763 matches
-
trebuit să se refugieze din calea războiului, trebuind să locuiască departe pe la o altă familie pe care o cunoștea și căruia azi ii sunt foarte apropiați.În serile când bunicul nu era epuizat sta și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat.Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
învolburata, după care eu eram ahtiat.Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o cunoșteam doar seară după o zi de trudă pe pragul prea înalt al șatrei când mă lua peste picior, prag pe care eu mic fiind nu-l puteam trece și unde-mi plăcea să stau să ascult poveștile spuse cu zâmbete pe buze -uneori se distrau de mine alteori îmi povesteau povesti adevărate și
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
persoană, că are păsărici la cap, în fine nu m-am mai întâlnit cu ea și m-am lecuit să încerc să ies la rendez voux cu fete de pe acolo. După câteva săptămâni fiind în pază mă întâlnesc cu o șatră de țigani pe malul prutului, mal unde-mi plăcea mie să stau tot timpul și ce să vezi, numai ce mă oprește un țigan, de era bulibașa sau nu pentru că nu aveam de unde să știu, și-mi spune că dacă
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
Cu ochelari fumuri care îi ascund ochii lui albaștri,frumosi.Tricou negru , blugi deschiși și foarte multe lanțuri de aur. Opulent de mari la gât și pe la mâini. Imaginea nu prea m-atrage.Un soi de manelist plecat din fosta șatră și-ajuns mare vedetă.... - Profesoreee ! - Mișuleee ! Ne îmbrățișăm totuși cu mare drag.Sângele apă nu prea se face... - Văd că te-ai mai îngreunat cu ceva kilograme ... de aur ! Înseamnă că ăștia pe la televizor mint când spun că Spania e
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
1786 din 21 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului frică-mi e de casa care nu-i a mea să nu vină noaptea elfii și s-o prade să se umfle în pene, ce bine le-ar șade să cânte cu șatra seara cocardea; și-o admir ca pe o muză cu frizura ei modernă că dintr-odată mi se pare ternă semănând cu o meduză; frică-mi e de casa asta dintr-odată pe care-am iubit-o cum iubești o
FRICĂ-MI E DE CASA CARE NU-I A MEA de ION UNTARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369920_a_371249]
-
nu: Iosif Visarionovici); dar prenumele Ilarion se „întregește“ prin numele Bujdea < bujdea / bujdă „cocioabă / bordei ca de / din calea migratorilor“ (cf. bujdi, „a năvăli / țâșni“ - DEX-75, 102), amintind și faptul că Ilarion Bujdea, pe când „avea vreo doisprezece ani“, «umbla cu șatra din sat în sat» (p. 20), apoi, ca „soț al Glafirei“, a devenit, grație „transformărilor socialist-colhoznice“ și „agricultor fruntaș pe raion“. Se poate spune că Bujdea este „un țigan integrat colectivității sătești, cinstit, muncitor“. Onomasticul valah, Gavrea - ține loc în
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
urs“, ori la gavrilă, „urs mare“, cu trans-semantizare / simbolizare și în „jucător de urs“, „ursar“ etc. Eroii nic-țic-uani, Ilarion Bujdea și Gavrea, se cunoșteau bine din copilărie: Se știu mai demult, de când aveau doisprezece ani; pe atunci, Ilarion umbla cu șatra din sat în sat, iar Gavrea alerga cu limba scoasă să găsească un stăpân; odată, de Anul Nou, Gavrea s-a luat la harță cu stăpânul, pentru simbrie; de la harță au ajuns la bătaie; băiatul s-a ales cu un
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
harță au ajuns la bătaie; băiatul s-a ales cu un ochi umflat și vânăt; a fugit cu gândul să ajungă în satul lui, la părinți; pe drum s-a întâlnit cu șătrarii lui Ilarion», a fost primit / salvat în șatră; «vreo două săptămâni Gavrea a stat în șatră; și-a pus haine zdrențuite, iar Ilarion îi mânjea fața cu funingine în fiecare dimineață, să pară țigan, și-l sfătuia să-și pună paie în opinci, ca să-i fie cald» (p.
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
ales cu un ochi umflat și vânăt; a fugit cu gândul să ajungă în satul lui, la părinți; pe drum s-a întâlnit cu șătrarii lui Ilarion», a fost primit / salvat în șatră; «vreo două săptămâni Gavrea a stat în șatră; și-a pus haine zdrențuite, iar Ilarion îi mânjea fața cu funingine în fiecare dimineață, să pară țigan, și-l sfătuia să-și pună paie în opinci, ca să-i fie cald» (p. 20 sq.). Nebănuind sadismul minciunii președintelui de colhoz
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
cu funingine în fiecare dimineață, să pară țigan, și-l sfătuia să-și pună paie în opinci, ca să-i fie cald» (p. 20 sq.). Nebănuind sadismul minciunii președintelui de colhoz, Gavrea - în primul rând, pentru că îl considera „vechi tovarăș de șatră“, în al doilea rând, pentru că-l credea prieten «mai dezghețat la cap» (p. 21) decât el și pentru că fusese dintotdeauna „susținător-alegător“ în „notabila funcție colhoznică“ a „tovarășului“ său de șatră, ce avusese și abilitatea de a fi devenit „ins cu
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Gavrea - în primul rând, pentru că îl considera „vechi tovarăș de șatră“, în al doilea rând, pentru că-l credea prieten «mai dezghețat la cap» (p. 21) decât el și pentru că fusese dintotdeauna „susținător-alegător“ în „notabila funcție colhoznică“ a „tovarășului“ său de șatră, ce avusese și abilitatea de a fi devenit „ins cu bună stare, prin căsătorie cu o fiică mai înstărită a satului“, dar nu neapărat „până la a fi chiabur“, cum se lasă impresia, Ilarion începe stresanta-i pregătire pentru a merge
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
plecat. În țară noi suntem stăpânii! Doar trădătorii vă slujesc, Ca iar să umiliți românii, Ce v-au primit și vă hrănesc.. Acest pământ udat cu sânge, Și apărat de-ai mei străbuni. Ardealul meu, nu va ajunge, Nicicând o șatră pentru huni! Trădătorii ce-și vând conștiința, De ce-au uitat pe ai lor străbuni, Ce au murit păstrând credința, Uciși de neamul ăst ,de huni! Noi ne-am născut în astă țară, Și-aici de mii de ani suntem
ISTORIA NU UITĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369761_a_371090]
-
Lucruri multe, bune au lăsat Nu nouă, ci întregii omeniri, Guri flămânde s-au furișat Târând țara, prin război, uneltiri... Azi, istoria străbună se repetă, Străini revendicându-ne vatra, Din colțuri îndepărtate, pe planetă, Vin la noi să-și planteze șatra... Ei spun că au drepturi în țară, Au moșteniri, de când? De unde? Am ajuns cu o istorie precară, Iar istoricii noștrii, sunt! Unde? Parcă le este urechea beteagă, N-aud glasul sufletului ce doare, Le este greu, teamă, să înțeleagă, Au
STRĂMOŞII NOŞTRII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370269_a_371598]
-
general, de disoluția materială și spirituală a realității: „dimineața [e] cenușie”, timpul „gonește năuc”, zidul e „scrum și rumeguș”, culcuș „șerpilor și viespilor”, ziua-i „un monstru”, rumoarea (poate, altădată, plină de semnificații pozitive) acum e „deprimantă, sordidă, / a orașului șatră”, zorii se arată „jegoși”, iar orașul, în întregime, e „mic, inutil /...doar un atom de mizerie”. Sensibilitatea poetului e șocată de urât, acesta e perceput ca o alcătuire de elemente sordide, agresive, care ne însoțesc pretutindeni. Ființa normală e silită
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
și în egală măsură marilor arhitecți ai spiritului românesc, va deschide la ora 18,00 evenimentul Ziua Limbii Române. Invitatul special al evenimentului vine din Basarabia, în persoana marelui compozitor EUGEN DOGA, creatorul muzicii din filmele „Maria Mirabela”, „Anna Pavlova” „Șatra”, „Patul lui Procust”, „Lăutarii” și multe altele care au avut un mare succes în România. De la ora 18,30 publicul din sectorul 3 și nu numai, este invitat la un regal muzical. Concertul extraordinar „MUZICA TINEREȚII NOASTRE” prezentat pentru prima
ZIUA LIMBII ROMÂNE ORGANIZATĂ DE PRIMĂRIA SECTORULUI TREI AL CAPITALEI de CENTRUL CULTURAL CASA ARTELOR în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357330_a_358659]
-
sunt ca Nero miros a sânge plebeu a matricid și-a poet port platoșa orgoliului semidoct lașitatea doarme perfect în sala de spectacol pe trandafiri gardienii o condamnă pentru virtute țineți ochii deschiși asistăm la repetiții brute latră câinii venal șatra mă cheamă la circ în lanul de grâu inflexibil cântă păsări cu portative în gușă îmi ascund sex-appeal-ul într-un labirint pe cer trecătorile munților s-au prăbușit în râpe corupte ochii tăi sclipesc ca o lamă de cuțit sinucigașă
SENS(IBIL) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357482_a_358811]
-
pământean. Un semizeu. Să ai aripi, dar să poposești pe pământ, măcar până înnebunești de dor pe cineva. Revelante personificări: „A adormit pe plajă marea/și-a plâns/ cu capul pe meduze verzi/...și-a strâns/pentru ghicit/țigăncilor din șatră/scoici/ Pun scoica la ureche/și ascult/cum cântă,/râde și jelește marea„.(Rosturile firii) „Vânt țicnit”. Vântul îndrăgostit de fete, ispitit(„L-apucă amețeala,/scuipă-n sân/și-l apucă strănutul.../ ce mai rochițe ridicate-i vedeau ochii!”). Hiperbola
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
-ți fiii să se scoale, Pentru dreptul fetei tale. Că o umilesc străinii Și îi pun pe frunte spinii, Mamă, potolită foame, Mama mamelor de mame. Câinilor care te latră Dă-le bucături de piatră, Că, sub neamul lor de șatră, Arde vechea noastră vatră. Și-am zis verde cum e dorul, Foaie-n trei de-a tricolorul, Mamă, nu se stinge dorul Care-ți va-ntregi poporul. Ține minte, înc-o dată, Țara, mamă-ndoliată, Cu destinul tras pe roată, Că
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
sunt stăpânite, aflate pe pământurile din Petrila, Maleia, Rotunda, Merișor, Câmpu lui Neag. Într-un alt document semnat la 19 noiembrie 1504, regele Vladislav al II-lea permite aceluiași nobil din Râu de Mori să aducă pe moșiile sale 12 șatre cu faraoni (țigani) și să-i țină în forma altor iobagi sau coloni, fiind liber să pretindă și să perceapă de la aceștia veniturile obișnuite. Până la începerea exploatării cărbunilor, Petrila rămâne o așezare pastorală slab populată - popularea așezării s-a produs
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359974_a_361303]
-
Gociu a scris un roman care vine să întregească un capitol de istorie a acestor etnii, trecut cu vederea de autoritățile comuniste din Țara noastră. Plecând de la crudul adevăr, iată cum a văzut autorul Paștele din anul 1943 într-o șatră de nomazi aciuită lângă Suha Balca, localitate în Transnistria, sărbătorit de o familie, în care el era român și ea evreică și care au fost împreunăți de lăieți, fără să se cunoască și să trăiască după datina țigănească.” (Poet Nicolae
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
-i țigan sau nu. Pentru cine știa să vorbească românește, se vedea că Trifu nu-i țigan. Deși, în sinea lui i-a părut bine că se vede, îi era frică să mărturisească. De jurământ, că jurase cu sânge la șatră și de poteră că-l va dibui vreodată. Se știa cu musca pe căciulă! Fiindcă în Săptămâna Mare trecuse pe la Tanea, că-i promisese „că-i sapă grădina și-i taie niște lemne, ca să aibă ce arde de Paște”, Trifu
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
era cam răcoare pe-afară! * ...De-acum, în casa lui Trifu, deși el era cruce de voinic, Marița conducea treburile. Crescută în credința iudaică pe care o respecta, fără voia ei se îndepărtase și de zece luni de când trăia în șatră, își însușise ceva din regulile credinței ortodoxe. În sinea ei, încerca să se convingă că nu-i rea nici credința în Cristos și va face tot ce-i va spune Trifu. Va fi supusă bărbatului său!... Era lămurită că nu
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
la liceul ei. Țiganii de vârsta lui, el om trecut de 30 de ani, nu știu nici să scrie, nici să citească. Pe Trifu, fără să știe el, l-a văzut citind un afiș, o hârtie adusă de vânt prin șatră, și dădea din cap a mirare de ce era scris acolo. „O să trebuiască să ne povestim unul altuia, totul, despre fiecare!” își propuse Marița în Sâmbăta Paștelui, preluând cuvântul Paște similar celui evreiesc Pesah. Optimistă, își aduse aminte obiceiul din familie
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
dar nu ca atunci când erau între ei. Era prima noapte când dormeau singuri, în intimitatea lor, fără rețineri. Era noaptea Învierii Domnului și a speranței de mai bine ce sălășluia în sufletele lor. Când întunericul de afară puse stăpânire pe șatra lui Mihai din lunca Bugului de la Suha Balca, și țiganii se retrăseseră în casele lor, Trifu cu Marița lui, stăteau pe lângă focul ațâțat pe vatra din bordei, casa lor. Fumul ieșea liniștit pe coșul făcut din cărămidă și chirpici. Sub
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
moarte tot de țigani, își spuseră pe rând, mărturisind unul altuia întreaga lor viață. Viața lui era de aventurier, pe când a ei era de victimă, a sorții, a unor evenimente neînțelese de ea la vârsta aceea. El, dezertor, ajunsese la șatră să scape de moarte, pe când ea din întâmplare, să nu fie omorâtă la o margine de șanț. Viața ei era de martiră, a păcatului strămoșesc, că se născuse evreică. Viața pentru el era un lucru măreț, de neprețuit și o
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]