707 matches
-
nimic. Acela a fost unul dintre puținele momente când mi-a fost rușine. În rest, am rămas credincios păcatului meu originar. O, știu cum m-aș putea apăra: că toți suntem inculpați! Chiar și cei mai cuminți. Dacă nu ești învinovățit că ești nepăsător, ești, sigur, învinovățit că ești prea sensibil; dacă nu ești învinovățit că umbli cu capul în nori, te trezești învinovățit că ești prea lucid. De scăpat, nu scapi. A muri nevinovat înseamnă doar a muri prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rest, am rămas credincios păcatului meu originar. O, știu cum m-aș putea apăra: că toți suntem inculpați! Chiar și cei mai cuminți. Dacă nu ești învinovățit că ești nepăsător, ești, sigur, învinovățit că ești prea sensibil; dacă nu ești învinovățit că umbli cu capul în nori, te trezești învinovățit că ești prea lucid. De scăpat, nu scapi. A muri nevinovat înseamnă doar a muri prea devreme, înainte de a fi avut timp să păcătuiești. Dar există vinovății și vinovății. Când locuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în felul meu, m-am împăcat. Nu intentezi proces mării că e nesfârșită, nu intentezi proces vântului că e nestatornic, nu intentezi proces pietrelor că sunt indiferente. Or, Dumnezeu e ca marea, ca vântul și ca pietrele. De ce l-aș învinovăți pe el pentru un rău al meu, care a existat în mine, care s-a copt în mine. Cel mult i-aș putea reproșa că m-a creat cum sunt. Nici destinul nu pot să-l acuz. Surditatea destinului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să-l aducă acasă cu forța. „Dar nu-l iubeam”, se apăra ea zadarnic. Nu reușea să închidă ochii până dimineața. De aceste nopți urâte și răzbunătoare o scăpase Aristide. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
seama cum s-a întâmplat. Pe cine să învinuiască atunci? Moașa simțise bine că n-avea nevoie să-mi interzică s-o văd pe Laura. Putea conta pe azil și pe slăbiciunile noastre, pentru ca dragostea mea cu Laura să se învinovățească doar pe ea însăși părăsind oaza pe care a vrut s-o cultive. A urmat recunoașterea cea mai dificilă și cea mai neplăcută, la care am fost constrâns totuși să ajung. Într-o dimineață m-am trezit cu sufletul uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atâta timp trebuie să știu că rinichii sunt singura mâncare pe care o detestă. Fran era la fel de nedumerită ca maică-sa. Dacă nu cumva taică-său regizase totul ca o formă subtilă de răzbunare, iar Fran nu l-ar fi învinovățit dacă o făcuse, atunci era cu siguranță bizar. Dar, pe de altă parte, avea dreptul la puțină excentricitate. Probabil că maică-sa exagera. Totuși fu cuprinsă de o ușoară neliniște. Capitolul 4 Secția pentru tratarea infertilității din Woodbury nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi făcu el cu ochiul răutăcios, însă fără maică-ta. — Bine. Doar în seara asta. Jack trebuie să-i fi auzit venind pe alee și îi aștepta în prag, ținând brațul în jurul lui Ben, care avea ochii roșii de plâns, învinovățindu-se de bună seamă pentru toată povestea. — Un comitet de întâmpinare, chicoti Ralph, ignorând cu inocență agitația pe care o stârnise, ce amabil. — Ralph, ticălos bătrân, îl întâmpină Jack, ajutându-l să coboare din mașină. Poți, te rog, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ochiul la ziarele de pe mesele comandanților. În ultima clipă. Nu ofeream bombe. Frica de ei era metoda mea. Pardon, frica de viața mea. Îmi doream să fiu închis acolo. Îmi plăcea să fiu vinovat. Dar nimeni de acolo nu mă învinovățea. Mai mult, respectam indicațiile cu strictețe. Nu intram în camere interzise, nu-mi băgam nasul unde nu trebuia. Mi-era teamă să-i întreb ce văd la televizor, ce mănâncă, cum se îmbracă, dacă fac sex. Prezența obligatorie a gardienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să dovedești divorțul dintre textul vechiu și regia mecanică. Un regizor poate surprinde valori permanente în orice fel de text; se poate deda la oricîte operații de alhimie vrea. Susceptibilitatea noastră ar fi preferat un text acrobatic. Să nu-l învinovățim însă pe Sternberg...”. Pe lîngă deja citatul Arghezi, susținător neobosit al spectacolelor trupei din Vilna, s-au pronunțat elogios și alți scriitori români, oameni de teatru cu grutate în epocă, de la Ion Marin Sadoveanu (care compara montarea cu Cîntărețul tristeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care Dan Îl scoate la plimbare pe Tom, duminică dimineață, mulțimea sare să-l ajute, căci toți sînt fermecați de tabloul unui bărbat cu un copil mic. Nu, nu ar avea cum să Înțeleagă și n-ar trebui să-l Învinovățesc, dar o fac. Dau vina pe el și pe maică-sa. — Ce mai face nepoțelul meu drag? zice În mesajul pe care-l lasă În fiecare zi, de mai multe ori, pe robotul telefonic. Cum Îi mai e bebelușului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai serios decît atît, dar gîndește-te la toate calitățile Lisei, la cît de apropiată ne e amîndurora și la felul minunat În care spui că s-a comportat de cînd a plecat Dan. Nu mi se pare corect să o Învinovățim pe ea. Nu e o fată așa de rea. — Ei bine, nu e nici tocmai de treabă, exclam eu cu acreală. — Știu, oftează Trish. Eu doar Încerc să nu mă implic prea tare și să nu fac vreo alegere. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Începe să se relaxeze și, În vreme ce tragem amîndouă de cîte o ceașcă de cappuccino, Îi mai spun Încă o dată cît de rău Îmi pare și mă apuc să-i explic de ce nu am putut să vorbesc cu ea, de ce am Învinovățit-o, dar mă opresc. Nu a mai rămas nimic de spus. Nici eu nu mai știu de ce m-am Încăpățînat În halul ăla. Furia mi-a dispărut fără urmă și n-a lăsat nici o umbră. Știu că, pentru ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spînzure? Poate îl uzaseră alcoolul și ura. Poate, altceva făcuse să se rupă o coardă în sufletul lui. Niciodată nu mi s-a părut mai tulbure misterul morții. M-a izbit, însă, că nimeni nu-l compătimea pe sinucigaș. Îl învinovățeau că n-a procedat ca un bun creștin, spînzurîndu-se, și n-au îngăduit să fie înmormîntat în cimitir. Nu-și puneau problema că, poate, omul acela nu mai suportase ceva și nu găsise altă soluție. ― Pentru a trăi bine, îți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
greu îmblânzită. A avut o fulgerare în priviri atunci când s-a uitat la Rotari. Am simțit obișnuitul gol în stomac. După ce i-am sărutat mâinile, am tăcut și m-am retras. Dar imediat după aceea am fost nevoit să-mi învinovățesc fantezia de prea multă exaltare. Afecțiunea și interesul ei față de mine păreau neschimbate, iar cu Rotari se purta ca o mamă. I-a dat un pachet cu daruri pentru Gaila, pe care a numit-o „dulcea și frumoasa de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care îi azvârlise peste coroanele copacilor. Omul era mort, iar priveliștea cu totul răscolitoare. Eșarfa roșie îi atârna deasupra capului, pe o creangă. Trupul era zgâriat, iar în jurul gurii însângerate se adunaseră muștele. Lui Zogru îi venea să plângă. Se învinovățea și ar fi vrut să dea timpul înapoi. Nu vrusese să-i facă vreun rău acestui om. Pur și simplu, atunci era speriat, i se părea că este încolțit, nici măcar nu se gândise, acționase ca omul înfricoșat. Cu sufletul răvășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Toma. Pe urmă a intrat în acesta cât a putut de rar și cu timpul și-a dat seama că vizitele scurte aproape că nu-i afectau gazda. Toma a murit pe la 50 de ani și multă vreme s-a învinovățit că el îi scurtase viața, dar au urmat alți bărbați, cu vieți lungi, și atunci a știut că aceea fusese soarta lui Toma. La toate acestea se gândea, legănat de visele lui Gligore Ionașcu. Acesta visa că sare un gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care tocmai o aruncase la gunoi: crescând un copil făcut cu Greață, tot restul vieții prinsă de copil, să-l spele, să-i dea să mănânce, să-l ducă la școală. Toată viața ei îi apărea făcută zob. Greșise, se învinovățea, dar greșise la 16 ani și credea că mai are dreptul la încă o șansă. Își aruncase ochii mari spre femeia zbârcită și îi spusese cu siguranță, pe tonul ei cel mai liniștit: - Cum vrei. Dar să știi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
omor. Toți am fost însă pedepsiți. Ea ne-a blestemat pe toți. Unii dintre frați s-au îmbolnăvit, alții și-au văzut copiii murind. Tata a pierdut orice speranță, iar eu am fost vândut sclav. Iosif a mai zis: - O învinovățeam pe sora mea pentru nenorocul meu, dar acum n-o mai fac. Dacă aș ști unde e înmormântată, m-aș duce și aș face libații și aș ridica o stelă în amintirea ei. Cel puțin eu am supraviețuit ticăloșiei fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aer fals Întristat și se execută. Două cauciucuri sparte. A, nu, toate patru... Vehiculul 4x4 al jandarmeriei cu care sosise Lucas fusese sabotat. Insularilor cu siguranță nu le plăceau străinii, se bucură Marie, și măcar de data asta nu Îi Învinovățea. Zgomotul unei portiere trîntite o făcu să se Întoarcă. Yves Pérec demara cu toată viteza. TÎnăra femeie simți că o cuprinde mînia: Fersen nu se putuse Împiedica să nu se amestece! În mod evident, Îi dezvăluise lui Yves legătura soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea beregata tăiată de la o ureche la cealaltă. La fel ca necunoscuta din Molène. PM, adus Înapoi de brigada maritimă, fusese supus la un nou interogatoriu, Însă de data asta cărțile erau cu totul altfel distribuite: totul, absolut totul Îl Învinovățea. În consecință, opuse mai puțină rezistență. Tot mai descompus, recunoscu că se pusese de acord cu Ryan să-și drogheze tatăl și să-l ducă pe mare. - E fratele meu! Voia să-l terorizăm pe bătrîn ca să-l facem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adevărul Mariei? - De ce aș fi făcut-o? Nici pe ea nu admiteam s-o pierd... Aș face orice pentru asta... Orice... Glasul tăcu, lăsînd-o pe Marie prăbușită. Deziluzia ei În legătură cu Christian era totală, mai ales cînd se gîndea cum se Învinovățise și se acuzase că-l trădase pentru Lucas... Ryan reîncepu să vorbească, Îl ghidă pe skipper să vorbească despre un alt naufragiu, cel din 1968... Marie Își ținu respirația. Ce avea să mai descopere? Glasul lui Christian se făcu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parte. Mânia mă înăbușă ori de câte ori mă gândesc la zâmbetul bonom al lui Arnold, la glumele lui ce încurajau dezordinea de pe biroul meu, la cum mi-a zis că o să facă tot ce poate, cum m-a ascultat când eu mă învinovățeam, când mi-am turnat cenușă-n cap și cum m-am perpelit pe toate părțile... Partea cea mai rea e că n-am încercat nici măcar o dată să mă apăr. Nu am pus niciodată sub semnul întrebării faptul că nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aveam cât eram de bolnav. Nu‑mi dădeam seama decât de faptul că devenisem extrem de irascibil, scos din țâțâni - deranjat la cap. Eram conștient că mă repetam și că Rosamund era deprimată. Nu știa ce să facă. Probabil că se Învinovățea pentru că mă adusese acolo. Cred că merită să vă descriu una dintre obsesiile mele. Îi spuneam mereu lui Rosamund că problema Îmbătrânirii este viteza cu care gonește timpul. Zilele zboară pe lângă tine „ca stațiile de metrou când călătorești cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de știre și voi merge acasă la mama lui să vadă dacă nu știe unde este. Rossi pufni. — Știu, știu. L-ar minți și pe Papa dacă asta l-ar salva pe micuțul ei Peppino. Ei bine, cine s-o Învinovățească? El este singurul ei fiu. Pe deasupra, aș vrea s-o revăd pe bătrâna cotoroanță; nu cred că am văzut mai mult de două ori de când l-am arestat ultima dată. — A Încercat să vă atace cu foarfecele atunci, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ca ei să plece din proprie voință. Dar aici În Italia, nimănui nu-i pasă ce se aruncă, oriunde, așa că tot ce trebuie să facă e să elimine semnele de identificare. Apoi, dacă ceea ce aruncă este găsit, nu poate fi Învinovățit nimeni, toți pot nega că ar avea cunoștință de asta și nimănui nu-i va păsa destul de mult să afle ce și cum. Și nimeni de aici nu va vorbi despre expulzarea americanilor. — Dar nu au eliminat toate semnele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]