1,698 matches
-
cântece germane, 65 maghiare, 64 sârbești, 60 românești și 61 croate, slavone și cehe. (Prin slavone autorul înțelegea cântece provenind din regiunea Slavonia, regiune croată situată între râurile Sava și Drava.) Proporția dintre numărul de cântece ale fiecărei națiuni exprima întrucâtva compoziția etnică a populației orașului, românii aflându-se în minoritate în raport cu populația de limbă germană. Colecția era menită să faciliteze buna înțelegere și cunoașterea reciprocă, dat fiindcă la diverse petreceri și întruniri, una din formele de comunicare era cântatul în
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
triumfătoare. Această antifrază ironică este mai puțin vizibilă decât într-o altă capodoperă cinematografică, Ciocârliile pe sârmă (Skrivanci na niti), după un scenariu de Bohumil Hrabal, film interzis la apariție, putând fi vizionat abia în 1990. Sătucul meu se apropie întrucâtva de Viața și aventurile soldatului Ivan Cionkin (1994) film realizat după romanul lui Vladimir Voinovici, Viața și neobișnuitele aventuri ale soldatului Ivan Cionkin și de L-am servit pe regele Angliei (2006) după romanul omonim al lui Bohumil Hrabal. Devine
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
ani că aș vrea să mă lase să fac și altceva. Ziua scriam despre bilanțuri contabile, iar noaptea deja, îmi scriam micile articole - lucram deja pentru Le Monde, dar ca free-lancer. Pe atunci, nu aveau posturi disponibile. (Florence Noiville evită întrucîtva să descrie parcursul ei în presă, pas cu pas, încearcă să transmită doar ideea conversiunii, n.m.). Sigur, cînd am hotărît să las baltă finanțele, a fost greu, începeam totul de la zero, salariul mi s-a înjumătățit 2, dar făceam în
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
întîia a poetului: „El începe cu sine și sfîrșește cu sine./ Nu-l vestește nici o aură, nu-l/ urmează nici o coadă de cometă.// Din el nu străbate-n afară/ nimic; de aceea nu are chip/ și nici formă. Ar semăna întrucîtva/cu sfera,/ care are cel mai mult trup/ învelit cu cea mai strîmtă piele/ cu putință.” Versurile au ceva din enunțul unei teoreme. Urmează demonstrația și, la sfîrșit, concluzia eliptică. Această construcție logică, rațională conține însă inserții neașteptate, descinderi în
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
să dispară manifestările antisemite din spațiul public românesc. Se vorbește de „antisemitism fără evrei”. Nu suntem în situația din Ungaria (cu o populație mult mai mică și o comunitate evreiască mult mai mare) unde sunt manifestări politice antisemite foarte acute. Întrucâtva asemănătoare e situația din Polonia, unde au rămas doar câteva mii de evrei. Un intelectual polonez (Adam Michnic, cred) a definit- o foarte plastic: „În Polonia trăiesc azi mai mulți budiști decât evrei, dar nu există o problemă budistă, dar
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
fin așa-zicând peisagist, atent la mișcările meteorolgice și de natură, care condiționează, la rândul lor, stările sufletești. Ar fi interesant de notat și faptul că atenția subtilă îndreptată către elementele de natură, însoțită și de finețe stilistică, se oprește întrucâtva la acești scriitori aparținând deja unei generații mai vechi, cu mai multă răbdare în privința observației (exteriorului), a detaliului în comparație cu prozatorii de după 2000. Și fiindcă a venit vorba de meteorologie, l-aș invoca aici nu numai pe Radu Petrescu, dar și
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
discuție și în care intram râzând, fiindcă aceasta era invitația pe care ne-o făcea el și din care ieșeam, de asemenea, râzând. Deși, îmi amintesc că unele, două cel puțin, din problemele care ne-au frământat atunci, care erau întrucâtva la modă, problema intelectualului și problema tragicului la români, erau totuși niște problematici de o anumită seriozitate. M.I.: Domnule Doinaș, ați pomenit mai multe nume de foști profesori ai dumneavoastră din acei ani. În timp ce vorbeați, mă gândeam că toți, sau
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
cel mai viguros. Văd adesea mari opere literare apărînd și reținînd atenția multora dintre dumneavoastră. În alte colțuri de lume însă, privirea pe care tehnologia și întrebuințările ei comerciale ne incită să o aruncăm asupra realității naturale și sociale prejudiciază întrucîtva sensibilitatea poetică și acea inteligență a vieții pe care ea o conține. În Franța, de pildă, universitățile noastre au tendința să plaseze științele umane și dezbaterea ideilor în prim-planul intereselor lor, iar acest lucru se face în detrimentul poeziei, a
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
și, mai cu seamă, galomania, abuzul de împrumuturi franțuzești, considerat principalul pericol la adresa individualității limbii române. În acest sens, Frollo nu ezită să afirme: " Dacă românii ar fi bătut ceva mai rar drumul spre Paris, poate că azi ar fi întrucîtva mai români; obiceiurile lor ar fi mai puțin decăzute și literatura lor ar păstra un plus de originalitate."4). Dicționarul italian-român cuprinde un numar de pește 42.000 cuvinte titlu, cărora li se adaugă aproximativ 1400 nume de persoane și
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
și ierburi: Simțirea mea, că vântul, colinda prin grădină, ca șerpii pe pământul cel proaspăt se mlădie, ca florile, în stebla mi-o strâng, si cu beție ca greierii din ierburi mi-o cânt în taină mie. I-o "datorăm", întrucâtva, pe Alice Călugăru lui George Călinescu (deși vor fi îndrumat-o, la debut, Titu Maiorescu și Mihail Dragomirescu...), multi dintre noi luând cunoștință de importanță ei prin intermediul sau. Textul cu pricina (din Istoria..., ca și din Compendiu) nu e excesiv
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
fost.// când gândurile lor se-ntâlnesc/ turnurile gemene devin două torțe. //suntem mici. vine toamna. pădurile sunt trimise la coafor. /acela mânuie telecomanda în ceruri. / inima noastră sau ficatul nostru/ vor suferi. //nimic nu mai e cum a fost.” (nimic) Întrucâtva, sordidul este câmpul de observație predilect al lui Jurebie. În acest sens, el face parte din familia poeților Acosmei și Ciupureanu, minus o anumită turpitudine maniacală, concrescentă a personajelor poeziei celor doi. Ceea ce vede Jurebie chiar și atunci când scrie poeme
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
caldă prietenie pentru om, și îmi pare nespus de rău că vitregia vremii m-a făcut să-l văd foarte rar, iar acum în urmă deloc. Noroc că gândul amândurora, care ne face să ne vedem cu ochii minții, ține întrucâtva locul întâlnirii efective. Cu drag și considerație, Ion Petrovici [Domnului Nichifor Crainic, Bulevardul Dinicu Golescu, nr. 43, Loco]. * [București], 14 oct[ombrie] 1971 Mult stimate maestre, Sunt adânc mișcat de frumoasele rânduri 6 pe care ați binevoit să le consacrați
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
fi vrut a fi un roman epistolar, ce urma să conțină scrisorile unei fetițe, Tina, care-și ține la curent mama cu noutățile vieții de acasă. Din mers, proiectul acesta ușor tezist a fost abandonat, preferându-i-se actuala formă, întrucâtva mai deschisă. Paginile capătă, astfel, o nuanță reflexivă, sunt mai puțin interesate de mesaj. Rezultă un fel de jurnal amorf în care preadolescenta notează scene din singurătatea colectivă pe care sunt nevoiți s-o traverseze ea și frații ei (și
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
sau preferința unui anumit mediu." Dramaturgul este liber să-și ia bunul său (subiectele, personajele) de unde le găsește, iar locul unde le găsește este viața însăși pe care o observă și asupra căreia reflectează cu seriozitate. Această seriozitate îl desparte întrucâtva pe Valjan de maestrul său, pentru că induce un alt tip de atitudine și de reflecție artistică. Caragiale este, în ciuda caracterului de două ori datat al comediilor sale (o dată prin raportare la contemporani, apoi prin raportare la o sumă de virtuți
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
doamnă începu să-i ofere firele unor fapte, nume, ba chiar și date, toate la un loc constituind, după părerea ei, dovezi peremptorii în sprijinul unor presupuneri pe care le avansa cu neostoită abilitate - și pe care el le lua, întrucîtva, cu aerul taclalelor răs-auzite. "Dar, stimată doamnă, încerca el să forțeze o ușă blocată, ideea cu misivele de amor cade de la bun început: mătușa mea le-a ars acum cel puțin douăzeci de ani, nu era deloc genul de femeie
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
personaj omniprezent și copleșitor: neantul, pe care îl descoperim pînă la sfîrșit, emoționați noi înșine de proporția golului, în spatele fiecărei fraze și al fiecărui gest. Generația de dinainte mai păstra un rest dintr-un vechi cult al faptei. Era încă întrucîtva preocupată de eșec, de insucces și de ratare, și Elena Vorvoreanu se afla în situația să tragă linia și să rezume o viață de inutile osteneli, de zadarnice tentative: "Degeaba. Degeaba am făcut tot ce-am făcut. N-a ieșit
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
a nu deranja, ca să zicem așa, reforma ortografică, noi propunem o discutare specială, separată, a scrierii poeziei. Observăm că în ultimul timp poezia și-a creat, deja, "alfabetul" ei, așezarea ei în vers, accentele ei etc. Acest experimentalism contemporan este, întrucâtva, ecoul tendinței din epoca lui Eminescu de a se separa scrisul poeziei de celelalte scrisuri. În rest, acum sau mai târziu - dar cât de târziu? - dar cu prețul a cât dispreț din partea nepoților noștri? - restituendum necesse est. N. Georgescu 1
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
anularea de facto a dreptului la liberă conștiința, în controlul și cenzură libertății de exprimare și implicit a liberei conceperi de sine, precum și în restrângerea semnificativă a libertății de credință. Din acest punct de vedere a fost o epocă similară întrucâtva evului mediu. Când spun această mă gândesc la faptul că școlile și universitățile apărute în cadrul mănăstirilor sau pe langă mănăstiri au avut drept principal scop nu atât cunoașterea și formarea cât controlul și selecția celor care aveau dreptul de a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ajungînd acolo unde dorea, și anume la factorul moral concret, la viciul ce se cuvenea veștejit, de exemplu "aplecarea reprobabilă (remarcată cu stupefacție și de către Del Chiaro) a românului către înjurătura spurcată, denunțată într-un pasaj care are savoarea lui, întrucîtva argheziană (sau soresciană, anticipînd enumerațiile din ŤLa Lilieciť)". La Negruzzi sînt semnalate "anticipările caragialești" din scrisoarea intitulată Proprietate păgubitoare, avînd ca obiect relațiile dintre chiriași și proprietari. în Păcală și Tîndală, prozatorul "asamblează cu umor rabelaisian, din pură plăcere asociativă
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
vrea și ce-i place. Să ia, eventual, drept bune și adevărate spusele despre unul sau altul ale pătimașului autor al Groapei. Și, măcar de ne-ar fi descoperit, aceste notații intime, un Eugen Barbu necunoscut, mai altfel, fie și întrucâtva, decât acela pe care toată lumea îl cunoaște. Nici vorbă de așa ceva. îl aflăm acolo, din păcate, pe același Eugen Barbu, știut și răsștiut, adică ranchiunos, poltron, ahtiat după bârfe, grobian și antisemit. Oarecum insolită totuși, deși nu chiar neașteptată, este
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
mi se înfățișează ca un imens și permanent strigăt de durere și revoltă, nu fără speranța că aliații vor câștiga războiul și că soarta noastră se va schimba. Lirismul predominant erotic din volumul Vulcanul iubirii e acum unul patriotic-patetic, amintind întrucâtva din avântul și ardoarea lui Alecu Russo din Cântarea României. Romantismul de altădată, care nu dispare cu totul, boemul, admiratorul neobosit al frumuseții feminine, trăind uneori la limita sărăciei, mânca pe datorie la birt, bucurându-se însă de libertate, ni
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
Daniel Cristea-Enache Titlul volumului singular și postum al Titei Chiper, Într-o lumină orbitoare, este frumos, dar întrucâtva derutant. Fiindcă sugestia lui primă ori secundă este aceea de revelație, de moment al adevărului la care se ajunge ex abrupto, fulgerător, într-o incandescență a marilor trăiri. Or, dialogurile pe care le poartă Tita Chiper, departe de a ilustra
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
la editura Muzeului Literaturii Române. Poetrix pare-a fi, după nume, vreun erou. De fapt, e un fix, énorme et delicat, de poetă - cîștigarea dreptului la care poezia rîvnește neîntrerupt încă de cînd i l-a refuzat Platon: să conteze întrucîtva în cetate. De fiecare dată, altcumva decît înainte. Găsirea, cînd prioritățile sînt, mai mereu, altele, a ,momentului propice" poeziei rămîne, pentru optzecismul pur și dur, căruia Magda Cârneci, aceeași cu Magdalena Ghica (,avatarul" ante-'89), îi aparține, ca ,practician" și
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
care-l cunoșteau nu se mai mirau de strigătul lui, sintagma cu pricina, „Ahoe” fiind de multa vreme atribuită, ca poreclă, personajului care o rostea: poetul Tudor George. Vara, în gradina amintită, ori iarna, în local, bardul era o prezență întrucâtva ciudată, mai ales prin felul de a se manifesta: uneori, în toiul celei mai pașnice conversații cu cei de la masa lui izbucnea, adresându-se confraților din local: „Ahoe” sau „Ați mâncat tot pandișpanul, Vlașca și Teleormanul!”, ori cu alte expresii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fost spulberate de un accident cosmic sau de o explozie internă. Demonul, principalul agent perturbator, e Moise, director de școală și activist cooptat în grupul de asalt ideologic asupra țăranilor obligați să-și înscrie pământul în colectiv. Rolurile se lămuresc întrucâtva spre finalul romanului. În ultimul capitol, Tică Dunărințu discută mai ales cu Nicolae Pop, un fel de curier al satului, unul din însoțitorii lui Moise, activistul și insul demonic. Nicolae, martorul, este luat drept nebun sau farseur și, dându-și
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]