198,887 matches
-
Bucureștii, unde avusese credința că se va putea realiza mai bine, și-au dovedit mai tîrziu generozitatea față de dînsul. Terminase de mult studiile de la București cu Paciurea și de la Paris cu Bernard. Era profesor în învățămîntul secundar. După peregrinările prin școlile din Fălticeni, Pașcani, București, ocupa o catedră la liceul din Slatina-Olt, însă atît îndeletnicirea asta, cît și mediul în care îi era dat să trăiască acolo, erau departe de aspirațiile sale. Rîvnea la o catedră universitară la Iași. Aici urma
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
produce confuzii. Substantivul topică este cuprins în dicționarele noastre generale cu două sensuri, dintre care unul - cel specific terminologiei gramaticale românești ("ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază", DEX) - e curent; circulația destul de largă îi este asigurată prin școală. Al doilea sens - mai vechi și mai internațional - se referă la partea retoricii care se ocupă de topoi (sau locuri comune). Adjectivul topic, -ă are și alte accepții, motivate etimologic de sensul de bază - "local" (în medicină, de exemplu, se
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
templul lui Asclepios și teatrul lui Herodius Atticus erau alte puncte de întruniri culturale. Grădinile din afara Atenei, precum Academos, unde se găseau cei doisprezece măslini sacri și gimnazii amenajate pentru efebi, aduceau la rândul lor "ordinea celestă"; aici a funcționat școala lui Platon, Academia. Lumea plină de zei a fost creată de sculptori și poeți, într-o relație familiară. Multe rituri amintesc Orientul Apropiat, de pildă purificarea și descălțarea pentru intrarea în templu (vestita statuie o reprezintă pe zeița Nike nu
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
a diminuat stilul poate excesiv de livresc și uscat ce se poate observa în lucrările mele mai vechi. - Erați un maestru al rigorii care nu-și permitea nici o infuzie de lirism. - Eu am o formație germanică în primul rând, continuată după școala de la Cluj, și mi-a plăcut să fiu un om al textului, al exactității în istoria literară. Niciodată nu mi-a plăcut, de pildă, să exprim idei care nu sunt ale mele. Am preferat să citez, uneori excesiv de mult, până la
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
unei activități (realizate sub îndrumarea unui profesor sau ca autodidact), cît și 'din mers' prin imitare, prin preluarea unui 'model'. Activitatea conștientă de însușire a limbii, instrucția (de obicei într-un cadru instituționalizat; în această perspectivă se subliniază insistent responsabilitatea școlii în asigurarea exprimării corecte) și lectura sînt presupuse de buna stăpînire a limbii literare, variantă a limbii preferată de comunicarea la nivelul unei societăți evoluate, capabilă să asigure instrumentele necesare comunicării în cele mai diverse domenii de activitate. Dezbaterile consacrate
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
ciudat, și azi scriu la fel. Dar asta ține de amintirile speciei. De amintirile personale ține imaginea unui copil de vreo 4-5 ani luat de sora sa din clasa a doua, probabil, și dus cu ea într-o clasă de școală de țară - satul copilăriei mele, Mureșenii de Câmpie -, clasă unde învățau simultan a II-a și a IV-a, și unde, spre a sta cuminte, mi s-a dat de scris, vorba poetului. Ce anume voi fi desenat atunci cu
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
am ajuns să scriu �frumos". M-aș mulțumi să știu că am scris adevărat. Primele poezii (cam printr-a IV-a) erau exerciții imitative după lecturile haotice din biblioteca de cartier de unde împrumutam cărți la voia întâmplării, întâi cărți pentru școală, Coșbuc, Alecsandri, Eminescu, desigur, dar și Victor Tulbure, Dan Deșliu, mai știu eu cine, dar și mulți sovietici cu tânăra lor gardă, cu oțelul lor călit etc. Dar eram convins că sunt scriitor, poet, firește. Atunci, da. în plus, aveam
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
sudul Albaniei de azi, la granița cu Grecia. Localitate care, înainte de primul război mondial, pe când părinții mei abia se nășteau, și făcuse parte din nordul Greciei. De aceea, mama, fiică a Heladei, coana Ifigenia - cum îi ziceau urzicenenii - învățase la școala grecească, și vorbea și scria frumos grecește. Familie, numită Ioanis, cum ar fi la noi Ionescu, care iubea mult școala. De altminteri, vărul mamei, pe care îl chema Eftimie, făcând seminarul la Salonic, avea să și ajungă episcop ortodox în
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
și făcuse parte din nordul Greciei. De aceea, mama, fiică a Heladei, coana Ifigenia - cum îi ziceau urzicenenii - învățase la școala grecească, și vorbea și scria frumos grecește. Familie, numită Ioanis, cum ar fi la noi Ionescu, care iubea mult școala. De altminteri, vărul mamei, pe care îl chema Eftimie, făcând seminarul la Salonic, avea să și ajungă episcop ortodox în America la Chicago de unde îi trimisese o dată mamei prin poștă 5 dolari, ceea ce stârni senzație în Urziceni. Neînvățată cu alfabetul
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
a spus. Am salutat-o și eu. - Cum se numește satul ăsta? I-am spus. A scos un pachet de țigări boțit din buzunarul pantalonilor, și-a aprins o țigară și s-a așezat pe băncuță, lângă mine. - Mergi la școală? m-a întrebat. Eu am răspuns că da. Că eram în vacanță, desigur, dar că în septembrie intru într-a șasea. Bărbatul s-a dus la mașină să ia bagajele. S-a întors cu un rucsac și o mulțime de
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
în gura peșterii, o tufă de romaniță parcă voia să marcheze contrastul dintre lumea exterioară și acea întunecime umedă. Eu le-am fost călăuză. Le-am explicat plin de mândrie că fusesem unul dintre descoperitorii picturilor, într-o excursie cu școala pe care-o făcusem cu Don Froilán. Le-am povestit cum, la lumina lanternelor, am cercetat mai multe galerii, fără să bănuim nici o clipă că vom găsi acea friză lungă în mijlocul căreia se afla marele mistreț. Cel dintâi l-a
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
tuturor vorbitorilor publici: politicieni, oameni de sport, afaceriști, vip-uri, cum li se spune, și care, ascultați fiind de milioane de oameni, transmit cu multă promptitudine și eficiență boala. Și, desigur, un motiv care nu poate fi trecut cu vederea, este școala, din ce în ce mai neatentă în privința corectitudinii vorbirii românilor. Există cîteva încercări de a sistematiza erorile. Nu există mijloace de a le combate. Dar chiar și descrierea și catalogarea lor este un început. Ca să corectezi, trebuie, mai întîi, să studiezi eroarea. Nu sînt
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
care vorbitorul nu știe deocamdată mare lucru: nici sensul exact, nici pronunția corectă. Ca să nu spun că pronunția rămîne o bună bucată de vreme oscilantă. Al doilea tip este rezultatul ignorării și, prin urmare, al încălcării normelor gramaticale. Aici vina școlii este considerabilă. Un al treilea este pierderea de viteză în care se află limba literară: atacată în vocabular, prin cantitatea de cuvinte noi, atacată, în gramatică, prin nestăpînirea normelor, limba literară lasă încet-încet locul unei limbi "familiare", "triviale" și fundamental
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
vorbește pur și simplu cu greșeli: se vorbește urît. Limba română pe care o propagă, cu viteza luminii, televiziunea este una urîțită, neexpresivă, lemnoasă, simplistă, grosolană. Pe scurt, nefirească. Ce e de făcut? Nu știu. Ar trebui, început, poate, cu școala. Dar cine s-o facă?
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
cu apelative copilărești aproape uitate de noi înșine: sunt diminutivele cu care ne strigau părinții, în urmă cu zeci de ani. Vorbim despre tot ce ne interesează, fără restricții tematice, dar subiectul predilect rămîne "epoca de-atunci", ce făceam la școală, cum erau profesorii, în ce fel descopeream lumea; pe scurt, cum era viața în Paradis, adică în locul de unde am fost alungați după trecerea bacalaureatului. Ați înțeles desigur că e vorba de colegii mei de liceu, de cei care - în urmă
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
odraslele lor), cantemiriștii au activat etern în eșalonul doi, doar ca profesioniști, dar ca profesioniști de mare calitate; datorită activității lor (și a altora ca ei, mii de necunoscuți din toată țara), România a supraviețuit între 1965 și 1990. În școli, spitale, în institute de cercetare, pe șantiere au existat, metaforic vorbind, mii de "cantemiriști" care - în ciuda indicațiilor absurde pornite de la vîrf și a izolării paranoice în care se afla România - au făcut ca imensul mecanism reprezentat de o economie națională
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
lebedelor, după care a urmat premierea lor. Protagoniștii spectacolului de la Operă au fost românca Simona Noja, prim solistă la Staatsopera din Viena și italianul Giuseppe Picone, prim solist la American Ballet Theatre. Ne-am bucurat că o balerină formată în școala românească strălucește tehnic pe scena vieneză, dar nu mai mică ne-a fost bucuria, în acest context, că și pe scena bucureșteană avem două admirabile interprete ale aceluiași dublu rol Odette-Odile, și anume, artista completă și complexă care este Corina
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
apelul lui André Malraux în 1968, și avea o prestigioasă activitate de cercetător și profesor, ale cărei repere s-au îmbogățit semnificativ pe parcurs - la Consiliul Național al Cercetării Științifice, ca asistent în sociologie al lui Raymond Aron, conferențiar la Școala de înalte Studii în Științe Sociale și la Școala Normală Superioară din Paris. Este director al revistei Ethnologie française, a fost membru al Consiliului director al Uniunii Internaționale de Științe Antropologice și Etnologice (1979-1981), director al Centrului de Etnologie Franceză
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
prestigioasă activitate de cercetător și profesor, ale cărei repere s-au îmbogățit semnificativ pe parcurs - la Consiliul Național al Cercetării Științifice, ca asistent în sociologie al lui Raymond Aron, conferențiar la Școala de înalte Studii în Științe Sociale și la Școala Normală Superioară din Paris. Este director al revistei Ethnologie française, a fost membru al Consiliului director al Uniunii Internaționale de Științe Antropologice și Etnologice (1979-1981), director al Centrului de Etnologie Franceză (1968-1984), președinte (1979-1981) și vicepreședinte (1981-1989) al Societății Internaționale
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
controlul ideologic al populației mergea până la nivelul satului. Nu exista nici un sat fără agitator cultural și fără cămin cultural. Așadar, ansamblul teritoriului era străbătut de o rețea de funcționari ideologici ai partidului. Exista un control constant al populației, începând cu școala, chiar cu învățământul religios, și așa se face că am văzut, de exemplu, în satul Dobrița, de două mii cinci sute de locuitori, doar vreo zece persoane prezente la slujba de duminică, în timp ce la înmormântări erau între două și patru sute de
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
de practici, nu se poate conserva decât sub forme audiovizuale, prin fotografie, videografie; aceste forme de conservare sunt comparate cu ceea ce se face astăzi și se desfășoară în afara incintei muzeului, în locurile publice, în locuințe private, în viața civică, la școală... Cum ar funcționa, deci, un muzeu, la modul ideal, ca să zicem așa, fiind vorba de a da viață acestor obiecte? Există în Franța mai multe muzee școlare, care ne permit să înțelegem mai bine, de la distanța în timp, faptul că
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
nu-l oprește. Devenită profesie, politica și-a recrutat cadrele, în toate țările, aproape exclusiv din intelectuali. La nivelul liderilor, procentul se apropie de sută la sută. Acești intelectuali au fost, în Franța, de exemplu, în majoritate, fie absolvenți ai Școlii Normale Superioare, fie ai Școlii Naționale de Administrație. Înainte de a fi "énarques", au fost așadar "normaliens": un pas înainte pe calea specializării studiilor s-a făcut, cum se vede. Astăzi în multe țări, politicienii sînt absolvenți ai facultăților de studii
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
politica și-a recrutat cadrele, în toate țările, aproape exclusiv din intelectuali. La nivelul liderilor, procentul se apropie de sută la sută. Acești intelectuali au fost, în Franța, de exemplu, în majoritate, fie absolvenți ai Școlii Normale Superioare, fie ai Școlii Naționale de Administrație. Înainte de a fi "énarques", au fost așadar "normaliens": un pas înainte pe calea specializării studiilor s-a făcut, cum se vede. Astăzi în multe țări, politicienii sînt absolvenți ai facultăților de studii politice sau economice. Dar nu
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
în respectivele instituții ale puterii se purcedea la o selecție, milițieni și securiști, agitatori și activiști alegându-se dintre cei mai înzestrați, mai talentați, aceia care resimțeau cu mai multă acuitate voluptatea neîntâlnită de a bate - moartea victimei aducând consacrarea. Școala superioară de bătaie a regimului comunist român, cu secțiuni la Pitești și Gherla, avea ca scop final omorul. S-a renunțat la această modalitate de învățământ când s-a ajuns la concluzia că uciderea lentă a prizonierilor politici era mai
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
iconostasului și se ruga lui Dumnezeu să-l lumineze." Iar dascălul Chiosea, și alături de el alții, din mâinile cărora au ieșit știutori de carte românească, precum logofătul Greceanu, Văcăreștii, Anton Pann, Nănescu, Paris Mumuleanu, "viața lor era cu copiii din școală și nu știa nici șosea, nici café-șantan, nici deputăție. Dimineața buchile, Oftoicu și Psaltirea, după prânz psaltichia. Chiosea avea un pa, vu, ga, di (gama în muzica bisericească veche) care-i ieșea pe nas cale de o poștă." Iată scene
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]