6,670 matches
-
mor, își spuse Charlot, ce mai contează dacă mă recunoaște cineva sau nu? Deschise cu curaj ușa de sticlă a cafenelei la care venea de obicei și se îndreptă, parcă în virtutea unui drept pe care-l avea, spre locul unde ședea întotdeauna: la capătul din dreapta al canapelei de sub oglinda aurită. Locul era ocupat. Pe locul acela ședea un soldat american: era tânăr, avea pomeții proeminenți și o candoare neșlefuită de copil; chelnerul se înclina în fața lui și îi zâmbea de parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ușa de sticlă a cafenelei la care venea de obicei și se îndreptă, parcă în virtutea unui drept pe care-l avea, spre locul unde ședea întotdeauna: la capătul din dreapta al canapelei de sub oglinda aurită. Locul era ocupat. Pe locul acela ședea un soldat american: era tânăr, avea pomeții proeminenți și o candoare neșlefuită de copil; chelnerul se înclina în fața lui și îi zâmbea de parcă era cel mai vechi client al localului. Charlot se așeză pe un scaun și privi scena: i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
toată noaptea. Ați ajunge la Brinac abia în zori. —N-am nici o grabă. Știu că veniți, Monsieur Chavel? —Cine? —Chiriașii dumneavoastră. Nu. Coniacul, cu care nu mai era obișnuit, își făcuse loc prin galeriile subterane ale minții sale: faptul că ședea în această cafenea atât de bine cunoscută, unde își amintea fiecare colț ciobit dintr-o oglindă sau dintr-un ornament, îi stârni în suflet dorința arzătoare de a se ridica, de a lua trenul și de a porni spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ei, dar mai erau și poveștile copilăriei care o învățaseră că există zâne bune. Fără să știe de ce, nu era sigură de nimic din tot ce exista în casa aceasta; nici măcar de masa din bucătărie sau de fotoliul pe care ședea nu era la fel de sigură cum fusese de obiectele din Menilmontant, unde știa exact ce plătise și ce nu. Aici, după știința ei, nu plătise pentru nimic și nu avea să-și dea seama niciodată că plata se făcuse în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
numai ei doi. Charlot nu mai simțise niciodată atât de pregnant singurătatea lor. Parcă moartea trecuse deja pe-acolo și doar ei rămăseseră față în față să înfrunte situația. Partea a IV-atc "Partea a IV‑a" 15 Marele actor Carosse ședea în șopronul din grădină și analiza situația. Nu se simțea înjosit de poziția oarecum umilitoare în care se găsea. Trăia sentimentul democratic al unui duce situat în afara convențiilor și a normelor de clasă. Carosse jucase nenumărate roluri: regii George al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
face acest lucru. Omul numit Charlot îi spusese deja o minciună stăpânei sale când susținuse impostura lui Carosse și, în plus, încălcase legea dând adăpost unui colaboraționist. Era aici o pârghie pe care se putea apăsa cu putere. Dar, în timp ce ședea pe o roabă și cântărea situația, imaginația sa îi deschise o perspectivă spre un alt proiect și mai îndrăzneț. O cortină se ridică în mintea sa dând la iveală o situație romantică pe care numai un actor de geniu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Pâcu. Si atâta...” Boii parcă suflau din ce în ce mai greu. Erau osteniți peste măsură de povară și drum lung. Se apropiau de Fântâna cu răchiți. Inainte de asta însă, treceau pe la capătul grădinii lui moș Petrache, om gospodar în sat, dar care ședea aici „la grădină” - cum îi spunea el locului - într un bordei. Aici „la grădină” era ca într-un colț de Rai. Avea de toate: livadă, vie, căpșuni, zarzavaturi și pe deasupra un iaz mare cu pește. Din toate acestea se înfruptau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care treceau pragul bordeiului. Dumitre, ascute-ți ochii și spune ce vezi colea sub nucul lui moș Petrache? l-a întrebat Pâcu. Ii moș Petrache. Sade la umbră ca tot omul - a răspuns moș Dumitru. Tare mă tem că nu șade la umbră acum la vreme de seară. Cred că alta-i cauza. Doar n-o fi aceeași pricină la care mă gândesc eu, Pâcule. Ba bine că nu. Eu parcă și văd găleata cu ulcelele lângă ea, ca în toate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-o latură a ogrăzii ședea pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele despre care vorbea moș Dumitru Carpen. Crâșma era așezată la loc bun. Două drumuri însemnate se încrucișau taman în poartă. Cărăușii, dar și gospodarii, opreau la dus sau la întoarcere de pe unde îi purtau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înăuntru. Până atunci, eu aranjez totul... Ca de obicei, moș Dumitru s-a oprit în pragul crâșmei, purtându-și privirea cercetătoare dintr-o parte în alta a încăperii cât o lume de mare... Drept în față, trona hornoaica lângă care ședea cocoțată balerca cu rachiu. Urma tejgheaua croită din scândură de stejar, înegrită de vreme, pe care ședeau rânduite ca la paradă țoiurile pentru rachiu și ulcelele de lut pentru vin. Mai încolo se aflau câteva oale mai burduhoase, pentru adus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
purtându-și privirea cercetătoare dintr-o parte în alta a încăperii cât o lume de mare... Drept în față, trona hornoaica lângă care ședea cocoțată balerca cu rachiu. Urma tejgheaua croită din scândură de stejar, înegrită de vreme, pe care ședeau rânduite ca la paradă țoiurile pentru rachiu și ulcelele de lut pentru vin. Mai încolo se aflau câteva oale mai burduhoase, pentru adus vinul din beci. Gârliciul beciului se ghicea puțin mai în lături, iar din el se auzea parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ulcelele de lut pentru vin. Mai încolo se aflau câteva oale mai burduhoase, pentru adus vinul din beci. Gârliciul beciului se ghicea puțin mai în lături, iar din el se auzea parcă geamătul butoaielor pline cu vin de soi...Alături ședea întredeschisă ușa ce da în cuhne... O măsoaie lungă, făcută din doi butuci ciopliți puși pe pari bătuți în pământ, îi aștepta pe cărăuși de fiecare dată când poposeau la crâșmă. N-o ocupa nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îndestulat, s-au ridicat mulțămind lui Dumnezeu pentru bucate. Indată după aceea, Pâcu și-a scos luleaua și a început a o îndesa cu iarba dracului, privind ghiduș când la unul când la altul. Asta însemna că pe limbă îi șade cine știe ce ghidușie sau poveste. Stiindu-i felul, moș Dumitru l-a zgândărât. Pâcule! Tu iar ai de gând să îndrugi cine știe ce pătăranie. Te văd după ochi că îți umblă cine știe ce năzdrăvănie prin capul cela afumat. Apoi de asta îl afum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai nimeri - aici la Crâșma din drum - și le-oi povesti stând la o ulcică cu vin... Cel care se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mi dai dreptate...Multă vreme s-o zbătut bietul băiat între viață și moarte...Intr-o bună zi, însă, o făcut ochi. Si ce să vadă? La capul lui, mângâindu-i fruntea brobonită de sudoare și murmurând vorbe de alint, ședea un...un înger alb! Da, da! Un înger alb! Cum auziți. Mă iartă, gospodarule, dar aici chiar că nu te cred. Ingerii sunt în ceruri, iar noi nu-i vedem. Cum să se întâmple o asemenea minune? a intervenit iarăși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
minune? a intervenit iarăși Vasile Hliboceanu. Păi, dacă nu mă lași să vorbesc, cum vrei să afli ce-i cu îngerul alb? Uite cum vine vorba, gospodarule. Ingerul cel alb era o soră. O soră medicală de la spitalul cela unde ședea băiatul. Avea un chip alb ca spuma laptelui și niște ochi în care erau adunate toate florile albastre ale pământului. Mâinile...mâinile erau calde și moi cum îi puful de gâscă. Când o deschis ochii flăcăul, îngerul a izbucnit întâi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce-i cu băiatul lor, dar în zadar. De unde să știe cei de la regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de an de când nenea Jănel o plecat de acasă. Intr-o zi de toamnă frumoasă, ședeam cu oile pe miriști, cam pe la Fântâna cu răchiți, când în lungul șleaului s-o ivit un drumeț. Era pe înserate. Am pus mâna streașină la ochi, să pot desluși cine-i omul. Dar degeaba. După mers, părea vlăguit peste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a așezat pe locul lui și, cu ochii lucind de plăcere, a amirosit boarea ce se ridica din vinul rece și a plescăit din limbă pofticios. Moș Dumitru Carpen s-a adresat lui Vasile Hliboceanu, de la masa vecină. Poftim să șezi la masa noastră! Este loc berechet. Te văd om la locul dumitale și îți plac poveștile lui Pâcu. Ba ai mai spus că știi și dumneata destule. S-a găsi ea vremea când să le spui... Noi aiștia, cărăușii, așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în ficare zi mă uitam să-l văd prin curte sau la covălie. Dar nu se arăta deloc. Parcă l-o înghițit pământul. O vedeam doar pe mătușa Rarița cum plângea mereu. Ușa de la bucătăria de vară, care până atunci ședea dată de perete, acum nu se mai deschidea...Mama lui - mătușa Rarița - intra în bucătărie, dar nu zăbovea prea multă vreme...Intr-o seară, însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, Pâcu și-a bombat pieptul și a luat o atitudine mândră, de parcă nenea Jănel ar fi fost cel puțin frate cu dânsul. După această poză, s-a uitat pe masă, căutând oala cu vin. Oala ședea nepăsătoare în fața lui Mitruță Ogaș. Mitruță, băiatule! Fă bine și umple ulcica asta, că s-o dogit de când șade fără strop de vin în ea - l-a îndemnat Pâcu. Când a văzut ulcica plină, Pâcu a pornit să guste cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ar fi fost cel puțin frate cu dânsul. După această poză, s-a uitat pe masă, căutând oala cu vin. Oala ședea nepăsătoare în fața lui Mitruță Ogaș. Mitruță, băiatule! Fă bine și umple ulcica asta, că s-o dogit de când șade fără strop de vin în ea - l-a îndemnat Pâcu. Când a văzut ulcica plină, Pâcu a pornit să guste cu plescăituri de limbă. A urmat apoi ritualul umplerii cu tutun și punerea în funcțiune - dacă se poate spune așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
crede, nu mă-i crede, eu ți-o spun pe cea dreaptă...Nenea Jănel n-o scos o vorbă. Nici că-i laie, nici că-i bălaie. Stătea cu capul plecat ca oaia în cârd, când îi nădușală...Iaca așa ședea și pace! Baba Zoița lui Cocostârc, însă, nu ședea degeaba. Ea lega și dezlega ploile... Si până la urmă ce s-o ales din toată tărășenia asta, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Iar nu ai răbdare, Dumitre. Te grăbești ca fata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe cea dreaptă...Nenea Jănel n-o scos o vorbă. Nici că-i laie, nici că-i bălaie. Stătea cu capul plecat ca oaia în cârd, când îi nădușală...Iaca așa ședea și pace! Baba Zoița lui Cocostârc, însă, nu ședea degeaba. Ea lega și dezlega ploile... Si până la urmă ce s-o ales din toată tărășenia asta, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Iar nu ai răbdare, Dumitre. Te grăbești ca fata mare la... măritiș. Ba ca mireasa la pat - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gazdă cum - fâstâcită - nu știa ce să mai facă...Intr-un târziu, însă, și-o adus aminte că trebuie să scoată plăcintele din cuptor. Cum în odaia ceea toate erau adunate claie peste grămadă, gospodina o luat cociorva, care îi ședea în cale, și o rezemat-o de peretele pe care atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe perete, până când...Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
uita. Venea seara acasă, se spăla de funingine, se primenea, mânca cine știe ce și se așeza pe prispa casei...Nu scotea o vorbă. Privea undeva, departe. Parcă nici nu era pe pământ...Azi așa, mâine așa, până o venit omătul. Atunci ședea în casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și privirea îi fugea într-un loc nedeslușit...De la o vreme, nenea Jănel o început să slăbească. Slăbea pe zi ce trecea...In primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]