1,172 matches
-
apără granița nordică a imperiului (pe atunci la Dunăre, după retragerea 231Balaurul și solomonarul aureliană) de invaziile succesive ale carpilor, învingându-i de fiecare dată, motiv pentru care primește titlul triumfal de Carpicus Maximus (158). Galerius a fost cel mai înverșunat susținător (după unii, chiar inițiator) al politicii anticreștine duse de Dioclețian. La moartea acestuia din urmă (în anul 305), Galerius a devenit împărat (Augustus al Orientului, în cea de-a doua tetrarhie), sub numele Caius Valerius Maximianus Galerius. Ca împărat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe d-nii ce ne-au guvernat șase ani de-a rândul nu i-ar fi mâncat sărăcia în opoziție și nu s-ar fi prea îndulcit de foloasele materiale ale puterii, nici când lupta n-ar fi fost atât de înverșunată precum a fost. Și, drept mărturisind, nu sărăcia anterioară a roșiilor ne-a supărat vreodată, nici măcar apetiturile lor de avere. Invidie de milioanele Caradalelor n-am simțit niciodată, așa să ne ajute Dumnezeu! Dar ceea ce am cerut era o compensație
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Operatorul înghiți în sec și-și închise ochii concentrîndu-se. ― Ne informează că pe Vechea Terra a aterizat de curând o navetă care-i avea ca pasageri pe tatăl împăratului, Kasser, însoțit de doi soldați. Acești trei oameni sunt acum dușmani înverșunați ai Curții imperiale, iar Bella al VII-lea vrea să vă prevină că gestul de a le oferi adăpost sau sprijin de orice fel va fi cosiderat unul de război și va atrage după sine acțiuni militare neîntîrziate. Cum însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
quint aceea de a ucide tăcut, discret, orice ființă telepată, indiferent de cât de slabe erau puterile sale. Singurii care erau iertați de vina de a putea spiona gândurile erau operatorii psiacului. De altfel, nu de puține ori, cei mai înverșunați dintre inamicii lor se ascundeau în psiac, rămânând toată viața acolo într-un statu quo mulțumitor pentru ambele părți. Își pierdeau libertatea, fiind condamnați să rămână veșnic pe Kyrall, dar rămâneau totuși în viață. Cu toate astea, motivul care fusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
47 Toți oamenii de acțiune revoluționari pe care i-am cunoscut personal, de la Che Guevara la Pham Van Dong, incluzîndu-l și pe Castro (nu autocratul, ci rebelul de odinioară), fără să mai vorbesc de troțkiști, aceste enciclopedii ambulante, erau cititori înverșunați, maniaci ai anticariatelor și refractari la imagine. Un hegelian și-ar explica acest lucru prin aceea că lectura provoacă decroșarea critică și anticipația utopică, dat fiind faptul că "este doar partea nevăzută a științei" și nu aparține viitorului decît prin
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mare parte a oamenilor. Moare la puțină vreme după aceea, la șaptesprezece ani. Se pare că s-a bucurat de onorurile aduse unor zei, beneficiind de temple, altare, sanctuar, muzeu, sărbători, sacrificii, libații, banchete, cântece, imnuri... Clement din Alexandria, la fel de înverșunat în a-i critica pe gnostici, salvează în mod miraculos câteva din ideile susținute de acest „Rimbaud gnostic”, după expresia plastică a lui Jacques Lacarrière. Printre acestea, abolirea proprietății și critica radicală a nedreptăților. O ocazie de a arăta diferența
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi fericită și veselă dacă singurele suferințe ar fi cele legate de lipsa băuturii sau a mâncării. Epicur o știe, litiaza renală și hidropizia îl chinuie destul ca să nu ignore că există și dușmani mai înverșunați decât foamea și setea care pot să chinuie trupul. Cu atât mai mult cu cât trăiește într-o epocă în care nici chirurgia, nici farmacopeea medicului nu pot face mare lucru în materie de anestezic sau de antalgic. Atunci când Canguilhem
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bani deoparte”, „soldaților”, „credincioșilor”. „Masele” sunt deci în favoarea „dezvoltării”: dar trăiesc această ideologie doar la modul existențial, iar la modul existențial ea este purtătoarea noilor valori ale consumului. Aceasta nu împiedică însă ca alegerea sa să fie decisivă, triumfalistă și înverșunată. Cine vrea, în schimb, „progresul”? Îl vor cei care nu au interese imediate de satisfăcut prin „progres”: îl vor muncitorii, țăranii, intelectualii de stânga. Îl vrea cine lucrează și, deci, cine este exploatat. Când spun „îl vrea”, o spun în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
În funcție de nevoi practice, ele reflectau anumite particularități legate de culturile zonei și tehnologia agricolă folosită, variau În funcție de climat și de mediu, reprezentau „un atribut al puterii și un instrument de afirmare a privilegiilor sociale” și se aflau „În miezul luptei Înverșunate de clasă”, constituind o problemă foarte acută pentru conducerea statului. Eforturile de a simplifica sau standardiza unitățile de măsură sunt recurente de-a lungul Întregii istorii a Franței, fiecare revenire asupra problemei fiind un semn al eșecului soluțiilor anterioare. Încercările
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și forme de solidaritate locală, ea se putea dovedi o armă politică prețioasă În contexte din cele mai diverse: În timpul revoltelor urbane provocate de prețul pâinii În Europa secolului al XVIII-lea și Începutului secolului al XIX-lea, al rezistenței Înverșunate a Frontului de Eliberare Națională Împotriva francezilor În cartierul arab Casbah din Alger și În cadrul politicii bazarului care a contribuit la răsturnarea șahului Iranului. Ilizibilitatea a fost atunci și este și azi o sursă sigură de autonomie politică. Renunțând la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
incredibil de primitive”, erau „asemenea unor țărani plecați de la plug și Înarmați cu bâte”. Urmarea previzibilă era „Înfrângerea lor imediată și completă”, din cauză că „aceste conflicte deschise nu erau rodul unui plan sistematic, atent chibzuit și pregătit treptat, destinat unei lupte Înverșunate și de durată”. În parte, nevoia de disciplină strictă provenea din faptul că dușmanii revoluției erau mai bine Înarmați și mai versați. Astfel se explică de ce „libertatea de a critica”, Întâlnită În rândul forțelor revoluționare, nu putea decât să favorizeze
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lui Stephen Gudeman pentru că mi-a atras atenția asupra acestei lucrări. Comparați termenul „meșteșug” cu cel de „metis”, expus pe larg În capitolul 9. Putem vedea de ce logica agriculturii științifice i-a transformat pe agenții responsabili cu dezvoltarea În dușmani Înverșunați ai parcelelor și cultivarelor multiple. Luate Împreună, ele introduc În joc prea multe variabile pe care metoda științifică trebuie să le modeleze. Van der Ploeg, „Potatoes and Knowledge”, p. 213. În sens mai larg, irigarea, aplicarea de Îngrășăminte standard, serele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
astfel, am avea motiv - și ar avea sens - s) înțelegem sistemul că un concept, ca o abordare sau că o posibil) teorie. Cu toate acestea, Hoffmann trece rapid de la descrierea teoretic) a sistemelor politice că edificii intelectuale la c)utarea înverșunat) a acestora că realit)ți. Într-adev)r, el z)bovește atât de puțin asupra cadrului teoretic, încât semnificația și noțiunea precis), atribuite sistemului-construct r)mân evazive. Dac) cineva trebuie s) urm)reasc) sistemele internaționale reale, ce cale trebuie s) urmeze
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
a se împărtăși din resursele inepuizabile ale comerțului ei. Între Genova, decisă să-și apere privilegiul din 1261, și Veneția, nu mai puțin hotărâtă să își impună cu orice preț dreptul de a participa la comerțul pontic, a urmat o înverșunată înfruntare, care a durat de la sfârșitul secolului XIII până la sfârșitul secolului următor, încleștare care, în fazele ei cele mai acute, s-a desfășurat cu mijloacele conflictului armat. Trei mari războaie veneto-genoveze pentru comerțul pontic, cu vaste repercusiuni europene, au dominat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
adânci în cronografia epocii. Alianțele matrimoniale ale Piaștilor și Přemyslizilor, lipsa aproape deplină a diferențelor lingvistice și culturale dintre cele două comunități în primele secole medievale n-au putut să contrabalanseze rivalitățile politice. Pentru Gallus Anonymus cehii erau cei mai înverșunați dușmani ai polonezilor, iar pentru Cosma de Praga - polonezii. Ideea de comuniune slavă ancestrală, mult vehiculată în istoriografia din anii comunismului, lipsește cu desăvârșire din scrierile acestei perioade. Cărturarul ceh afirma că principele polon Mieszko I (960-992), altminteri, aliat al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
domniței Ralu Caragea, „un clup și un bal, unde își schimbă chipurile cu măscări și îmbrăcăminți drăcești și noaptea fac mascaralâcuri în tot chipul, mai rău decât limbile păgâne“66. Ceea ce nu s-a observat este că criticile cele mai înverșunate îi țintesc pe fanarioți și numai pentru abateri de la convenția religioasă. Dar, când cronicarul consemnează întoarcerea de la Pisa a celor dintâi studenți români trimiși în străinătate, cu câtă admirație salută el deschiderea spre Occident! „Vecinica pomenire la cei ce au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și o frică atavice și trăind ca „la marginea unei prăpăstii adânci”. O demonie pune stăpânire pe aceste personaje bântuite la limită de sentimentul înstrăinării. Satul descris de G. este împărțit în centru, margini și casele de pe dealuri, de unde țăranii înverșunați își trimit blestemul ancestral asupra celor din inima localității. Prozatorul întreprinde o retrospectivă spre „rădăcinile” genetice, spre adâncurile inconștientului. Volumele de poezii Peisaje bolnave (1990) și Personaj în grădina uitată (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din România) cultivă o atmosferă generală
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
deconspirat ca pseudonime Delmonte și Anonymus Notarius. Cele peste șaizeci de volume (critică, istoriografie literară, proză, traduceri) îl recomandau pentru un loc în Academia Română; este susținut în 1936 de Ion Petrovici, Mihail Sadoveanu, de elenistul G. Murnu, dar întâmpină opoziția înverșunată a lui N. Iorga, care, tradiționalist radical, nu accepta ideea de modernitate, ceea ce determină respingerea candidaturii la votul în plen. De numele lui L. se leagă însă activitatea și prestigiul pe care îl are cenaclul literar Sburătorul, deschis tuturor din
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
apoi, ca urmare a neîncetatelor sale uneltiri, la Chersones (464), însă a reușit să se întoarcă după un lung exil, rechemat de uzurpatorul Basiliscus în 475, și a rămas în funcție până al moartea sa la 31 iulie 477. Adversar înverșunat al doctrinei celor două naturi, a compus probabil în exil o Confutațiune a doctrinei stabilite la conciliul de la Calcedon (sau Contra celor care susțin doctrina celor două naturi), păstrată în traducere armeană; au rămas din acest text și câteva fragmente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
guverneze - adică în favoarea uneia sau alteia dintre grupările capitalului național. Loviturile politico-economice pe care capitalul occidental le dă, începând cu 1997, capitalului național se întind pe aproape un deceniu, ele nefiind încheiate nici acum. Iată o bună dovadă a rezistenței înverșunate pe care a opus-o, pe toate căile, capitalul național în fața acestei ofensive. Este ușor de observat că această rezistență a fost cu atât mai mare cu cât atacul viza o țintă mai importantă în structura de rezistență a capitalului
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
despre chestiuni care erau tabu în România înainte de 1989. Se numără printre acei romaniști care au denunțat, încă din anii ’60, falsul așa-zisei limbi moldovenești, opinie pentru care autoritățile politice de la Chișinău l-au taxat drept „trubadur al antisovietismului”, „înverșunat antisovietist”. O mare parte a scrierilor lui H. sunt dedicate interferențelor culturale româno-germane. Astfel, s-a simțit îndemnat să supună analizei critice variatele relatări în limba germană despre români, luați ca indivizi - fizionomie, trăsături de caracter, comportament -, dar și ca
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
Mississippi (1993), și de Noul Adam (1994), ultima carte antumă, o meditație asupra scrisului, asupra harului, văzute ca îndemnuri și daruri ale providenței. Logosul e miracolul care transmite „substanța pururea divină”, concluzie peremptorie ce pune capăt unei experiențe agitate, luptei înverșunate cu cuvântul, cu acel cuvânt care a refuzat să fie mistificare, podoabă, artificiu. Poemele lui R. stau sub semnul simplității austere, pusă în mișcare de o energie amplificată de zăgazurile unui control drastic, respingând spontaneitatea și improvizația, dar și iscusința
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
datorează introducerea cuvântului în limba română era traducător din Voltaire și Jean-François Regnard, dar și din Lamartine, și autor al unor ode de factură clasicistă. Simțind că i se apropie moartea, credea că va sfârși asemenea lui Nicolas Gilbert, inamic înverșunat al enciclopedismului și socotit de exegeții r. precursor al acestei direcții poetice. În același timp comentatorii lui Scavinschi vor pune în lumină „inaderența sa la estetica romantică”. În acei ani, precum și în cei care vor urma, r. românesc se va
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
de altă naționalitate. În 1994, 18,8% dintre aceștia avea unul sau ambii părinți născuți În străinătate 13. Căsătoriile mixte par să aibă două efecte contradictorii. Adeseori adâncesc sentimentul de diminuare al culturii germane, conducând atât la o defensivă culturală Înverșunată, cât și represalii Împotriva străinilor. În același timp, fuziunea tradițiilor culturale deschide noi canale de comunicație Între culturi și micșorează unele dintre barierele culturale, cel puțin printre copiii, ajunși la maturitate, care rezultă din căsătoriile mixte. Tensiunile crescute datorate influxului
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Ca un copac se prăvăli frumosul său trup. Așa îl omorâră, fără ca să știe, fără ca să se nimerească sabia în mâna sa cea iute. Și-i rămase trupușorul în țărână aruncat, fără cămașă, tăvălit în sânge. Acestea le izbuti pizma înverșunată. Și se pierdu așa, pe nedrept, acest viteaz” devine în Cronica...: „Și căzu ca un copaci trupul lui cel frumos. Într-acest chip l-au omorât, pentru că n-au știut, nici s-au întâmplat sabie în mâna lui cea iute
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]