510 matches
-
așezase departe de acest loc venetic. În zori, cântecul ascuțit al cocoșului se furișă cu vicleșugul unui cuțit, spintecând liniștea. Sunetul străbătu curtea cu repeziciunea unui fulger și se înfipse în urechea lui Ion, spărgându-i timpanul. Pleoapele i se întredeschise cu greu și privi spre tavanul odăii. În penumbră, pe pereții de chirpici se puse a juca luminile de afară, animate de razele soarelui. Țăranul se întoarse pe o parte și închise ochii. Mai zăbovi nițel, visând la bobul de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
altă lume”, o melodie pe care personajele o „ascultă extaziate și înfricoșate deopotrivă”, fascinate și, totodată, îngrozite. Dar nu numai auzul e terorizat, ci și văzul: să ni-l amintim pe Battaglia, cuprins de spaimă atunci când, îndărătul peretelui care se întredeschide o clipă, o zărește pe Nebuna îmbrăcată în roșu, scăldată în lumina unui clar de lună de-a dreptul fantastic. Nu este el oare același Battaglia în gura căruia Pirandello pune cuvintele ce trebuiau să exprime impresia că manechinele se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și poetică: dansul particulelor în suspensie într-o rază de lumină. În vara grecească, într-o cameră întunecoasă care păstrează cât de cât răcoarea, un fascicul de lumină albă pătrunde prin spațiul lăsat de o ușă sau de o fereastră întredeschisă; trebuie să ni-l imaginăm pe filosof meditând, gândind, reflectând în fața firișoarelor de praf mișcându-se într-o rază de soare - și apoi punând bazele unui materialism atomist care rezistă descoperirilor științifice grație cărora pătrundem din ce în ce mai adânc și din ce în ce mai bine
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai poate face. El 1: Nimic. Ea 2: Nu mă gîndesc la noi doi, ci la voi... El 1: N-are rost. Și să-ți spun de ce. (Ea 2, așezată fotoliu, El 1, în genunchi lîngă ea) Dacă tot ai întredeschis poarta adevărului, atunci eu o deschid larg și-ți spun: primele linii din schema nefericirii noastre sînt, sigur, cele între care dormea confortabil platitudinea vieții noastre împreună; linia următoare este acolo unde cred eu că pot să mă cheltui fără
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vâslirea. Este greșită afirmația că un braț intra în apă în momentul în care celălalt braț iese din apă. 3.1.5. Coordonarea brațelor cu respirația. Prin răsucirea umerilor, fața este degajată în depresiunea produsă la înaintarea capului. Gura se întredeschide iar inspirația se realizează sub valul format. Ea continuă până când brațul aflat în drumul aerian are mâna, cotul și umărul în același plan. Se expiră după ce un braț pătrunde în apă și se inspiră odată cu începerea drumului aerian. Capul este
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
De fapt, nu dimensiunile buzelor contează, ci tonusul lor. Dacă ele sunt întinse și au colțurile pătrate, sugerează repulsie; dacă au colțurile trase în jos, exprimă tristețe sau dezamăgire; colțurile asimetrice arată că persoana respectivă este intrigată; dacă buzele sunt întredeschise rotunjit, ele arată curiozitate sau concentrare; buzele țuguiate sugerează îndoială, iar cele strânse înăuntru presupun mobilizarea forțelor. Niște buze senzuale Buzele senzuale sunt un amestec discret de culoare, contur, senzație tactilă și mișcare. Culoarea roz, conturul bine proporționat, senzația de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
pe gât, astfel încât ea să simtă nevoia de a apleca puțin capul; atunci, el își va înclina capul în cealaltă direcție, și astfel imaginea lor să semene de la distanță cu un fel de X. Gurile celor doi îndrăgostiți vor fi întredeschise și relaxate, iar ei vor trage ușor tot aerul care se află între buzele lor. De aici încolo, totul este o aventură moale. Poți să săruți doar una dintre buzele persoanei iubite; îți poți aduce limba între buze, astfel încât să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
par refuser: sans doute elle avait réfléchi qu'elle ne serait plus seule maîtresse de șes aumônes, et elle entendait en disposer en souveraine absolue, même follement" [Zola, L'Argent, p.55]. Figură prințesei Oriviedo rămâne unică și neînțeleasa, dar întredeschide o dimensiune nouă a parizienei, capabilă de generozitate. Constatăm că Pariziana găsește în "mondenitate" sensul vieții. Pentru ea, rutină socială nu este un ritual plictisitor, deoarece știe să-i adauge elemente inedite și festive. 2.2.2. Scene private sau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tîrșîiți pe pămînt. În scurt timp, peste curtea părăsită a lagărului se așterne iarăși liniștea. Un dulap metalic, lipit de peretele curții. O mînuță nesigură se strecoară prin fanta asemănătoare cu cea a unei cutii de scrisori. Ușa dulapului se întredeschide cu un scîrțîit. Răsare capul unui băiețel, neîncrezător, ezitant. Iese din dulap și privește în continuare cu luare aminte în jur: "Ai să ieși cînd n-ai să mai vezi pe nimeni și n-ai să mai auzi nimic" insistase
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
redundant etc. Nu-ți trebuie mai mult de două-trei ore ca să citești un text de Amélie Nothomb, dar îți trebuie mult mai multe ca să te eliberezi (evident, dacă o dorești) de o senzație stranie, fluidă și persistentă, aceea că ai întredeschis "camera obscură", ca în Barbă Albastră, cea în care nu ai voie să pătrunzi și în care ești împins de la spate să o faci, suportînd apoi, potrivit propriei constituții și disponibi lități, consecințe diverse. Dar nu mai ieși la fel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scrisori ni-l aduc aproape pe omul angajat, martor activ și combatant în conflictele majore ale epocii sale, apărător al rebelilor și al revoluționarilor în timpul războiului din Spania, apoi sub Ocupație, în fine, în vremea războaielor coloniale. Altfel spus, corespondența întredeschide o ușă spre nebănuite resorturi de tandrețe și varii sentimente ale autorului Pustiului dragostei. Și trezește din nou interesul cititorului contemporan pentru o figură majoră a secolului trecut, pe care nici măcar premiul Nobel obținut în 1952 nu părea să o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trup mai voinic decât al lui Păun ar fi încăput înăuntru. Brumă luă cadavrul și îl vârî în dulap". Impresiile senzoriale deformate continuă sub impresia măștii mortuare: "Se ferea mereu să-i privească fața, în care numai un ochi era întredeschis, dând figurii o expresie șireată, în contrast sinistru cu imobilitatea mușchilor. Privirea mortului parcă îl spiona și acum, la pândă, plină de bănuieli și acuzații. Brumă se grăbi să închidă ușa dulapului". Parțial ușurat după îndeplinirea acestui insolit ritual de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
niciodată trece... CONSPIRAȚIA TREI POVESTIRI Sîntem la Praga, spre mijlocul secolului al XlX-lea, printre mormintele îngrămădite ale vechiului cimitir evreiesc. În curînd va bate miezul nopții, liniștea se va lăsa peste oraș, întunericul e din ce în ce mai mare. Porțile cimitirului sînt întredeschise, umbre se strecoară, îmbrăcate în mantii lungi, apoi se adună în jurul unei pietre tombale. Sînt reprezentanții a douăsprezece triburi ale lui Israel, care, conform unui obicei milenar, trebuie ca în fiecare secol să se sfătuiască în taină în legătură cu mijloacele ce
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ea... Constantin - Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii. Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Asta îi șoptea vântul prin frunzele ruginii. Înțelegea durerea lui, dar nu putea să-și deslușească tainele nenorocirii ei. Privea cu ochii întredeschiși ramurile copacilor care se prefăceau în oameni, în cei pe care îi știa sau avea să îi cunoască. Mintea îi era atentă la vorbele vântului, inima bătea o dată cu cea a pământului pe care stătea culcată, mâinile pipăiau pântecul... Ar fi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cameră, se înnopta. Aprinse lumina și-i întinse arabului mâncarea, spunându-i: - Mănâncă. Acesta luă o bucată de turtă, o duse repede la gură, dar se opri: - Și tu? spuse el. - Mănânc și eu după ce termini tu. Buzele groase se întredeschiseră, arabul șovăi, apoi mușcă zdravăn din turtă. După ce termină de mâncat, arabul îl privi pe învățător. - Tu ești judecătorul? - Nu, la mine rămâi doar până mâine. - De ce mănânci cu mine? - Mi-e foame. Prizonierul tăcu. Daru se ridică și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
anihilată. Ar fi dormit săptămâni în șir, într-un pat mare, curat, într-o cameră largă, liniștită. Să nu se trezească decât după lungi intervale, într-o baie caldă, parfumată, cum fusese cea de după-amiază. Băuturi colorate, răcoritoare... Ușa se întredeschise, încet, încet. Mai erau totuși două minute. Venea cumva mai devreme ? Până acolo ajunsese, venea mai devreme ? Nu, un prăpădit, pășind șovăielnic, umil, în vârful picioarelor. Un slujbaș de la administrație. Venise încărcat de cutii de mărimi diferite. Le descărca în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
teamă că genele nu se vor desprinde la timp și vor rămâne așa, lipite, toată viața. Ușa abia se desprinde : nimeni nu face vreun pas. Rabd, numărând cu încăpățânare clipele, să ghicesc după fracțiunile mișcării și viteza cu care se întredeschide ușa sau după forma și culoarea botului de pantof, un bărbat, o femeie. Poate Neagu, estetul, care își îneacă cinismul și lașitățile în alcool. Poate Balaurul, nesătul de bani și putere, slujind lozincile mincinoase și casieria poliției. Poate Crist, artistul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o fotografie. Coloane la etaj, geamuri cu sticlă spartă și înlocuită cu hârtie albastră, impresie de părăsire și fărâmițare lentă... O carcasă de automobil american de prin anii '60, fără roți, fără faruri, ocupând toată curtea. O ușă de lemn întredeschisă pe latura stingă, unde, la etaj, locuisem într-o singură cameră cu ciment pe jos, bucătărie, sufragerie și dormitor în același timp. Priveam fără să înțeleg ruina asta din adâncul adâncului minții mele. Dezolat, m-am lăsat pe vine, și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spună ceva, bătrânul îi dădu pământeanului un lucru ciudat, alcătuit din două țevi unite într-o pâlnie largă și-i arătă cum să se folosească de el. Cu mâna tremurătoare, Auta apropie de ochi cele două țevi și, cu buzele întredeschise de tulburare și plăcere, începu să se uite jos. Vedea deslușit până și frunzele copacilor, dar pe robii fugiți nu-i zărea nicăieri. - Nu-i găsești? întrebă cârmaciul. - Nu. Poate că s-au ascuns în vreo peșteră, ori au murit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
partea posterioară a gâtului întinsă, deoarece acesta este punctul prin care energia pătrunde în creier din centrii inferiori. Modul corect de a îndrepta partea posterioară a gâtului este să vă trageți bărbia în piept. Ochii trebuie să fie nefocalizați și întredeschiși în timpul respirației, pentru a se evita distragerea atenției de un stimul vizual. Îndreptați-vă ochii relaxați spre sol sau podea, la un metru sau doi în fața picioarelor dumneavoastră. Concentrați-vă atenția spre interior, vizualizând mental regiunea ombilicului și organele din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
drept în sus; - ceafa ar trebui aliniată cu coloana, cu gâtul puțin comprimat în față pentru a strânge parțial arterele carotide. Acest lucru va face capul, nu și gâtul să se aplece puțin spre pământ; - ochii ar trebui să fie întredeschiși nici cu totul deschiși, nici strâns închiși - și îndreptați în jos, la 30-60 de centimetri în fața dumneavoastră. Ochii închiși favorizează imaginația, în timp ce ochii deschiși pot fi ușor distrași de obiecte exterioare; - țineți limba apăsată ferm pe cerul gurii, în spatele dinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
spre fermă, coarne uterine conturate, ușor contractile. Loșiile sunt reduse cantitativ, de culoare sangvinolentă, iar uneori clare. Vacile cu parturiții distocice au uterul mărit în volum, slab involuat, coarnele uterine au o delimitare redusă, de consistență moale, iar cervixul este întredeschis. Loșiile sunt abundente, sangvinolent-ciocolatii, maronii, cu flocoane albe sau gălbuiverzui, consistente sau fluide, uneori urît mirositoare, de putrefacție, ihoroase. La 21 zile postpartum involuția uterină la femelele cu parturiție eutocică este terminată la 50 % din vacile multipare și la 60
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
wild side... -, am ieșit din dormitor ca o umbră. Nimeni nu mi-a dat atenție, iarăși, de parcă aș fi fost cu adevărat invizibil. Am umblat o vreme, fără țintă, pe scările și pe culoarele conacului. Unele uși de la dormitoare erau întredeschise, lăsând să se vadă mai mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
trupul lui vede în locul ochilor părăsiți de lumină?! Aida era toată o fluturare, un fâlfâit de aripi, sau aveam eu impresia asta pentru că o zăream doar câteva secunde, de obicei când venea nu stătea mult, îi pândeam plecarea prin ușa întredeschisă de la camera mea, alergam apoi la fereastră și-i urmăream drumul până la poarta de la stradă, eu locuiam la parter, iar familia Voinea își avea apartamentul sus, la etajul întâi, alteori ieșeam întâmplător, între ghilimele, și-atunci coboram împreună strada până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dreptunghiul de lumină se strecoară vioaie, închide grăbită ușa ca să nu-și trădeze prezența, nu mă observă, cu ochii căutându-l pe Theo, dar eu o văd de aici și mai ales când pentru o fracțiune de secundă ea a întredeschis ușa prin rochia lungă, albă, transparentă în soare eu i-am putut în întregime vedea conturul trupului de femeie, Ana poartă o pălărie de pânză și desculță urcă scara de lemn improvizată la Theo, are un braț de margarete culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]