4,348 matches
-
unor subtile mașinațiuni politice. El era „actor până în măduva oaselor”, în confruntările publice își „concentra toată ființa neroniană pentru primele minute”, după care era „cu totul golit”, continuîndu-și jocul din rutină, fără însuflețirea și „magia” dintâi, de fapt, fiind un „înveliș fără conținut, fără personalitate, denumit „maimuța lui Nero”, aspirând cu toată arta sa de actor, cu întreaga-i sminteală la „aerul de maiestate”. Dacă mă gândesc bine, pot face o corelare între personajul principal din romanul lui Feuchtwanger și personajele
FĂŢĂRNICIA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366133_a_367462]
-
scrijelirea cu vârful cuțitului, tăind pe rând pe ambele părți la unghi de 45 de grade. În ceea ce privește cromatica icoana de vatră poate fi lăsată natur sau pot fi pictate personajele. Fondul general se face cu baiț de nuc (obținut din învelișul cojii de nucă). Ca artist popular a implementat-o în cultura populară contemporană ca icoana din bucătărie. Crucile de mână reprezintă un obiect cercetat, studiat și executat în „n” forme, variante și stiluri. Acest obiect de cult a reieșit din
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
pe sub chilot, alintând cu pricepere finețea mătăsii cârlionțate de la îmbinarea picioarelor. Simțea umezeala scoicuței și îi alinta interiorul cu grația unei harpiste care ciupește coardele harpei cu tandrețe și dragoste. Irina își ridică fesele, iar Sandu slobozi scoica Irinei de învelișul chilotului, scoică ce se deschidea tot mai mult la fiecare mângâiere tandră și pricepută a tânărului. Buzele sale lacome începură să coboare la încheietura picioarelor, producând la fiecare atingere o erupție vulcanică de senzații și dorințe în corpul Irinei, care
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
care spune. De-alungul vremii despărțirea conținutului de formă a constituit dintotdeauna un tic al gândirii comune, rupture dintre idee și stil nefiind decât o consecință sau, mai exact, o variantă a lui.Se mai afirmă că stilul este doar un înveliș, o anvelopă și că ar exista un stil al ideii. Regretabil este faptul că uneori chiar poeți de prestigiu cultivă o asemenea reprezentare sau o întrețin involuntar prin modul în care scriu poezie. Nu stilul face Poezia-spun ei.Dar ce
CONTEAZĂ CE SPUNE POETUL ŞI NU CUM SPUNE? SAU ŞI UNA ŞI ALTA? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361728_a_363057]
-
strige Peste păduri duios O muză, cea promisă Îmi trece în acord Cu lira compromisă Zăpezile din nord Cu viscol și omături Pe scări interioare Cer pinguinii pături Și spații de cazare O iarnă. Altă iarnă În grotele rupestre Cu înveliș de marnă Și flori pe la ferestre Și totuși o surpriză O dată la un an S-ajungem pe-o banchiză Cu un helioplan Adio urbanisme Cu mărunțișuri calpe În șubă grea și-n cizme Aicea, totul alb e Nu-ți trebuie
IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351876_a_353205]
-
de glas de ape”, iar seara „la măsuța mea de brad” priveam în tavan cercul luminos ce-l desena flacăra lămpii cu gaz, când liniștea era perturbată de neastâmpărații șoricei ce se zbenguiau în pod, pe care-i ascultam „...cum învelișul/ De la cărți ei mi le rod” , iar în dimineți senine, „în zumzet de albine” alergam în „câmp râzând” și nu-mi ajungea ziulica toată ca să mă joc și să mă bucur de frumusețea codrului „bătut de gânduri” a poienilor „smălțuite
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
aflat în ordinea și ordonarea formei verbale și a celor nominale, ce numesc pe rând stări, sentimente, trăiri existențiale, tipice pentru sensibilitatea și rostirea ce au să devină atributele constante ale creatorului. Forma fixă a celor 365 + 1 sonete este învelișul unei întregi filosofii a fețelor iubirii, din perspectiva a două planuri: unul al eului liric, cel care comunică și se comunică, iar al doilea, al „măștilor” unor adevăruri fundamentale, precum rostirea și tăcerea, ca forme de cunoaștere. Imagine transfigurată în
INVITAŢIE LA O LANSARE DE CARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352463_a_353792]
-
evidențiate de-a lungul întregului volum. Poetul caută fondul comun dintre sine și esența lumii, adică divinul din om. Nu puțini au fost orficii antici care susțineau închiderea în fiecare om a unui zeu. Asceza, ritualurile sacre ar putea sfărâma învelișul nedemn și elibera esența. De ce nu și poezia? Desfășurarea în spațiile astrale e mediată de visul, compensație și revanșă, a Poetului vizionar trăitor în capcanele realului. Într-un veac alterat de cruzimea izgonirii cuvintelor, „crucea visului” devine singurul refugiu ocrotitor
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
dure și sigure ale frunții, toată detașarea clasică a surâsului și a bărbiei. Ba chiar zâmbetul însuși, prelungit prin linii incerte, ce alunecă în vid, în abis, crispează, ca într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două adaosuri, ne vorbesc, aidoma arcadelor, de insomnie, de evadări în vis, de prăbușiri în coșmar, de neliniște, de chinul interogațiilor lipsite de răspuns. Descoperim, așadar, că modelul sculptorului
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
al lui în trezire, de plin romantism, foame, curiozitate, instinct primar, până să simtă cum cresc puterile în el, cum mă dorește timid și fremătându-se și cum vrea să împartă fierbințeala lui numai cu mine ... Mâna cade pe faldurile învelișului de pământ, de susținere într-o lume crepusculară, universală, nestăpânită și mergem înainte, depășind orizontul prescris, ne culcăm pe margine de drum, de hârtie, de pat, și credem că suntem în universul iubirii puternice și ne simțim atât de bine
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
Lactee în eter, Pierzându-mă prin ele. Acest cearșaf foarte incert, Cum îl vedem în aparență, Noi nu-l percepem concret, În necuprinsa lui esență. Cerul nesfârșit îmi e acoperiș, Încărcat de stele sau de nori, Iarba verde îmi ține înveliș, Asta, chiar de foarte multe ori. Îmi caut sufletul departe, În veșnica lui rătăcire, Nu văd nimic ce mă desparte, De neant și fericire. 06 octombrie 2003 Referință Bibliografică: Sunt și eu / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SUNT ŞI EU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351623_a_352952]
-
din mine/ auzi cum vin tiptil fluturii / și-mi tremură / infinitul”. Doar un poet “cel fericit de tristețe” poate auzi ceea ce alții nu aud: cum cântă fluturii și crede că nu poți “să omori un fluture care cântă” iar de pe învelișul sufletului cad umbre verzi de lumină, când “păsările trec invers / lumina ia forma unui copac / și nu știi / și nu știi cum bate vântul prin apă” (înveliș pentru suflet). De altfel, Ileana Popescu Bâldea, în castelul său de gheață pictează
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
și crede că nu poți “să omori un fluture care cântă” iar de pe învelișul sufletului cad umbre verzi de lumină, când “păsările trec invers / lumina ia forma unui copac / și nu știi / și nu știi cum bate vântul prin apă” (înveliș pentru suflet). De altfel, Ileana Popescu Bâldea, în castelul său de gheață pictează norii și se roagă la crucea din stele. În miezul unei astfel de contemplații ea scrie: “îmi fac pat din cuvinte pe-ascuns de uitare / plâng piatra
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
dar și frunzele, care se mișcă pe ramuri, dau pomului oarecare podoabă, tot așa și cu sufletul: fructul lui este mai cu seamă advărul; dar nu-i lipsit de frumusețe dacă-i împodobit cu înțelepciunea profană, așa cum frunzele oferă fructului înveliș și înfățișare frumoasă. Se spune că marele Moise, al cărui nume este foarte mare la toți oamenii din pricina înțelepciunii sale, s-a apropiat de contemplarea Celui Ce este numai după ce și-a exercitat mai întâi mintea cu învățăturile egiptenilor. Asemănător
DESPRE OMILIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE CĂTRE TINERI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351145_a_352474]
-
și artistice. Este de remarcat nudul lui Nik Sava "Citind", și poemul "Explicația nudului pentru studenți": Mă uit la punct și nu înțeleg/ Cum conține el totul/ totalul vidului/ Nudul...În fiecare nud...o flacără". Semnele culorilor sunt reliefate prin învelișuri corespunzătoare fiecărei culori: "claviatura neagră"- Adala Chifor în Jazz Club -"negrul mat pentru Adam" ca și Tortura primară/ stropită cu sânge ("roșu pentru Avraam") dar și vernilurile Cameliei Iuliana Radu - Modelul pictoriței - urmărind "să prind mișcarea gândului pe hârtie" sau
SUB SEMNUL LUI ŞAPTE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 795 din 05 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345593_a_346922]
-
de familie care ne îndemnau să ne mutăm la Windsor, fiindcă „este acolo un român, Herman Victorov, care angajează și sprijină emigranții români pricepuți și harnici ca să lucreze în compania sa producătoare de capsule tari și moi din gelatină, acele învelișuri în două culori, în interiorul cărora sunt prafurile-medicament din antibiotice". Prietenii aceștia ne vorbeau atunci cu mare entuziasm despre inovațiile acestui inginer, inovații care au schimbat industria echipamentelor medicale, revoluționând industria de profil, proiectând și construind un nou model de mașini
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
prin nori nu ai ce face îi spun zeului care mi s-a ascuns în spatele grădinii nu ai ce face într-un univers atât de fierbinte trebuie să iubești ea nu are trup îmi spun mie că nu are carne înveliș de piele os dar întrebări asemeni zeului mort de lumină în grădina ochiului meu există ce ar fi ea de nu ar fi trup? ============== ce ai fi tu de nu te-aș ști de nu te-aș cunoaște ce ai
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
vremea, pe de cealaltă parte, o ființă care se hrănește din interioritate, care simte și caută sensul „adorabilei fiare” care o poartă, vectorial, înspre lumea trăită. „Port în mine adorabila fiară:/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund.” Și eterna mușcătură a colților dinlăuntru, cea care produce poema, reculegerea și confesiunea. Prin poezie, Cristina Emanuela Dacălu își rostește eul, identitatea. Această „adorabilă fiară”, mai mult închipuită decât reală, recompune întreg proiectul spiritual al
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
ei. Nu mi-a fost încă dat, dar sunt sigur că dacă m-as număra printre participanții la o sindrofie literară în casa lui,... l-aș auzi recitând cu voce de bariton: « Venisem flăcău de pe Crișuri/ Cu sufletu-n trei învelișuri:/ De jale, de dor... de libertate’(sau poate de literatură) ! » Și asta pentru că este nu doar un talentat și harnic cronicar literar, cunoscător și păstrător al limbii străbune, ci și un luptător și un factor și un sol al găsirii
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
mine-n pliuri... Volumul mi l-am mărginit De apa marilor pustiuri Să nu mă spulber absorbit De alte forme în formare, Ori înghițit de vreun vertij Îe adâncimi clocotitoare Din porii beznei larg deschiși. Mi-am tors din fibre învelișul Păienjenos pe temelii De blocuri goale din desișul Feliilor de mici felii... Drept scut mi-am pus o protopiele Sub care m-am restâns să-ncap Cu tot confortul gurii mele Lipsită la-nceput de cap: Îmi perforasem o spărtură
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
realitate. După care va scrie o carte “cu sufletul personal suprapus peste sufletul paginii, așa ca o sugativă îmbibată în cerneală din boabe de bozie . Ceea ce face Melania Cuc aici este un fel de exorcizare, de eliberare și despovărare de învelișul superficial și de înălțare pe căile celeste cât mai aproape de existența adevărată. Dar tot acest catharsis necesită jerftă. Cine nu e capabil să jertfească, nu va ajunge în comuniune perfectă cu Acela care s-a jertfit pentru toți. Acceptarea jertfei
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
cezarului ce-i al cezarului” , să nu zici nici “pâs” și să te mulțumești cu câte și ce-ai văzut, că alții ... Marele Canion, Grand Canyon, cum îl știu americanii, este o “articulație” fizică a pământului - o crestătură uriașă în învelișul terestru săpată cu migală zeci de milioane de ani la suprafață, de către factorul principal de eroziune - albia năvalnică a fluviului Colorado, lungă de peste 400 de km, adâncă în punctual ei cel mai de jos de 1,3 km și având
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
batjocoritor, acoperindu‑i cu voce guturală scâncetele ce se transformau în țipete scurte: - Liniștește‑te, târfulițo! Am ajuns. A pornit motorul și a demarat în trombă, urcând forțat circa 15‑20 de metri peste barele de fier‑beton ce traversau învelișul drumului amenajat special, până în fața unei case. După ce a oprit motorul și a stins toate lămpile, a acționat frâna de mână, a coborât, a deschis portiera din spate‑dreapta, a prins fata de încheietura mâinii și a tras‑o afară
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
am găsit un glonte de 7,32 mm din inox și încă unul în incinta gării, în fața ghișeelor, care avea aceeași mărime. Am aflat ulterior, de la cadrele militare, că nu existau asemenea gloanțe în dotarea armatei române, acestea fiind cu înveliș din cupru. Cum acceleratul, care sosise cu o seară în urmă, abia acum, dimineața, își va continua drumul spre Mangalia, mi-am luat bilet și am plecat spre casă. La Mangalia, în afara bucuriei că fiica cea mică a fratelui meu
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
cuvântul „câmp” exprimă suficient de direct și clar existența pământului. Cu alte cuvinte, sunt convinsă că poetul Marian Malciu a dorit să ne amintească importanța iubirii: fără iubire nu ar exista viață dincolo de moarte, aceasta fiind doar „adormirea” trupurilor, a învelișurilor textile ori de altă nuanță, în iarnă și reînvierea tuturor formelor de viață în primăvară... Iubirea este acel dar primit de la Dumnezeu (odată cu cel mai prețios dar, viața), prin care se asigură viața veșnică, iar „metamorfoza” înfățișată de către domnia sa este
DESPRE FARMECUL SONETULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369964_a_371293]