitor trebuie și el să mănînce și să plătească întreținerea - or, fapt este că ocupațiile vocaționale
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
un minister dedicat. Precizez că acest lucru este valabil doar în cîteva țări occidentale, deci noi stăm bine! Dacă situația este aceea descrisă, pe scurt, mai sus, și dacă tot există un Minister al Culturii, atunci este firesc să ne întrebăm ce face această instituție pentru a încuraja arta autentică și pentru a descuraja înlocuitorii acesteia. Răspunsul este: zero barat. O!, desigur, există programe, comisii, funcționari, buget, fonduri, bune intenții. Dar rezultatul general rămîne cum am stabilit: zero barat. Scuza noastră
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
Și-acum, hai să ne dregem și noi cu ceva lichior de mentă,/ zise iarăși Gornicu, căci lunea nici iarba nu crește,/ nici ziua nu scade" (Fanfară în iarbă). În unele ocazii sînt preluate de-a dreptul uneltele reporterului: "Reporterul întreabă dacă acest loc pustiu/ (cu doi localnici și cîțiva ciobani transhumanți)/ mai are cimitir,/ de cînd nu mai au preot și rugă în sat, de biserica/ în ruină.// Răspund fie Doamna din Pustiu (cîndva femeie de serviciu/ la Cofetăria Macul
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
rog, nu vreau să devin patetic. Să ne amintim cum ați pornit LA&I-ul, în 1991. Am pornit oarecum sub semnul întîmplării. Dan Caragea, un prieten vechi, lusitanolog, avea o bursă de trei luni, în Portugalia și m-a întrebat dacă nu vreau să-i țin locul, dacă nu vreau să fac niște cronici, niște recenzii, un ziar mic, ușor, suav, diafan. Am zis da. Aveam și un respect atunci față de Ion Rațiu, care apăruse în țară și devenise deja
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
te ocupi de Cioran?, de Ionesco?, de...? Și atunci, mi-am dat seama că eu, de fapt, practic, nu dețin nimic, că n-am știut, nu știu și n-am să știu niciodată ce sînt, efectiv. Și acum, cînd sînt întrebat: "Dumneata, dacă ai debutat cu o carte despre Eminescu ești eminescolog?", zic nu, eu sînt caragiolog, dar un om care se ocupă și de Cioran, care face istorie literară, traduceri, critică de întîmpinare, eseistică, ziaristică etc. Și, întrebîndu-mă, cum spuneam
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
ziaristică, m-am apucat de Cioran, m-am apucat de Ionesco, să-l traduc, de Jean-François Revel, de televiziune - ceea ce vrea să spună că m-am apucat de orice, numai ca să nu mă leg la un par. Eu v-am întrebat cum arată "o zi din viața unui cronicar de întîmpinare" așteptînd să-mi răspundeți că sînteți asaltat de autori, că vă intră cărțile pe uși și pe ferestre. E adevărat că, acum vreo 2-3 ani, am avut în revista "22
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
limbei". La fel de firesc acceptă prezența turcismelor Heliade Rădulescu, cînd discută cazul termenilor vestimentari, ca exemplu perfect de împrumut lexical superficial, care nu schimbă natura limbii: Cînd a văzut întîia dată românul dulamă, poturi, contoș, anteriu, ceacșiri, islic, firește că a întrebat pe cel care le purta cum se cheamă și acela i-a spus cum se cheamă" (Paralelism între limba rumână și italiană). Nu altfel s-ar fi comportat un occidental: Ce face franțezul sau altă nație din zioa de astăzi
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
culpa, Gide: Reteur de l'URSS, Panait Istrati: Les aveux d'un vaincu, Arthur Koestler: le Zero et l'Infini, Artur London: L'Aveau, David Rousset, Boris Souvarin etc." Astfel apele s-au separat de uscat. "Dar în România? - se întreabă stupefiat Bujor Nedelcovici. Aș vrea să știu un singur caz - scriitor, filosof, pictor sau compozitor - care a recunoscut deschis (într-un articol sau o carte) că a fost comunist și regretă pentru tot "răul" produs, dorit sau nedorit! De ce sînt
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
părinții n-au avut timp s-o spele. Aveam atunci vreo zece ani, iar la paisprezece, când au început să-i primească pe toți în Comsomol, eu n-am intrat în Comsomol. "Ce-i cu tine, crezi în Dumnezeu?", mă întrebau din curiozitate, însă iarăși n-am stat să le explic nimic. Mult timp m-au bătut la cap, deoarece învățam bine și toți cei cu rezultate bune era prevăzut să fie primiți în Comsomol, însă n-au putut face nimic
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
interdicție ca iresponsabil. Pe scurt, n-am glumit decât pe jumătate când am afirmat, într-un interviu sau într-o carte, nu mai țin minte, că visul meu cel mai arzător a fost să devin “antic”. Bine, bine, o să vă întrebați, dar ce legătură au toate astea cu politica de pe malurile Dâmboviței? Să vă explic. Mulți, care mă cunosc superficial, își închipuie că stau cu ochii lipiți de televizor să aflu ce-au mai zis Iliescu și Năstase. Adevărul e că
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
în Miorița; un fatalism în care “destinul” a devenit “soartă”. Până și neobarbaria arată la noi ca una “second hand”. Încât nu țin să aleg între înjurătură și odă. Amândouă fug de formula lui Maiorescu: “Patriotism în limitele adevărului”. Mă întrebați în ce constă identitatea noastră. Dar mai avem oare o identitate? Uneori, stau în cumpănă. Îmi spun: nu cumva tot ce ne poate da iluzia unei identități este faptul că vorbim aceeași limbă, ca în trecut, și că locuim pe
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]