2,517 matches
-
aristocratică. Ne-a îmbrățișat afabil, a luat o sticlă de coniac și ne-a invitat într-o cameră de sus unde ne aștepta Monica. Din primul moment am simțit o emoție afectuoasă și un sentiment de intensă comunicare". Mihai Șora, întrupare a unui "spirit hedonist", pururi "încîntat de miracolul vieții" semnifică de-a dreptul un tonifiant pentru mult mai tînărul intelectual frisonat de simțămîntul tranzitoriului: "Mihai Șora este cea mai tonică persoană pe care am cunoscut-o vreodată. În prezența lui
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
practică subtilă și tonifiantă și poartă transparențele sufletești ale creatoarei. Coregrafiile semnate de Miriam Răducanu însoțite de cuvânt, de poezie, de muzică clasică ori contemporană echivalează cu o reflecție despre lume și menirea ei. Compozițiile ei par a fi o întrupare a cuvintelor enesciene: „îndrumat de o idee, o putere nevăzută îți înșiruie imaginile, ți le împletește, ți le urzește". Fiecare dintre creațiile artistei funcționează ca întrebare și răspuns la fundamentale chestionări ale existenței umane. O personalitate care se organizează sub
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
dintre sacru și profan (cel care "navigând în tinerețe între peliculele lui Tarkovski și Pasolini, gustase în egală măsură fructele lui Ťdať și ale lui Ťnuť, extazul mistic, dar și scârba nihilistă, fascinația unor personaje iluminate, dar și disprețul necredincioșilor, Întruparea și Cacealmaua"), gay-ul ajuns ambasador la Vatican nu sunt decât niște receptacole ale vieții politice și spirituale și niște purtători ai marilor dileme cognitive și existențiale ale vremii noastre. Nu au nici un fel de altă consistență, iar la sfârșitul lecturii
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
scrisul Doinei Ruști. Primul ei roman, Omulețul roșu, l-am comentat foarte sever întrucît era într-o oarecare măsură un roman cu cheie. În schimb al doilea roman, Zogru, mi-a provocat admirația, grație artei cu care autoarea descria multiplele întrupări ale unei spirit care, trecînd succesiv prin pielea mai multor personaje, le împrumuta de fiecare dată identitatea. I-am admirat autoarei tăietura stilistică și arta suspansului narativ. Acum, cu Fantoma din moară, Doina Ruști își arată din nou talentul neobișnuit
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
Sub cerul închis/ De-acum se vor trece-n lumină" (Jertfă). Adăstarea omului în lume are un rost precis doar atâta vreme cât sufletul este plin de puteri și latențe, de o vastă puritate. Acesta e miezul conversațiilor poetice cu personaje fabuloase, întrupări, în fond, ale unor lumi lăuntrice cu disponibilități infinite. Atunci când acest izvor seacă, vine moartea. Splendid, în acest context, dialogul cu un arbore al integralității sinelui, în poemul La Arborele am plâns...("Mă-ntristează când văd/ Cum te locuiesc/ Tot
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
1929). Presiunea modelelor culturale e încă mai evidentă în conturarea tonului expresionist-apocaliptic impus de T. S. Eliot în The Waste Land. Lumea soldaților întorși de pe front e una a "dezrădăcinării și dizlocării", un "târâm pustiu" al minții și sentimentelor. Perfectă întrupare a "cadavrului-viu" (nu neapărat în sensul dramei lui Tolstoi), Donald Mahon navetează între două lumi: lumea celor încă vii și lumea celor ce n-au murit de tot. Sau, mai bine, spus, încă nu își dau seama că sunt morți
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
acest punct de vedere, sunt borgesian până-n vârful unghiilor: pentru mine, paradisul nu poate exista decât într-o încăpere plină cu cărți ori în rafturile ticsite ale unei librării. Am avut norocul să petrec multe ore într-o astfel de întrupare terestră a Raiului. E o librărie (se spune c-ar fi cea mai mare din lume) din New York, de pe Broadway, numită Strand. Nu sunt bântuit de angoasa morții, după cum n-am nici o voluptate să mă despart de lumea asta mizerabilă
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
găsește în Kakuro Ozu sufletul pereche, iar în Paloma sufletul geamăn, broderie intertextuală, plină de rafinate aluzii, de la Buffon la Jean Girodoux. Ori chiar o proză simbologică, sprijinită pe două simboluri-cheie - ariciul și camelia. Paloma o vede pe Renée ca întrupare a ariciului, camelia revine, ca leitmotiv și emblemă în evocările și comentariile lui Renée - imaginea din filmul cineastului japonez Ozu ori cameliile din grădina interioară, veritabile mandala pentru un tânăr smuls din dependența drogurilor. Animal ciudat, ariciul apare ca demiurg
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
i se compune existența? Dizarmonia dintre viață și creație, înțelegerea celei de-a doua ca o contrapondere a insuficienței celei dintîi, fie că e abordată pe latura statutului intrinsec al creatorului, fie pe latura pur și simplu a "erorii" unei întrupări, rămîne în scrierea de care ne ocupăm un motiv favorit, mărturisitor. Concluzia, fatalmente mizantropică, subliniază extremele: "Vieți mici din care izvorăsc opere mari". Aidoma oricărui idealist contrariat, Gabriel Chifu își confruntă iluzoria fragilitate a idealului cu iluzoria soliditate a realului
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
nasc din lumea elementară a geometriei, din infinita virtualitate a punctului, a liniei drepte și curbe, deschise și închise, dar din lumea unei geometrii care își neagă atît natura axiomatică, vocația abstractă a egalității pure cu sine, cît și aspirația întrupării, tentația eșecului în constrîngerile precare ale materiei. Din această pricină Dorel Zaica refuză explicit culoarea în sine, locvacitatea senzuală și efemeră a tonului, și aduce totul în regimul auster, aproape monastic, al unui ton unic, fie el cald sau rece
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
Să fie sănătos; rămâne de recuperat nevasta de la el, dacă-i în putere și ține la tăvăleală". De asemeni întru totul memorabile sunt portretele indirect al memorialistului și al tatălui său, cu nume circumstanțial schimbat: Gheorghe Ionescu. Acesta e o întrupare a cinstei ireproșabile, a meritocrației. Prin muncă acerbă și corectitudine, se ridicase din pătura țărănească cea mai dizgrațiată: "Mai sărac decât mine nu știu să fi fost altul și iată că-s om înstărit, pe deasupra și președinte al Sfatului Negustorilor
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc., etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
din surse îngemănate de inspirație și eflorescență. în limbajul propriu acestui creator de nobilă stirpe, - de la huma umilă din care tot trupul se plămădește, la transfigurări ale realului ca cele acum oferite nouă în expoziție; prin purcedere, de la mai vechi întrupări simbolice ale chipului uman încastrat cândva în plămada lutului originar, - la întruparea gracilă a ființei celei mai fragede, a coroanei creației - femeia; și, alături de ea, a prezenței trupești pereche - bărbatul, în ipostaze de faptă definitorii pentru familia umană, de ieri
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
de nobilă stirpe, - de la huma umilă din care tot trupul se plămădește, la transfigurări ale realului ca cele acum oferite nouă în expoziție; prin purcedere, de la mai vechi întrupări simbolice ale chipului uman încastrat cândva în plămada lutului originar, - la întruparea gracilă a ființei celei mai fragede, a coroanei creației - femeia; și, alături de ea, a prezenței trupești pereche - bărbatul, în ipostaze de faptă definitorii pentru familia umană, de ieri și de azi. Este sezisant de observat că încă de la început, corpul
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
de cooperare" adaug imediat, folosind o sintagmă a vremii. "Women's Liberation" se traducea cât se poate de exact și generos de o întreagă generație de fete dezinhibate, pline de apetență culturală (și nu numai!) La ce bun drogurile, când întrupările blond-brun-șatene ale Evei se dovedeau capabile să-ți deschidă neștiute porți spre Absolut? Drogurile erau, așadar, o realitate pur teoretică, așa cum era zborul pe lună sau viziunea despre mărirea și decăderea civilizațiilor. Citisem, desigur, cartea lui De Quincey, Confesiunile unui
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite într-o frontalitate ce amintește de reprezentările egiptene. Dar poate că această antropomorfizare în spațiu nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente, cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a semnului care altădată funcționa doar în convenția tabloului. Civilizația bizară (și pierdută), pe care Paula Ribariu o invoca permanent prin citate plastice, prin fragmente de imagini recuperate, prin aluzii ceremoniale și printr-o cromatică în care tonul viu, lumina
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
el ține parcă totdeauna loc de altceva”. Ceea ce evocă simbolul e ceva indefinibil, ce cunoaște, în diferite receptări ale sale, epifanii repetate. Chiar actul constituirii simbolului și simbolul însuși nu sînt decît aproximări ale unui indeterminat ce cunoaște, astfel, multiple întrupări. Lucrul absent la care trimite simbolul definit de Durand poate fi un sinonim al substanței „creațiilor (ce) nu posedă o semnificație prin ea însăși”. Imaginația simbolică devine astfel o transfigurare a unei reprezentări concrete, în funcție de un sens tot timpul abstract
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
caricaturizat ca pe o broască, un gnom, o creatură imundă și malefică... Eu găseam la el frumusețe, un farmec puternic, îmi plăcea energia extraordinară cu care pășea, curajul lui fizic și mai presus de toate această voce de oțel inoxidabil, întrupare a unei inteligențe ireductibile”. Așadar, un Dorian Gray veșnic tânăr și ferice, căruia a preferat să-i minimalizeze și chiar să-i ignore ridurile și grimasele hâde ale senilizării spirituale. Mult mai echilibratul Lanzmann nu l-a urmat până la capăt
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
de suflu epic tolstoian ori de mari tablouri sociale. Din păcate, Zamfirescu pune la baza proiectului său romanesc ideologia; în viziunea autorului, romanul ar trebui să demonstreze un anumit adevăr social și istoric, de aceea personajele sale reprezintă mai degrabă întruparea unor principii: Dinu Murguleț întruchipează boierul de viță veche, depășit de lumea în modernizare; Matei Damian ar fi tînărul aristocrat trecut prin cultura occidentală; Sașa Comăneșteanu - tînăra boieroaică plină de generozitate și de principii umanitare; Tănase Scatiu - mitocanul îmbogățit etc.
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
barierele dintre genuri, tocmai când el, dictatorul, cucerea noi frontiere ale violenței. Rând pe rând, femeile cu bani din Statele Unite (cea dintâi, Peggy Guggenheim), Inessa Armand (strania amantă a lui Lenin, care propovăduia „sexul liber”), baroneasa Elsa von Freytag-Loringhoven, o întrupare desăvârșită a decadenței, legendară pentru „prodigioasa energie sexuală și artistică”, apoi André Breton, Hugo Ball, Lenin, Henri Michaux, Richard Huelsenbeck, Tristan Tzara, dar și noțiuni precum audiență, box, cafenea, bestiar comunist, creativitate, evrei, nonsens, bani etc. beneficiază de un tratament
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
legat victimele de catargul lui / gloanțele l-au scrijelit / sîngele morților l-a miruit” (Stîlpul condamnaț ilor). Regresiunea postulată de poet e una neconvențională. Starea paradiziacă pe care o invocă poate fi regăsită inclusiv în ființa unui copil autist, tulburătoare întrupare a unei angelități neomologate: „Copilul nostru seamănă cu isus / deși pentru vecini ele este/ un copil ca toți copiii / deși pentru profesori este un autist / fiindcă nu-l preocupă decît / războaiele civile ale îngerilor // uneori ni se pare că ne
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
literară". Tema a fost de două ori incitantă: mai întîi fiindcă a născut confuzii și apoi fiindcă a dat naștere unor discuții aprinse. Au luat cuvîntul: Dan Lungu („Realitatea slabă și metamorfozele personajului"); Krzysztof Czyzewski („Străină, alta, ea însăși - noi întrupări ale Medeei"); Matei Vișniec („Cum i-am inventat pe Cioran, pe Cehov și pe Jeanne d'Arc ca personaje de teatru"); Thorunn Valdimarsdottir („Despre viitorul eroilor ficționali"); Doru Munteanu („Personajul -Copilul lui Dumnezeu"); Dan Perșa („Personajul umil ca omul"); Florin
Festivalul pe scurt by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6242_a_7567]
-
de-al tatălui propriile pretenții de rafinament. Tot așa o cotește și firul poveștii. Dintr-o conversație de pahar, despre ultimul măritiș al coanei Masinca Drângeanu (în paranteză fie spus, numele ei - și, nu mai puțin, firea - o arată de întrupare feminină a craiului, zis uneori și drângălău), se schimbă într-o istorie complicată, când în berărie intră o femeie însoțită de o „oarecare taină". O văduvă, adică o instituție socială care, la Caragiale fiul și tatăl, nu mai are nimic
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
Mann, repetarea alteia. Există întotdeauna o poveste dintâi, paradigmatică, la care se referă, direct sau oblic, aceea pe care o ascultăm sau o citim. Fie ea în cer, fie pe pământ. Orice poveste este relatarea unei întâmplări primordiale, iar personajul, întruparea unui erou mitic. Mitosul este, de altfel, substanța din care se nutresc toate poveștile din lume. Cât îl privește pe povestitor, și el joacă un rol jucat înainte de un altul, fie în cer, fie pe pământ. Când Eliezer îi istorisește
Prâslea cel voinic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6131_a_7456]