786 matches
-
lui Blake, Arhitectul divin este chiar Urizen căzut, el prinde multe Spirite (mulți "Vulturi"/"Acvile") în infinite plase (aceștia fac posibilă ridicarea Universului, ei sînt viața lumii fizice, entitățile vii ce tind spre urcușul în divinitate, sau se scufundă în întunecimile materiei), le leagă, "puternicele energii în spații mici strîngîndu-le"248. Cu picioarele pe marginea Neființei, Urizen construiește în adînc "Găoacea Lumii"/"Coaja Lumeasca" (Mundane Shell) în jurul stîncii Albionului; toți "privesc/ Ce e năuntru acum văzut afară"249. Lăuntricul devine acum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu marele Căzut, I-am auzit vocea printre ramuri și printre flori dulci: 260 "De ce s-a-ntunecat lumină lui Enitharmon în rourata dimineață? De ce-i o grozăvie tăcerea lui Enitharmon, si surîsu-i un vîrtej de vînt, Zvîrlind 24 această-ntunecime în ale mele săli, în colonadele Sfinților mei? De ce plîngi precum Vala și valul tău îl uzi cu lacrimi că de roua, O mincinoasă dimineață strecurînd 25 în somnul meu de noapte, 265 Alungind toate Emanațiile Femei de lîngă Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înhață de plete Și de pe treptele de gheață, ce înghețară-n jurul tronului, o aruncắ, Zicînd, "Ai devenit și tu că Vala? astfel te-azvîrl afară! Nepăsătoarea fericire a femeii, a slăbiciunii sine îngăduitoare, 115 Pasivul trîndav somn, enormă noapte și întunecime-a Morții Se înălța-vor oare ca să-și dea legile virtuții-active a bărbatului? Fărîma ne-nsemnată care cutezi să-mi fii pereche, Pasivitatea ta, legile supunerii și-ale fățărniciei tale Sînt groază mea. De ce ai luat chipul acela limpede? 120
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sus fărmate stînci în înălțimi în groaznicul văzduh, Unduind totul dedesubt în Volburi de fluid topit. 165 Atuncea Los cu-nfricoșate mîini prinse Cuptoarele lui Urizen Căzute în Ruină: Enormă lucrare, din nou el le zidi, Truda de Veacuri în Întunecime și în războiul lui Tharmas; Și Los alcătuit-a Nicovale din Fier dur, căci loviturile-i Cu tócot ne-ncetat stînci multe împietresc, multe planete 125. 170 Dar Urizen dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos, O-ngrozitoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
plin de durere 80 Și văzu cruntele lor frici și de priveliște-ai săi ochi fost-au tulburați: Urletele, scrîșnete, gemete, țipete, zguduituri, suspine și bufniri Se-amestecă-mpreună iscînd o lume pentru Los. În nemiloasa desfătare Los cu tristețe cugetắ asupra-ntunecimii, și nici nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de cărări, 85 Scriind cu-amare lacrime și gemete în cărțile de fier și-aramă160 Enormele minuni ale Abisurilor, odátă bucuria-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al apelor, sau de acolo cad într-un Neant unde văzduh 220 Nu este, în jos căzînd prin nesfîrșire-n veci de veci, Puterile îmi pierd, slăbit cu fiece rotire, pînă cînd moartea Puterile-mi închide; apoi sămînță-n vastul pîntec al întunecimii Uitat în beznă locuiesc; gîndindu-se la mine cu tristețe, Giganticele lumi Mă rînduiesc din nou, în oase încolțind și-n carne și în sînge, 225 Și sînt regenerat, pentru-a cădea sau a urca după voința, sau pentru a rămîne
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bine cum ți-am furat lumină și-n foc mistuitor se prefăcu. Acum mă Știi, O Urizen, Prințe-al Luminii, Si eu te știu; acesta e triumful, aceasta Dumnezeiasca Stare 150 Ce-i dincolo de-ale Științei margini în sura-ntunecime?" Înfricoșat Urizen pe Orc îl auzi, acum convins că era Lúvah. Și început-a Orc un trup de Șarpe să-ntocmească, Disprețuind lumină lui Urizen și prefăcînd-o-n foc vîlvîitor, Primind, așa cum otrăvita cupă Primește vinul cel ceresc, 155 Și prefăcînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
225 Pe cei care urăsc, dînd ură că răsplată Sufletului Iubitor? Și oare eu nu trebuie să mă supun lui Dumnezeu, Umbro a Geloziei? Eu strig; paznicul n-aude. Vocea mi-o vărs în răcnet: Paznice! noaptea e tulbure, și-ntunecimea îmi înșală luminatorul vaz. 95 Ridică-te! Ridică-te! O Los! trezește-mi paznicul, căci doarme. Ridică-te! Ridică-te! Nainte strălucește, O, Lumina! paznice, lumina ta s-a stins. O Los! de nu îmi aperi turnul, Paznicul fi-va
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aur? Înalță-te, O Enion, înalță-te, căci Iată, marile mi-am domolit". 495 Așa grăind, neputinciosul cap și-l așeza pe stîncă Jílavă, Și-ntunecime-acoperi întreg adîncul: lumină lui Enion se stinse Aidoma unei văpăi neputincioase ce pîlpîie pe fața-ntunecimii. Vala atunci mîinile-și ridicắ spre cer pe Enion ca să o cheme. Ea o chema, dar nimeni nu-i putu răspunde și doar ecoul vocii ei se-ntoarse: 500 "Unde e oare glasul lui Dumnezeu care chematu-m-a din roua
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apoi sucindu-l/ Prin vastul și întunecat adînc,/ Rostind:/ "Te-ntinde pîn-aici, o, Lume!/ Aici oprească-se hotarul tău/ Și-n veci circumferință asta fie-ți!"/ Așa creat-a Cerul Dumnezeu,/ Și-așa Pămîntul, dintru netocmire/ Și gol; o nepătrunsă-ntunecime/ Acoperea abisul însă peste/ Oglindă apelor nemișcătoare/ Fecundele-i arípi le-ntinse Duhul/ Lui Dumnezeu, în masă cea fluida/ Vărsînd vîrtuți vitale și căldura/ Dar zgură neagră, rece, infernala,/ Tartareeană și opusă vieții-n/ Străfundul hăurilor azvîrlind-o;/ Apoi topi și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu În sensul rău) sau feminin - se află În tot ce este pasiv, rece, moale, ud, Întunecat, secret, misterios, vag, cețos și liniștit. El simbolizează Întunericul, apa, noaptea, luna, pământul, feminitatea, nemișcarea, interiorul, prudența, inactivitatea, melancolia etc. Caracteristicile lui sunt Întunecimea, cumpătarea, negarea, pasivitatea, pesimismul etc. Prin eterna cuplare a lui yin cu yang au apărut și vor apărea toate lucrurile. Printre ele se numără cerul, care este predominant yang, pământul, ce este predominant yin, și societatea umană, care reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
cioară; ciocolată; color; confortabil; copil; corb; costum; cravată; cruce; culcare; culoare închisă; culoare, rece; curcubeu; dacă; dantelă; deces; demon; Diavol; fain; fermecător; floare; frumos; funerar; furie; furnică; geacă; geantă; hain; hamal; iad; infern; infinit; de invidie; încredere; înfiorător; întristat; întrucît; întunecime; întunecos; lacrimi; lapte; lipsă de culoare; loc; lumină; luptă; magie; mahon; malefic; mantou; mare; mașină; măgar; mic; mîhnire; mohorît; murdar; negativ; negură; neîngrijit; neplăcut; nesfîrșit; nevăzut; nimic; noaptea; ca noaptea; noroi; nostalgie; nume; ochi; om negru; onix; opac; orb; ca
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cale închisă; capăt; cămin; celulă; cer; cochete; constant; construcție; construit; covor; crăpat; cronologie; cuier; dărîmat; decor; departe; despărțitură; Dinamo; distanțare; dormitor; dos; drum închis; dulap; față; fin; frumos; gaură; groasă; icoană; imens; impact; impas; imposibil; indiferență; invizibil; împietrit; închizătură; îngrădire; întunecime; lavabil; lemn; limitare; limite; liniște; loc de dat cu capul; margine; mor; mov; mucegai; navă; neant; necunoscut; neputință; nimic; între noi; nor; nul; oglindă; oprire; panou; pămînt; de piatră; piatră; pictori; pictură; piedică; plan; podea; portocaliu; portret; nu pot; pot
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
miezul căreia pământul devenise străveziu. Se zvârleau acolo cu capu-n jos, apucându-se de traheele luminii, târând metri de intestin din burțile spintecate, lăsând în urmă șiroaie de vomă și sânge, micșorându-se tot mai mult și pierind în întunecime". Epilogul suprinde o comunitate rurală regenerată, aptă de a-și continua viața potrivit unor cicluri milenare. Practic, întregul fragment poate fi lecturat în termenii unui scenariu bogomilist sau, dacă vrem să-i transferăm semnificațiile la nivelul dualismului occidental, catar, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a ținutului și locuitorilor săi este ilustrată de prezența copleșitoare a culorii negru în orice formă de viață. Primim informația înfricoșătoare că băștinașii nu au nici măcar "albul" ochilor, iar dinții le sînt, de asemenea, negri. Din apele insulei răzbate o întunecime maladivă și cîteva incidente la care Pym asistă confirmă presupunerea că albul reprezintă aici un pericol vital. Blana animalului polar vînat de către echipaj cu ceva timp în urmă, adusă la bordul corabiei, stîrnește un val de îngrijorare printre autohtoni. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
propriului său model" (Prefață, p. 15). Probabil că și celelalte entități procedează în mod asemănător, adică narcisist. Pentru Sfîntul Toma de Aquino (vezi Summa teologicae I, 39, 8), frumusețea era dată de armonia proporțiilor, luminozitate și integritate. Urîtul însemna disproporție, întunecime, imoralitate, toate "festele naturii", toate tipurile hibride. Deci s-ar putea spune că urîtul este pur și simplu opusul frumosului și se schimbă odată cu evoluția acestuia din urmă. În acest caz, o istorie a urîțeniei s-ar plasa ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
contrastului, atât în lumea alb-negru cât și în perimetrul tonurilor colorate. În acest perimetru, în gravură la fel ca și în pictură, vom aprecia cele trei calități fundamentale ale culorii: tonul, distincția vizuală a roșului față de albastru, valoarea, adică relativa întunecime sau luminozitate a unei culori, și saturația, în sensul aprecierii intensității coloristice a tonului, între niveluri foarte vii și cele estompate către neutralitate. În perspectivă istorică, suntem nevoiți să recunoaștem că prezența culorii în gravura tradițională nu a fost chiar
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
nu-i va veni să creadă că nu l-ar putea atinge dacă și-ar întinde brațul. Cu atât mai puțin își va dori atunci ca naratorul omniscient să-l prevină că „visul rămăsese mult în urmă, undeva departe, în întunecimea imensă de dincolo de oraș, unde câmpiile necunoscute ale acestei țări nesfârșite se întindeau sub cerul nopții »...
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
își trage sensul din conținutul lor. Din această armonie inversă, în care incinta crește din culoarea pînzelor, se hrănește pictura lui Paștina. Ce izbește la tablourile lui e că lucrurile nu lasă umbră, conturul lor nefiind însoțit de haloul de întunecime pe care îl cere o lumină care cade de undeva: de sus, de jos, din spate sau din părți. Lumina nu cade de niciunde, și de aceea nu lasă umbre. De aici senzația că obiectele lui Paștina se aplatizează sub
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
fălcile lupului. Iedul mijlociu se ascunde sub copaie (o jumătate de vagin deci, socotind geometric și aritmetic, o jumătate de mamă îl protejează) și moare și el repede. Numai iedul cel mic stă ascuns de privirile lacome ale lupului în întunecimea hornului (hornul, i.e. vaginul, vaginul e de astă dată complet, ca formă) și avînd prin urmare completa protecție maternă reușește să se sustragă morții iminente. Lupul moare într-o groapă (sugestie, neîndoielnic, a prezenței altei femei, în mrejele căreia a
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
se uite/ ce-ar putea să se retragă/ ce-ar putea să intre în secetă/ ce-ar putea să revină din exil// ce-ar putea să se întîmple/pentru a ne recunoaște cu adevărat/ sub cerul imperiului" (ucenicul). Sub blocul întunecimilor strivitoare ale imperiului blestemat, așteptarea devine o ecuație a durerii, o modalitate suplimentară de alienare, impurificare, mortificare. Un sacrificiu surprins cu ajutorul unei tonalități trakliene: "și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ sunt cealaltă parte neterminată/ partea a doua a durerii
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
ciobănie ancestrală: „rege al sîmburilor și al gălbenușurilor/ cu aura din albii comeți. / Înviu grădini ascunse cu gîndul. Tu te pierzi în mireasmă, / eu, adormit cu capul în brațele tale / pe trupul ca o catapeteasmă / în mijlocul goliciunii de fluiere siderale” (Întunecime secretă). Sub privirea auctorială care caută dedesubturile materiei spre a le însufleți fantast, Pegasul, cel înzestrat cu o mie de ochi și cu un milion de lentile, dar orb aidoma Marelui orb, apare concrescut cu peisajul. Simbolul migrează în natură
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
pieziș, făcând să strălucească stânca umedă ca argintul și să se profileze în fund, ca niște colți uriași de fildeș, primele stalactite. Chiar în gura peșterii, o tufă de romaniță parcă voia să marcheze contrastul dintre lumea exterioară și acea întunecime umedă. Eu le-am fost călăuză. Le-am explicat plin de mândrie că fusesem unul dintre descoperitorii picturilor, într-o excursie cu școala pe care-o făcusem cu Don Froilán. Le-am povestit cum, la lumina lanternelor, am cercetat mai
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
umăr mărturisind în acest gând unificator și în această adâncă realitate". Lucru firesc, în opinia președintelui, întrucât "nici unul dintre ei n-a uitat, nu poate să uite câte armate de spini și hârtoape, cât de lung hățiș înverșunat și câte întunecimi au stat proptă în calea aceasta care azi se deschide luminoasă și tot mai făgăduitoare pe viitor". Toate acestea și încă altele le-am putut afla din ziarul "România", oficios al Ministerului de Interne și condus, grație acestuia, de Cezar
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
și o vegetație bogată, elemente de arhitectură clasică... Asemănările se opresc însă aici. Tabloul lui Lancret este prea aglomerat, figurile sunt rigide, culorile par convenționale. La Watteau în schimb, copacii foarte înalți și personaje răzlețite, desprinzându-se cu greu din întunecime, contribuie la o atmosferă plină de mister și incertitudine. Siluetele sinuoase, lumina fadă sugerează caracterul trecător al iubirii și vieții. La fel ca în pictura lui Giorgione sau a tânărului Tițian, ochiul privitorului nu este orbit de afirmații, ci este
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]