687 matches
-
Când se-ntindea pe spate, smocul de liță de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lu mină razantă pe pântec, precum capacul stilourilor din copi lărie. Iar când se-ntorcea, peste fese, vălu rindu-se pe pernița triun ghiulară a șalelor, ivea un tatuaj cu dragoni. Am stat zece zile, zi de zi, în apropierea trupului ei mare și greu, a pielii ei care-n loc de bronz se aco perea tot mai mult cu o atmosferă volatilă de fero moni
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o putuse avea, pentru că biata Mădă sau Cătă erau simple femei, iar un bărbat are nevoie de mult mai mult ca să țâșnească asemeni unui vulcan, îne când în lavă arzândă orășelele de marmură de la poale. Are nevoie să călărească peste șalele unei bombe de aur. Nopți în șir, când s-a făcut dragoste, s-a făcut dra goste doar cu femeia cu pubis de aur ce lăsa-n nisip, de câte ori pleca, o adâncitură în for mă de violoncel. În ultima zi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nimic. Pur și simplu Petre se ușurase lângă trunchiul unui copac, iar Nicu se gândi să facă la fel. 3 Liza, cățeaua albă a lui Costache, stătea lângă foc, făcută covrig. Începuse să îmbătrânească, îi cădea părul și-o dureau șalele, se ridica tot mai greu, dar Costache o consola cu glas tare: „Lasă, porumbelule, că îmbătrânim împreună! Tu cu 10 ani, eu de cinci ori pe-atât.“ Numai că el se simțea de fapt foarte bine și în putere. Repertoarul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se stinsese. Ochii semănau din nou cu două albăstrele presate de mult într-un album. CAPITOLUL IV O INTERVENȚIE NEPREVĂZUTĂ Scarlat lăsă lopata și aprinse o țigară. Nu-și mai simțea palmele, cămașa udă i se lipea de umeri și șale. Dascălu se răsuci râzând. ― Ai obosit? ― Nu cine știe cât. Adevărul e că m-am dezobișnuit... Pe vremuri, sânt ani de-atunci, descărcăm un vagon de cartofi fără efort. Tăcu. În fața ochilor îi jucau un soare galben ca un măr de aur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu un resentiment aproape, de parcă ei erau vinovați că le ceream ajutorul. De Dinu însă mă simțeam atras. Era psihiatru ― deși la azil nu lucra în specialitate, trata bătrânii pentru toate, reumatism, dezinterie, gută, boli de circulație sau dureri de șale ― iar problemele legate de domeniul său mă interesau mai mult decât altele. În plus, sau mai ales, Dinu era omul ideal ca să mă simt bine în preajma lui. Avea o inteligență la fel de fină ca forma mâinilor, pe care i le priveam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?" Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să-i oblig să mă salute ca portarul, aplecîndu-se din șale. Și întregul timp care mi-ar fi rămas aș fi putut să mi-l consacru, cioplind pe țărmul mării un monument care să-mi fie închinat. Iar după aceea aș fi trimis după Hingherul și l-aș fi pus să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deschidă cutia, în camera din spate a sălii lui de expoziție de pe strada Bond, simți același fior de plăcere pe care îl încerca de fiecare dată când sosea o încărcătură cu adevărat specială. Era ceva aproape sexual, o săgetare a șalelor, pe care o cunoscuse prima dată în adolescență, când fumase pe ascuns o țigară cu marijuana la internat. Deschise capacul cu ranga, fiind atent să evite așchiile de la aceste lăzi de ceai, cu care te puteai înțepa la degete. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îi erau de nici un folos, fiindcă Zoia Nicolaevna își croia propria cărare. Mergea înspre nord, departe de lacul înghețat. Pașii îi erau înceți și nesiguri. Fiecare mișcare îi provoca un nou junghi de reumatism care îi trecea direct prin încheietura șalelor. De câte ori se apleca să adauge un gătej în coșul de lemne de foc, se îndrepta la loc cu oarecare efort și durere. Se gândea însă la cea mică tremurând acasă și la sacrificiile pe care Lilia trebuia să le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu un resentiment aproape, de parcă ei erau vinovați că le ceream ajutorul. De Dinu însă mă simțeam atras. Era psihiatru - deși la azil nu lucra în specialitate, trata bătrânii pentru toate, reumatism, dezinterie, gută, boli de circulație sau dureri de șale - iar problemele legate de domeniul său mă interesau mai mult decât altele. În plus, sau mai ales, Dinu era omul ideal ca să mă simt bine în preajma lui. Avea o inteligență la fel de fină ca forma mâinilor, pe care i le priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?” Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să-i oblig să mă salute ca portarul, aplecându-se din șale. Și întregul timp care mi-ar fi rămas aș fi putut să mi-l consacru, cioplind pe țărmul mării un monument care să-mi fie închinat. Iar după aceea aș fi trimis după Hingherul și l-aș fi pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că tu nu-i iubești, tu mi-ai spus-o, vom rămâne tu și eu, și curenții subterani. Acum iată, intri, semeață ca o vestală, plăpândă și zgribulită ca muma pădurii - o, vedenie de iad care-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tot dintr-o carte ai scos-o. — Da, mă rog. Ce spui? Nu putem face un soi de aranjament special? Nu sînt cel mai exigent dintre oameni, ca să-l citez pe Frank O’Hara. Pe Diavol Începe să-l sîcÎie șalele, tot stînd așa În ușă, să-l tragă curentul. — Crezi că aș putea să mă așez un minut, amice? N-am nici o obligație legală, mă-nțelegi, dar poate că am putea discuta cererea ta. Așa mai vii de-acasă, gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În locurile unde Încă se mai practică magia. Crossroad Travel Își făcea reclamă numai În publicațiile New Age și mai multe rețele de cablu difuzau reportaje cu Zelda În locații exotice, amestecîndu-se printre pigmei ce purtau doar un șorțuleț În jurul șalelor sau printre călugări În robe de culoarea șofranului. Wakefield nu participase niciodată la excursiile ei speciale, dar Zelda se ocupa de toate zborurile lui profesionale, care Îl duceau de regulă În locuri din cele mai obișnuite. Aceste servicii, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deschid și o minunată vedere către lac. CÎnd privește afară Îl Întîmpină o vedere uimitoare: sute de taxiuri galbene, parcate ca un stol de păsări pe un ponton de beton, pe lac. LÎngă fiecare taxi, stă un șofer Îndoit de șale pe un covoraș de rugăciune. Cei care fac naveta, la ora asta de vîrf, trec vuind pe lîngă ei pe autostradă; rugăciunile lor plutesc peste lac, către Mecca: gangsterii din țările ex-comuniste le terorizează familiile; aparatele lor de taxat măsluite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spuse el cu un zâmbet inocent. Tomoe și Takamori au fost singurii care nu au izbucnit în râs. Ceea ce își legase Gaston în jurul gâtului nu era altceva decât un fundoshi japonez, adică o bucată de pânză care se leagă în jurul șalelor și pe care unii bărbați o mai poartă și în zilele noastre în loc de chiloți. În tren, în drum spre Shibuya, Takamori, puțin enervat, îl chestionă pe Gaston în legătură cu fundoshi. Cu două zile înainte de a se îmbarca pe Vietnam, Gaston a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar am fost răvășit de ceea ce moartea săvârșise în câteva luni, în ciuda băilor sărate, a plantelor aromate și a unguentelor rare. Cei care îmbălsămează morții, chemați tocmai de la Ravenna, nu izbutiseră să obțină de la Rodoald permisiunea de a fixa la șale, în perineu și după urechi canule prin care să se scurgă din corp măruntaiele și creierii. Ceea ce vedeam era înfiorătorul rezultat ce se datora și acelui încăpățânat refuz. Cele două cadavre zăceau pe o lespede de ardezie susținută de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o bucată de blană ce căptușea un coif lamelar. Celălalt lustruia plăcile unei platoșe dispuse peste piele ca solzii de pește. Am privit porțiunile de zale cu care erau dotate atât coiful, cât și platoșa, menite să protejeze ceafa și șalele; luceau ca și cum ar fi fost noi. - Frumoasă armură, am zis. Mi-au surâs, și fierarul, mulțumit de cât de tari se dovediră legăturile ce țineau laolaltă nenumăratele plăci de fier, mi-a răspuns: - Vechi, vechi, dar din cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el o azvîrli pur și simplu la bord și sări apoi În urma ei. Îi puse arma În ceafă Înainte ca ea să se scoale, scotoci prin buzunare, scoase cheia de contact și o ridică pe Marie cu un genunchi În șale. - Treci la comandă, direcția spre continent! Marie privi spre căpitănie, dar se gîndi că și dacă ar fi văzut-o cineva, nu ar fi părut anormal ca ea să plece pe mare Împreună cu Morineau. Cu moartea În suflet, porni motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai zise el cu un soi de mânie. În timp ce Michel rămase la câțiva pași, groparul muta conținutul sacului În noul amplasament. Terminându-și treaba, se Îndreptă de șale, se apropie. — Vă simțiți bine? Michel făcu semn că da. — Piatra de mormânt va fi mutată mâine. Semnați În registru. Deci asta era. După douăzeci de ani, asta era. Oase amestecate cu țărână, și firele de păr alb, incredibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
intenție să jefuiesc pe nimeni. OK, nu știu să gătesc. Dar am ajuns aici din cauza... unei neînțelegeri. A unei neînțelegeri ? Se încruntă suspicios. — Da, zic, ușor mai tăioasă decât aș fi vrut. Mă așez pe un scaun și-mi masez șalele, care mă dor. Nu mi-am dat seama cât sunt de epuizată. Fugeam de... ceva. Aveam nevoie de un loc unde să-mi petrec noaptea. Soții Geiger au crezut că sunt menajeră. Și a doua zi dimineață m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știam să privesc iscoditor la lucruri, ceea ce, știi bine, e semn de moarte. Am ieșit din casă și am trecut atât de aproape de Logon Încât i-am simțit răsuflarea. El scuipă În urma mea, iar mărunțeii Îl Împunseră cu sulița În șale, cât să-i amintească cine prinsese pe cine. Logon scuipă din nou Însă. - Lăsați-l, am spus. Măi Enkim, măi... am Început, dar iarăși n-am știut ce să-i spun. Și eu, care te-am izgonit... - Nu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
târâm după noi. Să muncească pentru noi cu brațele și cu picioarele, ca să-l dezvățăm să mai dea din gură. Logon fornăi, gata-gata să scuipe din nou, dar mărunțeii Îl Învățaseră deja și-l plesniră cu putere, Îndoindu-l de șale. M-am apropiat de el. - Ce te-a făcut să bați atâta drum după mine, măi Logon? Ce poftești tu? Nu-mi răspunse. - Și mai ziceai că ești fiul lui Minos, care mi-a fost prieten... Tot n-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bat cu băieții mai mari care se luau de mine pentru că eram mut. Mi-am repezit degetele groase În subsuorile lui Scept, sus Între coaste, și l-am Împuns cu putere, brusc, făcându-l să Înmoaie strânsoarea. Se Îndreptă de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva sulițe sau topoare, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ești! L-ai făcut una cu pământul pe Scept! - Scept a fost un om de nădejde, dârz precum lupul Înfometat. Zace Îngropat În câmpiile unde l-a Îmbrățișat Umbra, luptând vitejește. - Tu l-ai ucis, știm! L-ai luat de șale și ai dat cu el de-azvârlita În Înaltul cerului și, pe când Încă se rostogolea În văzduh, ai slobozit trei săgeți În trupul lui, una după alta! Scept avea doi băieți și rămăseseră amândoi În grija noastră. Prinseră amândoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
PĂLĂRIE: Sigur că nu se face. BĂRBATUL CU BASTON: Asasini! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Criminali și asasini cu sânge rece. BĂRBATUL CU BASTON: Huh! (Pauză. Cei doi mai privesc un timp, mai ascultă un timp, BĂRBATUL CU PĂLĂRIE se îndreaptă de șale și-și pune pălăria.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ar trebui luați tare. BĂRBATUL CU BASTON: Îți spun eu ce-ar trebui făcut. Ar trebui bătuți de-a dreptul. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Așa e. BĂRBATUL CU BASTON (Agitându-și bastonul prin aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]