5,591 matches
-
culori precise, cu neputință de confundat. Aceste culori nu pot fi schimbate printr-un efort de voință sau prin imaginație. E ca și cum o relație prestabilită leagă un anumit ton muzical de o anumită tentă cromatică. De exemplu, sol minor e învăluit în ocru sau în galben roșiatic, re minor e de culoarea cremenei sau a grafitului, iar fa minor e cenușiu, sol major e galben viu, iar simfonia a doua a lui Brahms, în re major, este albastră... Asta nu înseamnă
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
să fie limitată de nimic. Optimismul feeric din secolul al XIX-lea și din prima jumătate a celui următor era o amintire. Urechile oamenilor refuzau să audă cuvintele celorlalți. An de an, platitudini universale - limba de lemn, limba de plumb - învăluiau planeta într-un păienjeniș de facilitate, și prin urmare de mediocritate, de lipsă de sens. Căci "sensul" este un lucru complex, spunea negustorul. Cuvintele rare și frumoase, rafinate, prețioase, elegante, baroce, seducătoare, misterioase, cuvintele exotice, cu parfumuri îndepărtate și culori
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
Cum însă Anania nu poate fi bănuit că și-a scris cartea pentru a se afirma - episcopul se află la o vîrstă și la un prag de notorietate care îl scutesc de asemenea suspiciuni - , discreția în care îi vor fi învăluite Memoriile nu trebuie deplînsă. Vremea cînd estetica nu avea de dat socoteală ideologiei a trecut de mult, iar Anania știe prea bine acest lucru. Dincolo de evenimentele descrise și de semnificația lor politică, stihia care iese cu predilecție la lumină este
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
Kurt Vonnegut spune, de fapt, povestea unei societăți traumatizate de masacre și cruzimi. O face cu umor și candoare, în stilul său caracteristic. Ca și Barbă Albastră - personajul legendar cunoscut pentru grotescul secret pe care îl ascunde -, Rabo Karabekian evoluează învăluit într-o aură misterioasă. Secretul dezvăluit la sfârșitul cărții este însă mult mai atroce... Kurt Vonnegut: Barbă Albastră. Editura Polirom, Iași, 2006. Preț: 22,90 lei. Dragostea de viață Iubirea nu compromite niciodată, crede Nora Iuga, traducătoarea din limba germană
Agenda2006-07-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284757_a_286086]
-
Cea mai spectaculoasă relatare consemnată de Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate este cea a unui paznic de fermă din comuna prahoveană Posești. El afirmă că ar fi văzut, într-o noapte de toamnă timpurie a anului 1972, un obiect învăluit într-o lumină stranie, care a asolizat pe un deal din apropiere, dispărând însă după scurt timp, fără nici cel mai mic zgomot. O echipă de cercetători a găsit acolo o urmă perfect circulară, cu circumferința de 4-5 m, având
Agenda2006-10-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284835_a_286164]
-
de dragoste Gheorghe Chichirez a avut o drăguță Una mare și blondă ca un frasin Într-o sâmbătă s-au Înțeles să se ducă la sălaș și au urcat pe furiș pădurea până la Năsâpiște. S-au iubit jumătate din noapte Învăluiți de cântecul păsărilor și de palele arămii ale focului Apoi foamea le-a Învins pofta de dragoste Gheorghe s-a hotărât să coboare În sat și să fure câta slănină Câta brânză și un codru de pâine. Mergând pe cărarea
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
locul unei geografii emblematice, generice, care sugerează esențializarea experiențelor sufletești, desprinderea de contingentul precar, ancorarea într-un teritoriu al viziunii. Termenul de visare acoperă oarecum starea dominantă a eului, în ipostaza să de ființă reflexiva, întoarsă spre lumea lăuntrica și învăluind-o pe cea din afara într-o aură încetosat-luminoasă, în care particularul se pierde în favoarea unor prezente indeterminate: "Ascultăm totul Tot vorbea Si-ntr-o tăcere/ fiecare lucru în cuvântu-si se năștea/ Nu mai eram în nici o parte Umpleau alții
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
grecii și romanii! Și cum au știut ei să aleagă locurile pentru temple și teatre! Nu le-au ales doar în funcție de peisaje magnifice, s-au gândit la tot, până și la acea briză parfumată care vine de la mare și îl învăluie pe spectator. Asta e perfecțiunea. Și grandoarea.”
Un fotograf îndrăgostit de ruine () [Corola-journal/Journalistic/3888_a_5213]
-
care o iubea în fiecare din versurile lui." Fusese "omul cel mai discret, cald, politicos, inteligent, înțelegător, cu un grăunte de scepticism". Nelli era înzestrată nu numai cu talent descriptiv, dar și cu o acută percepție psihologică și o afectivitate învăluind mai totdeauna filele epistolare. Scrisorile Piei sunt, e de înțeles, cele mai numeroase, de unde și subtitlul volumului, și ele sunt de regăsit în ambele secțiuni, cronologic, integrale și cu adresanți numiți de fiecare dată, în Despărțiți de vremuri și, fragmentar
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
mările Sudului, cu trupuri suple și ochi mari care pătrund până-n adâncul celor mai secrete gânduri, caste ca niște porumbițe și ațâțătoare precum șerpii cu solzi colorați: prezența lor e aidoma anumitor flori tropicale: un parfum foarte dulce care te învăluie cu simțământul unei plăceri imediate, pentru ca apoi să te amețească și în cele din urmă să te târască în tărâmul uitării complete, unde singura certitudine e doar dragostea.” (Brunoro, 2008: 91) Exotic și excitant, acest portret colectiv e reducționist și
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
îl prefera pe Corneille, rămâne jansenistul prin excelență al teatrului francez. El a crezut ca nimeni altul în scena cufundată în întunericul nopții, mai întâi noaptea de la Avignon și apoi, ca o reluare, ca o prelungire, noaptea de la Chaillot: ea învăluie actorii și face ca vorbele lor să răsune în fața unui public vrăjit de puterile magice ale teatrului. Platoul pe care Vilar a lăsat doar câteva accesorii exploatate cu parcimonie, dar cu un simț acut al resurselor lor poetice, e traversat
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
vin e și Virginica, a cărei poveste tragică de dragoste ni se dezvăluie în decursul cărții. Virginica se îndrăgostește fără speranță de un prizonier de război, retrimis apoi în Rusia - fără a ști care va fi destinul său. Tristețea o învăluie, ultima scânteie de speranță pare pierdută, iar pentru o clipă avem senzația că fata aceea ar putea fi o reprezentare alegorică a Armeniei. O tragică lumină cade asupra capitolului alcătuit în întregime din cercuri - cercuri concentrice, în drumul spre moarte
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
termen cu proastă reputație în epocă din cauza verdictului cu care Hegel avertizase în Fenomenologia spiritului că „filosofia trebuie să se ferească să fie edificatoare”, ea trebuind să ocolească explicațiile terestre care, sub pretext că lămuresc o chestiune, de fapt o învăluie într-o ceață de generalități liniștitoare. Dar Kierkegaard cere filosofiei chiar edificare, prin care înțelege însă altceva decît consolarea facilă pe care muritorii o caută în oratoria plină de abstracțiuni. Pentru Kierkegaard, un discurs te edifică în măsura în care te trezește la
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
priit noaptea? Ai dormit bine? Sunt fericită, papa! E un bărbat la mijloc, pot paria! Pariază și-ai să câștigi, râse Cerboaica zglobie. Se apropie de tejghea, lăsând să se vadă din toate mișcările trupului ei subțirel că bucuria o învăluia ca o lumină și-i dădea aripi.. Da, dumneata? Ai terminat maratonul de dimineață prin capitalele lumii? Ei, aș! protestă el. Sunt abia la-nceput. Ascultă-ncoa, dacă vrei să te amuzi. După o noapte bună, oricum, o veste reconfortantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
șiret cu ochiul. Au venit jandarmii! Și ce dac-au venit? Nimic. Ziceam și eu așa. Nora miji ochii și-o privi ca pe-o gânganie. Ce-ți umblă prin cap, mamă!? C-un zâmbet ciudat pe buze, bătrâna o învălui într-o privire grăbită: Credeam că te duci! Nu te duci? Unde să mă duc? După Toma. N-ai zis că-i în oraș? Nu te duci să-l cauți? Ce stați, bă, ciobanilor? Simțiți-vă! strigă plutonierul. A intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-ar putea reveni, și nimic și nimeni, nimic și nimeni n-ar mai putea-o scoate din starea aceea deznădăjduită. Sta în soare, sub cerul gol, cu brațele căzute de-a lungul trupului, pândind agonia și dogoarea care-o învăluia de la picioare, și se temea ca de moarte să se miște, să nu înceapă a plânge. Ce faci, fată? se răsuci bătrâna, miloasă, spre ea. Dar unde să mă duc, mamă? La cine să mă duc? Cine vine? Fugi! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe Ghiță Todireanu. În jurul gleznelor lui slabe fâlfâiau manșetele zdrențuite ale nădragilor. O ușă metalică se auzi scârțâind înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-o fi și asta!?" Un munte de smoală clocotită și aburi se prăbuși peste el. Respirația, care i se oprise păstrând o mică insulă de tăcere în jurul lui, se porni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar, dar ea nu-i dădu nici o atenție și nu-i răspunse, să nu piardă, să nu distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în priviri. Mai că l-ar fi bătut pe umăr, spunându-i: Lasă, trecem noi și peste asta. Eu sunt aici și n-am de gând să plec, precum ceilalți. Erau însă și zile când, așezată la masa din bucătărie, învăluită în nori groși de fum, îi arunca de sus priviri ironice: Nu te-ai săturat încă de mine? Nu ți s-a urât? Poate ar fi cazul să mai scoți și tu capul în lume, să vezi dacă nu s-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
același lucru mă gândeam și eu acum. - Nu vreți să stați pe bancă, lângă mine? E mai ușor să stăm de vorbă astfel. - Mulțumesc. Se așeză, nu foarte aproape de ea, dar suficient încât să-i simtă parfumul fin, ce o învăluia ca într-o aură. Liliac? Violete? Nu-și dădea bine seama, dar era încântător. - Să nu mi-o luați în nume de rău... Venisem cu intenția de a picta această bancă veche, de care mă leagă niște amintiri de tinerețe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
îndepărtează, și invers. Absența poate fi comparată cu un fond poetic ce rămâne mereu în virtualitate și cere forme din actualitate. În al doilea rând, Absența înseamnă refuzul cunoașterii: "Cunoașterea ucide acțiunea; pentru a trece la fapte trebuie să fii învăluit în iluzii iată adevărata morală a lui Hamlet, și nicidecum acea ieftină înțelepciune a visătorului din poveste care, tot chibzuind, ajunge să nu facă nimic, oarecum dintr-un exces de posibilități. Nu! Nu chibzuiala, ci adevărata cunoaștere, perceperea realității înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înseamnă a trăi estetic, a trăi în spectacol. Indecizia este mai puțin strivitoare decât Absența, dar parcă mai sfâșietoare. Cu toate acestea, poetul se teme că această trăire a îndoielii estetice este superficială. Se suspectează el însuși de cabotinism: Eu, învăluit în aura mediocrității ca într-o pelerină de oase, mi-am preparat "intrarea", strălucita-mi apariție de cabotin... (Aplauze) Dar sfârșește prin a-și accepta condiția pe care el însuși și-a creat-o. Nu poți fi cabotin decât într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
găsit formula de echilibru între individ și societate care să n-aibă nici un rest. LIBERTATE Unde e omul, în imanență, absolut liber? Într-o bisericuță de lemn din Maramureș, unde sacerdotul creștin vorbește de mistere, de taine, și se lasă învăluit de ele ca și credincioșii. Omul e liber și eliberat numai în templul creștin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă și pe sacerdot, și pe credincioși. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuiești infinitul
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
bisericuță de lemn din Maramureș, unde sacerdotul creștin vorbește de mistere, de taine, și se lasă învăluit de ele ca și credincioșii. Omul e liber și eliberat numai în templul creștin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă și pe sacerdot, și pe credincioși. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuiești infinitul și autonomia gândirii cu credința în Dumnezeul creștin: „Robește-mă, Doamne, ca să fiu liber“ (Imitatio Christi). Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agățată
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]