453 matches
-
deopotrivă Nu știu de ce i s-a năzărit lui Pastenague că Adrian Năstase ar merita mai multă considerație din partea mea, dat fiind meritele lui în politica externă și calitățile de negociator. Îl cam persecuți, zice alter-egoul meu pe un ton șăgalnic. Nu pot să cred că vorbește serios. Eu nu sunt în stare să-l persecut nici măcar pe Nicolae Manolescu, pentru care am o antipatie crescândă. Se pare că acest fost critic literar, ridicat în slăvi pentru rațiuni care mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
o indefinită stare de bună dispoziție. Nu înțeleg, însă, de ce simt mâna stângă complet amorțită?! Încerc să o supun unui effort oarecare, dar mi-e foarte greu s-o pun în mișcare. Urmează o răsucire a corpului... și cântecul cel șăgalnic răsună, acum, parcă mai altfel, parcă mai natural, mai aproape de mine. Mâna-mi este amorțită pentru că stătusem pe ea. Mă ntorc pe partea cealaltă și simt mai puternic roiul de furnici care-mi urcă pe mână până la cot, apoi ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-s toți boii acasă? - cade întrebarea călugărului. Surprins de această remarcă, tresar. --Nu-i nimic, părinte. Cred că oboseala drumului își face mendrele. --Un somn bun o să așeze lucrurile la locul lor - mi-a răspuns bătrânul, purtând un bob de lumină șăgalnică în privire. “Nebănuite sunt căile Domnului” - gândesc eu resemnat... Aproape de sfârșitul cinei, a apărut din nou fata cu ulciorul. În timp ce se apropia cu pas șoptit, mă străpungea cu ochii ei nepereche... Bătrânul mă urmărea cu privire blajină și surâs de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fi cucerită cu declarații care par compuse și rostite de un robot: „prescrise-mi sunt mângâieri de urgență tactilă / dezlegând epiderma de amneziile gurmande / trupul tău străfulgerat e legănat întru dorințe / te arde pofta-mi castă-n vulva-ți prehensilă!“ (Șăgalnicul logos) Ca o supremă și regretabilă dovadă de consecvență, chiar și atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și greoi, făcându-te să te gândești la un cavaler medieval în armură care sare coarda: „Să ne pregătim destructurarea-de-sine: O-H-O
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aveau să fie publicate aveau să-i uimească pe toți. Cartea avea să ia forma unor dialoguri ca acelea cu A.N. Whitehead, pe care Sammler le admira Într-atât. Cu o voce joasă, noptatecă, o urmă fină de alămuri șăgalnice În ton, Angela (la doar un pas de-a fi vulgară, o femeie frumoasă) spuse: — Numărul ei cu Wells e atât de grozav. Chiar erai așa de apropiat de H.G., unchiule? Ne știam bine. — Dar amici? Erați prieteni la cataramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cinstind umorul, plin de fantezie, Iubind satira, poanta, epigrama, Uimește lumea mînuindu-și lama, Reafirmîndu-și, vesel, cerbicia. Atent să nu își risipească faima, Șăgalnic cochetînd cu poezia, Cu criticul pamflet, cu parodia, Urmeaz-un drum ce prinde toată gama. Tumultuos, își mînuiește pana Așa ca... biciul unor urători, Trudind să nu-și încetinească goana; Atunci cînd trece prag, marcat de har, I se cuvin cununile
PREA CITITUL UMORIST by Eugen Deutsch () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84327_a_85652]
-
că aceasta nu era o schimbare, ci o renunțare. Erina devenise luptătoare fiindcă renunțase să mai fie femeie. Nu mai avea capricii, nu mai avea cochetării, nu se mai Îmbrăca altfel decât ostașii, dar nu mai avea nici zâmbetul acela șăgalnic din colțul ochilor, zâmbetul abia schițat care părea când ironic, când drăgăstos, când pur și simplu copilăresc. Ceea ce, gândi căpitanul, era o imensă pierdere pentru Întreaga lume, așa cum o concepuse Dumnezeu. Căpitanul credea cu tărie că Dumnezeu crease lumea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o potențială victimă a unei conspirații teroriste, ceea ce subliniază polii reali a confruntării: civilizație și spiritualitate contra sălbăticie și obsesie a distrugerii. În ultimă instanță, este vorba despre o carte care cheamă o anume copilărie. Copilăria frumoasă, nebunatică, aventuroasă, uneori șăgalnică, alteori frământată, pe care mulți dintre noi au avut-o sau și-ar fi dorit să o aibă. O copilărie a hălăduirii prin codri, dar și una a lecturilor de romane picarești, palpitante, lungi cât o vacanță de vară, bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
întreb ca într-o rugăciune înalțată din catedrala sufletului meu. Aștept. Oceanul nu se încumetă să mă restituie uscatului, mângâindu-mă în șoapte încărcate de o adâncă simțire. -Trăiește, îmi șoptește ca pe o resemnare. Ești iubită... Soarele ne trimite șăgalnic sulițe aurii, conturându-ne chipurile îndurerate, ca un părinte ce-și regăsește fiii rătăcitori. Se ascunde complice după un nor de zinc, șubrezit, ca o așteptare... Odihnindu-mă pe firul apei, în trupul de ocean, îmi scriu povestea cu degetele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
atotstăpînitor, cuvîntează: „-Ei, bine, azi e ultima zi și știi, mîine vine întotdeauna prea repede. Și la urma urmei, nici ea, moartea, nu-i matură. E, probabil, copil sau poate, adolescentă că prea se joacă cu noi. Dragostea ei e șăgalnică și toanele, pătimașe. Păcat s-o lăsăm să aștepte!...“ Ce lumină ciudată care ascunde formele și-ntunecă parcă și mai tare!...Sînt așa de orb de lumină că vreau să trec prin lucruri. V. tînăr, e unul din momentele în
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
botanice din Europa. Când primăvara se hotărăște să-și facă popasul în București, se oprește în prima zi în grădina Cișmigiu. Vestitorii și i-a trimis cu câteva zile înainte... Pajiștile înverzite sânt smălțate cu violete și ghiocei, ce zâmbesc șăgalnic și parcă fac cu ochiul trecătorilor maturi sau copii, care de-abia se-abțin să nu-i culeagă. Și dacă astăzi ai trecut pe aleile discrete ale Cișmigiului, privind la bobocii de pe crengi, peste noapte Primăvara înfăptuiește minunea: în zori
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
De data asta boșorogii veniseră cu nevestele, unul chipeș de-ți lua ochii era fără nevastă. Îmi zic: Silvia, nu ești tu dacă nu-l bagi pe ăsta în patul tău încă în noaptea asta. Îmi compun aerul de fetiță șăgalnică și îi cazez, le schimb scutecele, le dau de mâncare și pe frumosul meu vreau să-l alăptez. Sigur, pe ocolite. Nu-l pot prinde în plasă tăbărând peste el. Trec pe la masa fiecăruia, îi întreb de sănătate, de dorințe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aici. După ea, Ceaușescu este Cristosul secolului XX". "Și cum vă tolerați între voi, îl întreb nedumerită, legionari, comuniști, liberali?". "Greu... Dar mâncăm bine". Îmi pare că îl cunosc de mult pe Jozsi, că azi doar ne-am reîntâlnit. Aerul șăgalnic i s-a șters de pe față. Conversăm ca între bărbați, ca între prieteni. Este prima persoană din comunitatea românească, deși este ungur-neamț din Arad, care mă face să mă simt ca acasă, în siguranță. Soarele Australiei și Jozsi îmi dau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vladimir lansă, cu un strigăt sonor, un îndemn, preluat dintr-o spumoasă comedie a cinematografiei franceze, ce evocase cândva, pe ecranele copilărie sale, perioada războiului și ocupația germană a Parisului: Achtung! Groupir! Groupir! Nu sesiză nici un surâs de receptare a șăgalnicei invitații, ci doar unele circumspecte priviri ale damelor cu coafuri platinate și buze senzuale. La un timp, intenționând să majoreze frenezia dragostei față de oaspetele de onoare, amfitrionul, care râdea tot mai dezlănțuit, plesnindu-și șoldurile cu palmele, ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și să oprească o parte de loc cu rediu cu tot, care...îi iaste dumisale danie...de la cinstit răpousat părintele nostru Costandin vodă și de la domniia mea.” Abia am terminat de citit că bătrânul a și vorbit, cu un zâmbet șăgalnic fâlfâindu-i pe buzele ca două frunze date în copt: „Te văd după ochi că ți-au făcut plăcere cele citite.” Aș spune minciuni dacă n-aș recunoaște, părinte. Călugărul a clipit din ochi către mine a înțelegere. Am pornit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Elena Marin Alexe Sosește toamna-n pas șăgalnic, Prin galbenul de crizanteme. Pe drum s-aude vuiet jalnic Și scârțâit de car, cu lemne. Grădinile stau dezbrăcate, Par jefuite de podoabă. Nu mai sunt flori înmiresmate, În vii n-a mai rămas o boabă. Aici în satul dintre
Rece noiembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83377_a_84702]
-
cizme de cauciuc, o minune de cizme, ziceai că sunt de la magazin de lux preluate. De pe șamps elize. Maro. Că a și Întrebat-o o reporteriță de-aia fâșneață și cu gura mare de ce sunt maro. Cizmele. Și ministresa râdea șăgalnic și zicea că numai maro au avut numărul ei. Păi de, zic și eu ca prostu’, dacă nu a plecat cu ele-n poșeta vuton de-acasă?! Uite-așa se Întâmplă, bagă franțujii lu’ sarcozi maro la taior alb și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Îngeri vin tiptil ți‐alene și te mângâie pe gene. și mi‐ți leagă‐n Dulce leagăn Fraged trupușor de crin, Ca s‐ adormi frumos și lin... Ce tresari?... Nu‐ i nime, nime... Liniște și‐ntunecime. Doar zefirul, Musafirul Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag... și‐ a trimis o gâză mică Să‐ți aduc‐o scrisorică și să‐ți spună Noapte bună, Că și el, sătul de drum, Merge să se culce acum... CÂNTEC SFÂNT Cântecul ce‐adesea și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ghemuit chiar la locul acela al tainicei și mult doritei strâmtorii. Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi nedumerită spre ușa de la intrare. Parcă venise dinspre acolo vocea aceea guturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; Feți-frumoși cu păr de aur, smei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată; Țapăn, drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Somnoros pe nas ca popii glăsuește-ncet un cântec; O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur; Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. Și pe masa-mpărătească sare-un greer, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătând din pinten; El tușește, își încheie haina plină de șireturi: Să iertați, boieri, ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de luncă, Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă... Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. Ori în umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pânzele de în; Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui mână, Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! " Și uscat foșni mătasa pe podele, între glastre, Între rozele de Șiras și lianele albastre; Dintre flori copila râde și se-nclină peste gratii - Ca un chip
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cuvinte nespuse și cu trăiri speciale, pentru care În multe milenii și În foarte multe anotimpuri, mulți oameni s-au Înălțat și foarte mulți au căzut sau chiar au murit! În altă seară de sâmbătă, Ger spuse cu o bucurie șăgalnică În ochi și cu o naturalețe de nedescris: Îmbracă-te elegant pentru că dacă Închizi ochii te duc Într-un loc Îndepărtat și foarte discret, promit că vei fi Încântat! Merg În training, bine? Total exclus! Chiar te Întreb de ce nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
viciat al dragostei. Duia a încheiat seara în fața pișcoturilor. Eu cu o nouă cupă din șampania de la frigider. Atunci când se simte sigură de iubitul ei,nu-i mai acordă nici o atenție”.(Velvet). Un timp m-a ignorat,dar,la plecare,șăgalnică din fire mi-a cerut să urmez în continuare lecțiile de dans.Să mă perfecționez.Și clasic și modern. Și să vin cu pantofi de dans. „Amorul ca și soarele,e un singur moment la zenit:în momentul primului «da
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
venind din depărtări Pe arșiță și vânt Ce mult a plâns! Cu plânsul ei fără cuvânt. Nu te-ntrista! Povara ei e chiar povara ta. Lacrimi prăfuite, curând se vor usca Și-apoi, cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia Și nu te Întrista! Cuvântul ei - curgând În picuri Un soare arzător Îl va usca. Și parcă aud - curtenitor vântul, șoptindu-mi: E timpul să te bucuri!” Cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]