551 matches
-
de o furtună văratică și zâmbetul complice al unui pungaș de iarmaroc." (p. 50); , Am udat amândouă lujerul prieteniei - cu fapte bune, cu sinceritate, uneori cu lacrimi." (p. 61); ,Constancia îi privise minute în șir, cu un fel de căpoșenie întristată" (p. 64); ,Doliul? O goangă fără noimă. Jelirea norei? O pierdere de vreme." (p. 82); , Peste bătălii și castele, peste alianțe și trădări, peste toate merindele îngrămădite în tolba vieții stăteau dragostea și priceperea de-a i te dărui până la
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
amiciții loby-stice pentru cine știe ce funcție în organe de conducere etc. în ce mă privește, oriunde am viețuit (și scris) - la Cluj, la Baia Sprie, la Baia Mare, la Oradea (din primăvara lui 1989 și până acum) - nu m-am simțit frustrat, întristat, înciudat că nu sunt și nu scriu în București. Credeam, cred și acum (vai? vai!) că sunt și scriu în literatura română. Altfel, când am prilejul să fiu o zi-două în București, numaidecât mă bucur, descind în localele (e un
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
începători ai literaturii moderne românești cu mare concesie protocronică se poate vorbi. Mai e încă până la înnoirile de inspirație romantică. Chiar și Cârlova începe cu traduceri din neogreacă (Musaios) și cunoaște bine pe preromantici, fatalmente de mâna a doua. Păstorul întristat este consecința acestei "intertextualități", Gessner-Florian în adaptare valahă și la ingenuitatea structurală-adolescentină. Pastorala, melancolică desigur, are grație orfică și, în spiritul epocii, jeluitoare: "De multe versuri spuse cu jale / Uimite toate stau împrejur: / Râul oprise apa din cale, / Vântul tăcuse
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
pe buzele-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul unei păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
te lovești pe stradă. Iadul acestor pagini îl respirăm fiecare. De aceea, nu pot împărțăși mărturisirea autorilor din prefață, aceea că textele „nu au altă ambiție decît cea de a distra, ca niște scurte și nevinovate giumbușlucuri, un public prea întristat de veștile pe care i le dă realitatea de zi cu zi.“ (p. 7) Dacă un cititor întristat de vești sumbre ar deschide Teologia albinoșilor, ar fi nu numai lipsit de putința de a-i gusta rafinamentul, dar nici măcar nu
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
oricum, o extravertită și nu s-a sfiit să-și exprime, în mare grabă și cu dese abateri de la subiect, bucuriile și mai ales indignările de cuplu, printre bucuriile și mai ales indignările sociale: , A numărat - a spus ea, brusc întristată, despre bărbatul pe care-l iubea, și a trebuit să mă prefac că nu-i văd lacrimile - a numărat de câte ori i-am făcut o scenă și a ajuns la cifra de 3, în 6 ani. I s-a părut că
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
în ton elegiac, sînt îndoirea, inclinarea, încovoierea. La Traian Demetrescu, trestiile "se-ndoaie/ Sub adierile de vînt" (Pastel); O nalba voluptos se-nclină/ Pe-un stuf de liliac în floare" (Aquarele. I. În parc). La Ștefan Petica, fecioarele lui Botticelli, "Întristate, grațioase,/ Se înclină că un crin" (Fecioara în alb, III). O amplă suită de "încovoieri" se adună sub condeiul lui Gală Galaction, într-o remarcabilă pagina a jurnalului sau: "Lung învestmîntata în barizul cel de doliu, sora inimei mele se
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
de la Worlitz s-a numărat și Goethe. Suferințele tânărului Werther înfățișează o grădină fără plan desenat "de un grădinar științific, ci de o inimă simțitoare". în parcul Belvedere din Weimar, Goethe a amenajat o "sihăstrie" pentru "bieți bolnavi și inimi întristate". Propria sa grădină, aflată la porțile orașului, cuprindea o parte utilă - legume și pomi fructiferi - și o parte în stil englezesc, cu foioase și conifere. Goethe s-a distanțat însă ulterior de entuziasmul sentimental față de natură. Preocuparea față de științele naturale
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
capitularea lui Blaga: "Dureroasă bombă, zi neagră în calendarul spiritualității românești. În ăContemporanulă cu data de mai sus e tipărită scrisoarea de capitulare a lui L. Blaga/.../ Durerea e atît de mare, încît lumea nu e nici macar revoltata: e numai întristata, profund întristata. Faptul apare, în parte, ca o fatalitate. Se crede că departe trebuie să fie mers lucrurile în țara noastră pentru că și Blaga să fie nevoit să cedeze...". Cineva i-a spus în acea zi lui Vasile Băncilă: "Acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
Blaga: "Dureroasă bombă, zi neagră în calendarul spiritualității românești. În ăContemporanulă cu data de mai sus e tipărită scrisoarea de capitulare a lui L. Blaga/.../ Durerea e atît de mare, încît lumea nu e nici macar revoltata: e numai întristata, profund întristata. Faptul apare, în parte, ca o fatalitate. Se crede că departe trebuie să fie mers lucrurile în țara noastră pentru că și Blaga să fie nevoit să cedeze...". Cineva i-a spus în acea zi lui Vasile Băncilă: "Acum ați rămas
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
au fost somate să părăsească urgent locuința, cu un singur geamantan, în care să-și ia numai câteva haine de strictă necesitate. Fără valori, bijuterii și alte obiecte, care figurau că sunt confiscate. În clipa plecării, când cele trei ființe întristate, aflate în derivă, au privit încă o dată agoniseală de o viață, au fost nevoite să suporte accesul de isterie al unei figuri sinistre, injurii ce ieșeau că un torent din gură noii locatare comuniste, beneficiara tuturor bunurilor, în mod gratuit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
au fost somate să părăsească urgent locuința, cu un singur geamantan, în care să-și ia numai câteva haine de strictă necesitate. Fără valori, bijuterii și alte obiecte, care figurau că sunt confiscate. În clipa plecării, când cele trei ființe întristate, aflate în derivă, au privit încă o dată agoniseală de o viață, au fost nevoite să suporte accesul de isterie al unei figuri sinistre, injurii ce ieșeau că un torent din gură noii locatare comuniste, beneficiara tuturor bunurilor, în mod gratuit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
au fost somate să părăsească urgent locuința, cu un singur geamantan, în care să-și ia numai câteva haine de strictă necesitate. Fără valori, bijuterii și alte obiecte, care figurau că sunt confiscate. În clipa plecării, când cele trei ființe întristate, aflate în derivă, au privit încă o dată agoniseală de o viață, au fost nevoite să suporte accesul de isterie al unei figuri sinistre, injurii ce ieșeau că un torent din gură noii locatare comuniste, beneficiara tuturor bunurilor, în mod gratuit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
suprarealistului un zaț negru al hiperrealismului indigen? - Sintagma bacoviană, la care faci aluzie, e "plină de humor": "Mai bine singuratic și uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor,/ Mai bine singuratic și uitat.// O, genii întristate care mor/ În cerc barbar și fără sentiment, -/ Prin asta ești celebră-n Orient,/ O, țară tristă, plină de humor." Am reprodus poemul integral pentru a scoate și mai bine în evidență antifraza din titlul (care e expresia cutărei solidarități
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
într-un cerc conspirativ./ Încep să cînte pe trei voci,/ mai mult vociferînd:/ ăPoetul este un impostor!/ Nu descrie realitatea!/ Îl vom sfîșia, îl vom sfîrteca!a// E aproape media nopții, în Europa" (Statuia lui Eminescu, noaptea). Sau această amplu întristata deschidere geografică, aidoma unei îmbrățișări: "În zare, e Ciricul.Pe unde poetul mahalalei celeste/ dialogă, desculț, cu Socrate./ De-aici se văd Tighina, Hotinul, Bazargicul.../ Cu gratiile-n sînge, gramatic/ trag clopote, înverșunat, ridicul// În zare e Ciricul. O pădure
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
seamă pericolele, fiindcă ele sunt substanța însăși a vieții lor, permanent amenințată, iar cel care le povestește e apărat de orice risc, fiindcă totul s-a întâmplat deja, fără întoarcere. Și atunci trișează puțin, făcând din dramele nepăsătoare un carnaval întristat. „ Se spune că strămoșii cari au murit fără de vreme,/ cu sânge tânăr încă-n vine,/ cu patimi mari în sânge,/ cu soare viu în patimi,/ vin,/ vin să-și trăiască mai departe/ în noi/ viața netrăită” e, la Blaga, mărturisirea
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
de tot uscată. 11. Din tine, Ninive, a ieșit cel ce urzea rele împotriva Domnului, cel ce făcea planuri răutăcioase. 12. Așa vorbește Domnul: "Oricît de mulți și puternici vor fi, toți vor fi secerați și vor pieri. Chiar dacă team întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista... 13. Ci îți voi sfărîma jugul acum de pe tine, șiți voi rupe legăturile..." 14. Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: Nu vei mai avea urmași care să-ți poarte numele; voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
cad, mă ridică, mă ține de mână, Când ploaia ce curge, cu vântul se-ngână. Prin vuietul mării și mândre talazuri, Oprește furtuna alungă necazuri. Cărările mele Îi sunt cunoscute Și glasul din taină se-apleacă s-asculte. De sunt întristată, iar drumul prea greu Spre slăvi mă ridică, s-ating curcubeu. Cu drag mângâiere așază pe suflet Si drum de lumină-mi presară pe umblet. Mă știe pe nume și grija mi-o poartă, E unic în lume cerescul meu
E unic ?n lume by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83358_a_84683]
-
rău și în vorbire de bine. Suntem priviți ca niște înșelători, măcar că spunem adevărul; 9. ca niște necunoscuți, măcar că suntem bine cunoscuți, ca unii care murim, și iată că trăim, ca niște pedepsiți, măcar că nu suntem omorîți; 10. ca niște întristați, și totdeauna suntem veseli; ca niște săraci, și totuși îmbogățim pe mulți; ca neavînd nimic, și totuși stăpînind toate lucrurile. 11. Am dat drumul gurii față de voi, Corintenilor! Ni s-a lărgit inima. 12. Voi nu sunteți la strîmtoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
în mod nenatural, la capătul ascuțit. Rezultat: război total, de exterminare, fără milă. Pe când îmi spărgeam, tacticos și uman, oul la capătul mare, savurând momentul desprinderii ime diate a jumătate din fina platoșă albă, am văzut-o cu iri tare întristată cum reface aceleași mișcări absurde: mai întâi bătea oul în masă mărunt-mărunt pe toate părțile, metodic, repetat, insistent, până ce coaja deve nea aproape o pulbere fină; după care, cu unghiile dege telor mari, începea să radă, concentrată, așchiile minuscule de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
e o zugrăveală în comparație cu onoarea de poet? Melania îi iubea pe poeți. Mult îi mai iubea Melania pe poeți... Pe însoritul și omniscientul Blaga, pe delicatul Florin Mugur, pe alcoolicul și dogitul Nichita cu tot șirul lui de amante, pe întristatul și ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi de pianist, care cu cearcăne albastre de alcool, care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-te, fată, îi zicea. Mai du-te și tu. Ce stai? Unde să mă duc? Să te plimbi. Să mai vorbești cu cineva. Ce stai să te sălbăticești lângă mine? Unde să mă duc? De ce să mă duc? repeta ea întristată, neștiind ce să înțeleagă și ce să creadă. Știa că asta-i așa, de-ncercare, dar și să se lege de ceva nu putea. Nu putea nici ea s-o gândească rău pe soacră-sa. Soarta. Asta le era soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să ne căsăpească și pe noi! Cerboaica privea mirată nu speriată, nici întristată, nici dezamăgită, ci doar mirată pironindu-și ochii ei curați, strălucitori și nerușinați, pe fețele necunoscuților, ascultând expresiile acelea care plouau cu nemiluita. Ce-i? Ți-am cerut eu ceva? Tu ai venit la mine c-un pumn de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Brănescu și Mirela Oprișor ce am scris despre „Marți“-ul lor în Dilema veche, articol despre care - tot de acolo! - mi-a scris pufos, cu filială empatie, după ani de tăcere, incomparabilul a.l.ș. Din New York am primit mailuri întristate privind neglijarea lui Nae Caranfil ca „părinte“, „precursor“ al noilor energii cinematografic-moldovalahe, dar și pledoarii pentru resuscitarea documentarului românesc. Asta, după ce, în Idei în dialog, lăudasem scurt metrajul lui Adrian Sitaru cu (personajul) Adrian Titieni lăsând stupefiant o franțuzoaică să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]