852 matches
-
pe stradă, cu culori în obraji și pantofi și o rochie verde pe care nu pot să mi-o pun încă, dar pe care o să ți-o arăt într-o bună zi. Nici vorbă de cămașă de noapte și de șal de lînă, nici pomeneală din tot ceea ce vezi. Ar trebui să țin ceva în mînă... o oglindă, sau o geantă foarte frumoasă pe care mi-a dăruit-o tata. Ce zici? O să desenezi? I-am spus că nu asta convenisem
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
mizând pe efectul surpriză al cuvintelor rare, după cum se vede și din următorul fragment, din același volum: „venisem în Montgolfier/ să te răpesc și să te urc la cer/ nacela era plină cu de toate/ provizii și nimicuri colorate/ rochițe șaluri lungi de mohair/ sticluțe cu parfumuri și cu mir/ brățări inele ramuri de isop/ cutii cu stofe lângă periscope/ bomboane mentolate care-ți plac/ bulgări de smirnă așezați în vrac/ cd-uri discuri de vinil dischete/ frumos orânduite pe banchete” (...)/ „când
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
brațe, împovărate cu bragă și cofetărie populară, mă strângea pitit subt urechea lui, cu gaura înecată de o vegetație creață de păr alb. Sudoarea îmbătrânită din zăbunul lui, cusut cu desenuri de plapumă, într-o ștofă imprimată cu motive de șaluri, îmi păru mireasma bunătății, și împărechierea mi-a rămas până azi, evocându-mi, cu mirosul oilor și al căciulilor, făptura pierdută de mult în pulbere și cenușe a turcului Ali. Sînt douăzeci și patru de ani de atunci și mai am rămas
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
la hotelul PANAMERICANO, începem să ne dăm pe rînd jos hainele de pe noi - parcă-s Baba Dochia, rîd pentru mine, ei n-au de unde să știe - întîi poncho-ul negru, geaca de ploaie "Puma", pe urmă vesta neagră de lînă, șalul de mătase grena... rămîn în pulovărul cumpărat cu două săptămîni în urmă de la "Arcade", pe Wilmersdorfer. îmi ridic mînecile pînă la cot. Așa spunea Catinca Ralea în 1950 - eram studente amîndouă în anul II, la Filologie -, cînd abia se întorsese
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
multe elemente tehnice găsim în studiul semnat de Paul Teodoru - „De la roată, la farfuria zburătoare“, 1985). Datorăm, însă, lui Charles Dickens descrierea, pe viu, a unei călătorii cu diligența: „... vizitiul urcă pe capră, călătorii își trag redingotele peste picioare și șalurile peste nas, în timp ce rândașii ridică păturile de pe cai, iar surugiul strigă vesel: „Gata, domnilor! “ - și pornesc(...); caii gonesc în trap mărunt, ca și cum povara din urma lor - diligența, călătorii, butoaiele și celelalte ar fi ușoare, ca un fulg“. Încă un pocnet
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
care se arcuiește deasupra drumului. Mulțimea se revarsă de la ușă, fiecare cu luminița lui în căușul palmei. Se vede lumină în biserică, prin ferestrele boltite. De aici îți poți închipui căldura dinăuntru. În prim plan în drum: două femei cu șaluri, botine de pâslă și lumânări, care probabil că s-au grăbit să iasă primele. Evită băltoacele și preferă să meargă prin zăpadă. Strâng în jurul lumânărilor mâinile înmănușate. Vântul mișcă flacăra lumânărilor. Sub baticurile roșii, chipurile lor prind contur pe măsură ce se
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
planul realităților obiectuale, în căutare de obiectul țigară sau țigări, jupân Dumitrache dă, ca din întâmplare, dramatică întâmplare, ce e drept!, de un cu totul alt lucru obiectual, în toată concretețea lui: o legătură de gât, deci ceva ca un șal de interior sau o cravată primitivă. La acest semn atât de concret, pe care găsitorul lui nu-l poate descifra, pentru că nu are obișnuința, nu deține limbajul nivelului de realitate non-fictivă, populat de astfel de obiecte concrete, cu semnificație în
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
de Marin Dronțu, Cioran de Pîrlea, iar Sebastian însuși de naratorul romanului. De două mii de ani... este o declarație explicită de dragoste și supunere a lui Sebastian în fața lui Nae Ionescu, naratorul (adică figura lui Sebastian) stînd sub "ochiul lui șal lui Blidaruț de stăpîn predestinat"; iar "stăpînul" îi trezește tînărului adorator instinctul - masochist! - de supunere: Este pînă azi singurul om căruia simt că e obligatoriu să mă supun, fără să am însă prin aceasta sentimentul unei abdicări, ci, dimpotrivă, al
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
jurat că nu va spune nimănui; apoi s-a uitat la hainele mele, spunându-mi că cele mai multe dintre ele erau prea mici pentru talia mea, fiind bune numai de zdrențe, că n-aveam cum să fac față iernii numai cu șalul mamei, prin care vântul ar fi trecut ca prin sită și că mă va ajuta ea să fac rost de hainele necesare, căci doamna Honey spusese că arătam ca o zdrențăroasă și că trebuia neapărat să fiu transformată în ceva
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
din copilărie - singura mea copilărie, sper. Este o dimineață de joi, în primele zile ale lui septembrie. Anul 1936. Mă aflu împreună cu mama în piața din centrului orașului. Vremea s-a răcit. Ea poartă o eșarfă pe cap și un șal pe umeri, iar eu transpir sub haina din blană de miel pe care m-a obligat s-o port. Se tocmește cu vânzătorul de varză, așa cum face de fiecare dată. Vrea cea mai tare și mai verde varză la un
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
un fel de leagăn, pe o pătură în carouri, nu prea nouă. Încet-încet, am înțeles unde nimerisem. A doua zi am primit și eu o galabia (o haină albă, cu mâneci, lungă până la călcâie) și un burmus (un fel de șal, care trebuia să-mi acopere capul și gura). Apoi, mi s-a dat o cămăruță curată, ce-i drept, toată vopsită în alb, cu flori în geam, un mic pat și un covor pe jos. Atât. Issa mi-a spus
Agenda2003-2-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280578_a_281907]
-
și apucata/ știa să mă iubească - și gata!" ("Ingenium nobis ipsa puella facit"). Iată-l pe Dimov: "venisem în montgolfier/ să te răpesc și să te urc la cer/ nacela era plină cu de toate/ provizii și nimicuri colorate/ rochițe șaluri lungi de mohair/ sticluțe cu parfumuri și cu mir/ brățări inele ramuri de isop/ cutii cu stofe lângă periscop/ bomboane mentolate care-ți plac/ bulgări de smirnă așezați în vrac" ( Foarte multe săptămâni în balon). Iată-i pe Arghezi și
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
cuvînt..." O voită confuzie, prin urmare, asumată (și) de Foarță, între qui pro quo-urile realității și "încurcăturile" limbii. Cea din urmă e, intenționat, răsucită fără milă pentru a crea cuvinte hibride care alunecă grațios din unul în altul, ca un șal care face ape, ca un boa încolăcit. Articolele strînse din "Focus Vest" unde, între mai 2002 și iulie 2004 apăreau vinerea dimineață, și publicate sub numele acesta ciudat sînt acte dintr-o comedie a limbajului. Și, nu mai puțin, dintr-
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
erau multe de făcut. Curățenia podului îmi plăcea foarte mult, găseam acolo tot ce vroiai și ce nu vroiai, de la hamuri de cai, pe care nu le mai folosea nimeni, pentru că nu mai aveam nici cai, nici șaretă, la samovare, șaluri vechi și pantofi de epocă. Îmi plăcea să scotocesc peste tot și să stau între lucrurile alea care aveau povești, povești pe care nimeni nu mi le spunea, de frică să nu ne dăm de gol la școală și să
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
nu numai că nu i-a alungat pe amatori, dar chiar le-a mărit sandalelor aura mistică, așa explicîndu-se suma la care s-a adjudecat licitația. Săptămînile următoare vor fi scoase la mezat alte două obiecte aparținînd liderului indian: un șal cusut de propria mînă și o variantă olografă a testamentului. Oricum, față de periuța de dinți a lui Elvis Presley sau de perechea de pantaloni purtaț i de Michael Jackson, saltul calitativ e uriaș.
Extravaganța gustului () [Corola-journal/Journalistic/3569_a_4894]
-
mai mult, la o lectură paralelă a textelor, am descoperit și alte inadvertențe care i-au scăpat recenzentului. Spre exemplu apărătorilor, ocrotitorilor cuvântului artistic este tradus prin... „Aspiranților către Cuvântul Artistic”; voce unsuroasă, grasă e tradus ca „voce joasă”; celebrul șal rusesc se transformă în simplă „broboadă”. Eroina, adică Anna Ahmatova, fumează „pe un platou deschis”, când este vorba totuși de o platformă de vagon etc. Astea și atâtea altele - extrase dintr-un text de doar 3 pagini de carte („Amintiri
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
locul din partea culoarului. în fața mea, o pereche de bătrâni terminaseră de mâncat și acum se pregăteau de somn. El, lângă geam, își trecuse perdeaua soioasă peste față. Ea încerca să se tolănească, gospodărește, cu mâinile pe pântec, înfofolită cu un șal negru. Flăcăiandrul de lângă mine, cu capul sprijinit de strapontina-măsuță din dreptul ferestrei, dormea și el Tocmai terminase o sticluță de "Ceres", înlocuitor de whisky. Sforăia ușor. L-am împins cu cotul. S-a trezit buimac. - Am ajuns? - Unde cobori? - La
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
a Cronicii, extinzîndu-l și asupra Colecției de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane. Intenția aceasta e divulgată, testamentar, de Henriette Yvonne Stahl: "Cît am stat închisă (n.n.: peste un an de zile), mi s-a propus să corectez eu acest manuscris șal Colecțieiț și să-l iscălesc". De altfel, în jurul creațiilor lui Vinea și Stahl, exista deja o adevărată psihoză a "negrilor". Pare că nici unul nu semnează ceea ce scrie, fiecare fiind "negrul" celuilalt. Iată tot o mărturisire a Henriettei Yvonne Stahl: Se
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
său, cu Părți juvenile, întinse, are o stranietate în răspăr cu ceea ce știm, noi toți, despre poezie. Dar poezia, putem măcar intui, nu se face din ceea ce se știe. „Stau pe o canapea din piele./ Învelit/ă cu un mare șal./ Ai cărui franjuri pulsează iubitor./ Încălzesc aerul de iarnă./ Și mă păzesc, distrugând, două câte două, pachețelele de infern./ Cele mai umane părți rămase aici, în afară de franjuri, sunt/ cele trei/ citrice, care stau pe o farfurie de porțelan./ Animalele de
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
pe Sașa. Pentru piticul vampir. Turnanta se învîrtește. Și se oprește. Sîntem în dormitor. Acolo dorm, în același pat, Bunica - Mariana Mihuț - și Sașa - Marian Râlea. Acolo vine rar Mama - Andreea Bibiri - și se ascunde cu fiul ei sub un șal. Acolo, sub șal, se ascund cu ei și cele mai frumoase basme rusești, vechi. Și durerea lor, și bucuria lor, și fericirea, și viața. Adică nu, viața este Bunica și ea nu stă sub șalul nimănui. Bunica îi dă voie
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
piticul vampir. Turnanta se învîrtește. Și se oprește. Sîntem în dormitor. Acolo dorm, în același pat, Bunica - Mariana Mihuț - și Sașa - Marian Râlea. Acolo vine rar Mama - Andreea Bibiri - și se ascunde cu fiul ei sub un șal. Acolo, sub șal, se ascund cu ei și cele mai frumoase basme rusești, vechi. Și durerea lor, și bucuria lor, și fericirea, și viața. Adică nu, viața este Bunica și ea nu stă sub șalul nimănui. Bunica îi dă voie Mamei să-l
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
cu fiul ei sub un șal. Acolo, sub șal, se ascund cu ei și cele mai frumoase basme rusești, vechi. Și durerea lor, și bucuria lor, și fericirea, și viața. Adică nu, viața este Bunica și ea nu stă sub șalul nimănui. Bunica îi dă voie Mamei să-l vadă pe Sașa o dată pe lună. De ce? Fiindcă așa vrea ea. Dar Bunica este Dumnezeu ca să hotărască totul pentru toți, să împartă binele și răul și greul după bunul plac? Nu. Bunica
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
În altă viață, dinspre finalul cărții de față, dă o stranie senzație de reîntregire. Însă nu ajutorul cosmic e decisiv aici. Dragostea pierdută, evocată cu o neobișnuită intensitate, reface conturul uman. Splendid, poemul trebuie citat in extenso: "ascuns sub un șal, corpul/ tău astral, cu/ o coadă încolăcită în jurul capului, corp invizibil pentru/ orice alți ochi în afară de ai/ mei, oprit să/ mă învăluie, fierbinte, plăcut, senzual,/ lucitor, în pulberea/ iernii, gata să-mi înăbușe orice voință... De unde ai/ reapărut? "Din care
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
nr. 4, din 19 aprilie 2004, un grup de piese "ars dedicatoria" - pe câteva cărți de-ale sale! Cele mai multe sunt în versuri și se înțelege că m-au fermecat (ca și atunci când primisem volumele, în mare parte la Paris). Pe Șalul, eșarpele Isadorei, stă scris, la data de 10 ianuarie 2000: Poetului Ilie Constantin, co-autor al micului destin al celui care,-ntr-un amurg de pluș, i-a recitat, aproape clandestin, sonete, pe terasa "Pescăruș". (O notă precizează : "Parte din ele, dl
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
acordat memoriei tatălui meu, Vladimir Streinu. Ileana Iordache-Streinu O, de-am putea... Doamne, când va fi lumină-afară! Ploaia zuruie prelung si doare, Pe sub ochii lumii fără zare Lacrimile albii își săpară. De la soare așteptăm, în ploae, Un alint melodios de șaluri, Din mizeria fiertelor gunoae -Să se'nvoalte clare idealuri. Ce e'n noi decât un lut de țintirim? Unde - gând și unde - tină? Ca ferești prin care să privim Nici o clipă n'avem de lumină. O, de-am putea ca
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]