4,649 matches
-
de mare viteză, nu te simți umilit, reflectează la călătoria ta, la slăbiciunile tale. nouă în al treilea loc: trece pe lângă tine coloana oficială de aerobiciclete de mare siguranță, cu toate girofarurile de viermi marini-tomopteris pornite, îl zărești prin geamul întunecat pe împăratul fuxi însuși, un ornitorinc-veșnic-multituberculat de la sistemul de supraveghere și siguranță îți face mai multe fotografii din zborul lui rapid, nimic neobișnuit, nu pune la suflet, mergi în ritmul tău înainte, nu te simți umilit, închide ochii și amintește
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
parcă tot mai bine-i așa decât altmintrelea. (pune mâna pe sac. Apare Codârlic la malul iazului) CODÂRLIC (cu un fel de spaimă în glas, strigă): Stăi pe loc! DĂNILĂ: He, he, bun venit, nepurcele! Da' ce ești așa de întunecat și de cătrănit? CODÂRLIC: Măi omule, stăpânul nostru, Săcăluș, e supărat foarte pentru că prăpădește o comoară ca aceasta; drept care s-a răzgândit și zice că, mai întâi, să ne încercăm puterile. Cine-a birui, acela să ieie banii. DĂNILĂ: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și să-mi aduc aminte cuminte ce povestea cineva cum că-i dispăreau găinile. Și s-a hotărât să vadă ce se întâmplă. Să ia urgent măsuri. S-a așezat la pândă lângă coteț și, când începea, așa, să se întunece, a văzut că spre coteț se îndrepta un vulpoi mare și fălcos. Omul a privit stupefiat cum vulpoiul, cu o mișcare iscusită, a dat la o parte clănțăul și a intrat în coteț. Pipăia să vadă care găină e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la țâdula asta. Îi de la agronomul liceului. Citește-o și spune-mi ce-i de făcut. Angrosistul a luat hârtia, s-a tras mai spre lumină și a început s-o citească pe îndelete. Pe măsură ce citea, însă, fața i se întuneca din ce în ce mai tare. Când a terminat de citit, a rămas cu privirea pierdută într-un ungher al încăperii. Moș Dumitru se uita la el cu încordare, neînțelegând frământarea de pe chipul negustorului. După un timp, angrosistul l-a fixat pe moș cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
seamă și presiunea Germaniei, care ne vrea - până în prezent - doar aliat economic. Adică să devenim bază economică exclusivă pentru Germania. Cine mai știe ce curs pot lua evenimentele - a adăugat, pe gânduri, agronomul. Dacă acest tablou încă nu v-a întunecat gândirea, adăugați-i pe legionari, și viitorul țării poate fi considerat pecetluit - i-a atenționat Costăchel. În acest moment al discuției, fețele celor prezenți exprimau îngrijorare, revoltă și teamă... La un timp, agronomul s-a ridicat. S-a făcut târziu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu clipea... Apoi treaba ar fi simplă, după cum mi-a spus el. Întrebarea-i dacă ai un document, Costăchele, care să spună că ai fost pe front și că ai căzut prizonier... Pe măsură ce agronomul Cicoare vorbea, chipul lui Costăchel se întuneca din ce în ce mai mult. În cele din urmă, a lăsat capul în jos și, cu un geamăt deznădăjduit, a răspuns: Nu am nici-un fel de document. Mi le-au luat când... Vocea lui Costăchel s-a curmat ca retezată... Au urmat clipe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la toate întrebările și nedumeririle bunilor ei părinți, puse mâna mângâietor pe burtă. Și atunci? Spune, Mona, veni vocea imperativă a tatălui... M-am gândit să am un copil! Vestea căzu ca un trăsnet. Tăcerea se așternu grea în încăpere, întunecându-le chipurile. Nici o fărâmă de lumină nu rezistase cumplitei destăinuri. Păru că se stinse și focul din sobă, care până atunci licărise vesel. Simona se mută de pe un scaun pe altul negăsindu-și locul. Părinții îi apărură ca două stane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu mai putea fi ca înainte. Se ridică, își luă poșeta, își puse pardesiul pe umeri și porni spre ușă. Cu fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată cuib. Văzând-o ca pe o umbră care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
De ce? Doina, discuția noastră nu pare să aibă sfârșit. Ba va avea. Se auzi ușa. Venea Beatrice de la film. Vine fetița. Măcar pe ea s-o cruțăm. Neghiobia care a deschis ușa casei noastre acestei intruse nu trebuie să-i întunece și ei copilăria! Beatrice intră veselă. Mămică, ai avut dreptate, am văzut un film extraordinar! Bine, fata mamei, mănâncă ceva și culcă-te! Spuneai că mâine s-ar putea să vă dea extemporal la zoologie? Da, așa cred, dar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că nu se recomandă să conduci noaptea, când se întâmplă atâtea accidente. Din poartă, îi mai spuseră: Cum ajungi, să ne dai un telefon, ai auzit? El confirmă că a înțeles mesajul lor și porni pe drumul de întoarcere, mai întunecat de cum venise. Nu știa ce să creadă. * În acest timp, Doina, găzduită de verișoara ei Natalia, la doar două case de locuința ei, avea sub observație orice mișcare din preajmă. Descifră din întreaga comportare a lui Teo o neliniște exprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
peste zi cu sârguință la birouașul său retras, ca să dea bine în ochii supervizorului său, el băgă de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Chiar dacă frumusețea este trecătoare, nu l-a fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
începu din nou să se adâncească într-un necurmat zbucium, dar, de data aceasta, mult mai puternic, mai arzător și mai vătămător decât înainte, încât, sufletul și mintea omului fiind într-o foarte strânsă legătură, adeseori începea să i se întunece dreapta judecată, aruncându-l în îndelungi stări de delir și de visare bolnavă. Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să dau socoteală absolut nimănui de absolut niciunul dintre lucrurile care mă privesc personal! Însă văd că obișnuința asta se învață tare greu, greu se mai prinde de mine, cel puțin... Hotărât lucru: mintea și sufletul oamenilor sunt mult prea întunecate de preconcepții toante și de idei de modă veche, asta-i clar! Ce detestabil! Dar eu trebuie să fac ceea ce îmi doresc să fac; asta mi-am pus în minte și asta trebuie să iasă! Nam eu ambiție suficientă oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a lăsat prea îndelung așteptat. Cu toate că nici Silvestru și nici Carla nu prea cunoșteau ce este norocul sau fatalitatea, amândoi au putut vedea cum nu se poate mai limpede cât de armonios pot lucra acestea împreună, căci, într-o după-amiază întunecată de aversa proaspăt stârnită, întâmplarea îi puse pe cei doi, cu totul pe neașteptate, față în față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l înspăimânta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai multe ori, un cuțit în cineva. Atât numai. Sau... poate sunt eu, din fire, mai slab de duh? Ei, totuși, lucrul acesta n-are cum să fie real, nu-l cred, nici gând!” Însă, de atunci, sufletul i se întunecă, ca afundat într-un întuneric înăbușitor. Conștiința sa, topită într-o formă nouă, eliberată de cătușele spațiului și ale timpului așa cum le știm noi, i se manifestă prin crize spasmodice tot mai violente, ajungând uneori chiar până la atacuri de apoplexie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa cum s-a petrecut. Și nu știu dacă trebuie să-mi fie rușine de trecutul meu, ori dacă trebuie să-l regret cumva, însă ascultă-l, ți-l pun dinainte pe tot. Adevărul, așadar, este că bezna nebuniei nu mă întunecă deloc, așa cum se întâmplă cu toți ceilalți nenorociți din locul acesta ordinar. Nu eu, însă, am vrut să ajung aici, ci chiar m-am împotrivit mult, să știi. Nimeni n-ar trebui să se zbată mai tare, luptând pentru libertatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și să-i 1 Cuvinte atribuite lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord. pui în loc condeiul artistic al poetului. Ar fi o utopie! Așa că, însuflețit de aceste gânduri, care îi reînviară în întregime țelul râvnit și care îi goniră norii negri, ce îi întunecaseră lui sufletul, Osvald porni din nou, cu un avânt și mai puternic parcă, să scrie, căci această nobilă și mistuitoare îndeletnicire se dovedea a fi perfect croită pe firea lui înnăscută. Cu niciun chip nu dorea să pună vreun preț
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cum mi se vlăguiește vertiginos credința-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea. Tocmai mi-a murit mama, și nici în vitalitatea celorlalți nu mă pot încrede pe deplin. Totul se întunecă și geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o experiență neplăcută
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
noaptea și păreau frământați de o problemă extrem de dureroasă. Am Încercat un zâmbet stângaci. Mă bucur așa de mult că ați venit! Ați văzut băiatul? Cu cine seamănă? Această ultimă Întrebare a căzut ca trăznetul asupra capetelor lor. S-au Întunecat la față și Încercau cu greu să zâmbească printre lacrimile care stăteau gata să rupă zăgazuri... Am rugat asistenta să aducă puțin băiatul. Sper că nu te superi! Încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile Într-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
biruinței... Duc viața lui Proust, trăind din amintiri. Am fost la un pas de nefericitul destin al lui Holderlin și am trecut prin chinurile singurătății lui Van Gogh (descrisă de Octavian Paler, În „Scrisori imaginare”). Văzând cum cerul vieții se Întunecă tot mai mult, iar corbii se apropie primejdios de câmpia Încă Înverzită a sufletului meu, am hotărât să sfidez destinul și să cultiv cuvântul, sperând să răsară cele mai frumoase flori care vor Încânta, poate, trecătorul cu suflet sensibil și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
destul de repede. Am plecat cu o ocazie spre oraș. Deja se Înserase și nu aveam un loc unde să dorm peste noapte. Am căutat o cameră la toate hotelurile din oraș. Era un simpozion și toate locurile erau ocupate. Se Întunecase de-a binelea și eu hoinăream pe străzi. Umblam fără țintă, obosită, flămândă și dezamăgită. Și tot mergând, mi-am amintit de adresa unei verișoare. Întrebând din om În om despre strada respectivă, am reușit s-o găsesc. Nu-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îi ospătară și, după ce mai sfătuiră ei bine, tatăl fetei le zise la plecare, ca să-i transmită mirelui, că-l vor aștepta să vină peste două zile. Era iarnă, frig și multă zăpadă. Curent electric la sate nu era. Se întuneca devreme, așa cum este iarna. În ziua cu pricina, mirele își pregăti devreme calul și sania pentru plecare, apoi se îngriji bine și el și, spre seară, porni la drum, în căutarea aceleia care urma să-i fie iubita sa soție
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de mâncare, îi țin companie și o ocrotesc când are crize de panică. Din când în când, Zinzin se uită înspăimântată sub ea, începe să urce tot mai sus și țipă că vin viiturile, țipă într-una. Atunci i se întunecă privirile, începe să tremure și e gata-gata să-și dea drumul de sus. În acel moment, copiii fac cerc în jurul ei și încep să cânte. După o vreme femeia adoarme, iar copiii au grijă să o așeze cu blândețe în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]