438 matches
-
săbii lungi și chiar lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți în apă și stârnind cu stropi. Curentul mocirlos se învolbura în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda lui Nakagaba Sebei lăsase lupta din aval în seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
culorile curcubeului. Aceasta i-ar fi putut face pe oameni să creadă că, în curând, avea să se crape de ziuă. Dar abia puteau vedea cozile cailor din fața lor, iar cărarea prin iarba câmpiei era încă întunecată. În timp ce ceața se învolbura în jurul steagurilor, al armurilor și lăncilor, toți oamenii păreau că ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aproape se luară la bătaie pentru a nu scăpa ocazia de a tăia capetele grăjdarilor. Ridicându-și săbiile însângerate cât mai sus în cerul dimineții, aduseră jertfă viața prizonierilor și țipară către demoni. Întreaga armată răspunse cu strigăte războinice. Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe Hideyoshi în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
topesc hotarele inimii de dragoste pentru o ființă albă ca laptele, clipe de singurătate fremătânde de nedorința de a ne întâlni cu noi înșine, având a ne teme de pericol, invizibili regizori ai unei bine orchestrate cabale, menite a ne învolbura și ucide creierele ahtiate după înțelesuri obscure, fante deprimat al unei curți celte, străfulgerat de posibilitatea ca viața să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de nori, podeaua bătăliei, ajungând până la Lacul Liniștii și înapoi. Era semnul că oamenii se treziseră de-a binelea și se gândeau la lucruri tot mai rele și mai neobișnuite. Lumea de Deasupra fu cuprinsă brusc de zumzetul acestui curent, învolburându-se de flacăra aprigă a gândurilor rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele se desfăcură emanând mirosuri inconștiente, visuri sparte și déjà-vu-uri deja banale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unul din golfulețele murdare ale bătrânului Limpopo. Instinctul îmi cerea să țip și să o iau la fugă, dar am încetinit și m-am apropiat prevăzător de el. Shadow stătea năuc în mijlocul unui miniciclon de gunoaie - doar știi cum se învolbură gunoaiele câteodată, ceasuri întregi, în câte-un firicel de vânt: cutii de carton pentru alimente, pachete de țigări, cutii de bere, toate trăindu-și viața post-mortem de pui decapitați... M-am apropiat și mai mult. Shadow părea să fie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum să pun mâna pe ele și în același timp să distrug și nava? Blestemele la adresa întregii Confederații și pentru toți superiorii lui care-i puseră în subordine doar nave de luptă și nici măcar cel mai hodorogit transportor spațial se învolburau în el, sălbatice dar mute, răscolindu-l. Apoi, tot așa cum apăruse, furtuna se liniști deodată, brusc. Găsise. Cu o grimasă răutăcioasă pe chip murmură: și acum să ne facem datoria... Birmaq receptă, destul de nedumerit, al doilea avertisment pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Gajus, însă acesta nu reuși nici măcar să-și miște buzele. Tiberius își continuă încet plimbarea, târându-și picioarele cu glezne umflate. Ultima noapte de august În înaltul insulei Capri, la Villa Jovis, băteau multe vânturi, care veneau noaptea de pe mare, învolburând apa în jurul stâncilor. Veni și noaptea caldă a celei de-a douăzeci și patra aniversări, ultima noapte de august; dintre toate vânturile din Capri, nici unul nu adia printre stânci. Marea era atât de liniștită și de neagră, încât nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
neprevăzute, am vomitat în gol un ghem de mucus acid. Când lovise gardul, Vaughan se uitase în spate, ochii lui duri calculând dacă să facă sau nu o a doua încercare de-a mă călca. Fâșii de hârtie ruptă se învolburau prin aer în jurul meu, lipindu-se în puncte diferite pe panourile zdrobite ale portierelor și pe cutia radiatorului. Capitolul 23 Aeroplane de sticlă urcau pe cer deasupra aeroportului. Prin aerul fragil am privit traficul cum se mișca pe autostradă. Amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sărută. Iar visează se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie regretă, suspină dar trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Laur ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Se întrerup ades și se despart cu dificultate însă merg mai departe, tot mai departe! Ea veselă îi aruncă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
marginea ei. Pozele cu familii zâmbitoare și fericite izbucnesc în flăcări, iar Mona se scutură și le aruncă pe jos. Cu pagina aprinsă în mână, Helen împinge cu piciorul familiile în flăcări în rigolă. Focul din mâna ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia vântului. Și, nu știu de ce, mă gândesc la Nash și la torța lui aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șerpuiește spre gară. Oprește... O voce interioară îmi spune: trebuie să alegi! Inevitabil va trebui să alegi! Alegi bine, alegi mai puțin bine, alegi cu sufletul, alegi rațional, subiectiv sau obiectiv. Trenul acesta? Sau următorul? Se aude un fluier. Urc învolburată de dorință și mă așez cu drag lângă viitor, în brațele confortabile ale ideii construite cu multă trudă și îndârjire. Mă bucur frenetic trepidând de emoție. Uneori iubesc să mă așez lângă prezent, dar viitorul e cel lângă care mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vă oferim adăpost și leacuri. Era un tip subțire, cu trăsături ascuțite. Un nimb de păr alb Îi cobora abundent pe ceafă, atingându-i spatele acoperit cu o bogată vestă de mătase. Avea niște ochi reci, lipsiți de inteligență și Învolburați de nu puține păcate capitale. Încă din ușă, poetul apucase să recite o rugăciune scurtă Împotriva deochiului, urmată de o rapidă invocare a Fecioarei Maria. „Blestemat! De trei ori blestemat! se gândi priorul. Vreau vești despre mortul de la San Giuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Între Becchina mea, cu grațiile ei, și Selvaggele și Beatricele, cu spiritele lor. În timp ce discuția despre poezia de iubire Își urma cursul, Dante simțea cum gândirea i se Încețoșează Încetul cu Încetul, ca și când noroiul din adâncuri s-ar fi ridicat, Învolburând apele. Ordinea riguroasă a argumentelor i se curma adesea, iar cuvântul exact Întâmpina dificultăți În a prinde contur, pe când, dimpotrivă, mintea Îi era un vulcan de figuri și de ipoteze. Raționamentul părea să o ia Înaintea limbii. Era o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să scadă și mai mult? Oare Vivian se aștepta, în continuare, să-mi mut biroul într-un dulap mai mare și să lucrez la lumina lanternei? Am clătinat din cap, incapabilă, temporar, să formez cuvinte pe fondul emoțiilor care se învolburau și clocoteau în mine. Lasă, am zis după o clipă, urându-mă fiindcă cedasem. Pot să mă descurc cu toate patru, Vivian. Dă-mi de știre ce fel de oferte vrei să fac și-o să continuăm de-acolo. — Bine atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
faci atâta tamtam. Deborah e doar o prietenă, pe care o mai ajut din când în când. Chiar nu poți să accepți că asta e tot? Frustrată, Julia a oftat prelung și cu o asemenea forță încât aerul expirat a învolburat paginile revistei Vogue care zăcea pe masa din fața ei. În clipa aia, i-ar fi fost teribil de simplu să dea drumul unui discurs de-o oră, în care să explice faptul că „problema“ ei nu avea nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ȘI OPT Pe locul unde Vultur-în-Zbor și Virgil priviseră peste câmpie cu o veșnicie de emoții în urmă se aflau acum patru morminte fără santinele la marginea pădurii, gropi proaspăt săpate în Valhalla.. Era o dimineață liniștită, cețurile ușoare se învolburau, iar muntele rămânea impenetrabil în spatele norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele își recăpătau forțele. în curând vor trebui să repete munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel scăpat de sub control, Într-un vârtej amețitor, care se surpa continuu, până când nu mai rămânea nimic. Doar gustul sărat al broboanelor sărate de sudoare, care i se spărgeau de buze și Îl făceau să deschidă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
păreau s-o irite Într-un fel. CÎnd am intrat pe poarta Residenciei, deja mă gîndeam la primul film pe care aveam să-l supervizez, poate chiar să-i scriu scenariul și să-l regizez. Ideile Începură să mi se-nvolbureze, stîrnite de geometria albă a complexului Costasol. Vizualizam o variantă de Anul trecut la Marienbad(##notă - Titlul original: L’année dernière à Marienbad; film din anul 1961, regizat de un exponent al curentului nouvelle vague, Alain Resnais, pe un scenariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așteptau pe scaune și, aducîndu-și aminte că sânt de față toți vecinii, i-a mai dat drumul la un șuvoi de lacrimi. - Domn' Tilică, domn' Tilică, vin' de-l bărbierește pe Gogu, vinooo, că s-a prăpădit, aoliu! Meșterul se învolburase, văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit ce nenorocire căzuse pe capul ei, s-a ridicat cu mușteriii în picioare și s-au închinat. - Dumnezeu să-l ierte! au rostit. Sticleții cântau înainte în colivii, gureși. Văduva tot se mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tragă mai tare de încheieturi pentru a-i ridica brațele și mai sus. În partea dreaptă, simțea tensiunea din articulație, în locul în care brațul se unește cu umărul. Durerea era atât de intensă, încât putea să o vadă: o roșeață învolburată în fața ochilor. Era sigură că cei doi îi vor disloca brațele. Apoi încetă, iar ea fu trântită la loc în scaunul moale, ca o păpușă. Miller vorbi din nou pe același ton. Ca și cum ar fi făcut o scurtă pauză pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu multă aplicațiune. Pot să continui. Am venit și a doua seară. Și a treia. Și a patra. Speram să mai văd femeia aceea, o excitație a imaginației, a dorinței, a scârbei, a milei și multe altele se adunau, se învolburau în mine, pe zi ce trecea, cu fiecare seară în care ea nu mai apărea. După patru-cinci astfel de pânde, m-am hotărât să-i spun de chinul meu, dacă se întâmpla să o mai văd. Era chin și știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pare că se întoarce de la Domnul luminată, deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi vrednic de ruga Lui, mai întâi, simt, trebuie să mă întorc spre mine. Ecoul rugilor mele să-l las să-mi învolbure sufletul, să răscolească amorțirea mea, să învârtejească acest univers meschin al gândurilor mele, alegându-se doar ceea ce-i cu adevărat curat, bun, temeinic. Astfel mă bucur și mă întristez rugându-mă. Mi-e teamă și, în același timp, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind și învolburând zăpada în troiene până în streșini. Copacii trosneau cu vaiete lungi, plângătoare. De câteva nopți, mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste Prutul înghețat, de dincolo de Nistru, din pădurile fără sfârșit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]