416 matches
-
nobilimii decât dacă trec la catolicism. In aceste condiții, “multe familii de cneji ori trec munții către Valahia sau Moldova”, ori dacă rămân decad și ajung într-o primă fază în rândul țaranilor liberi pentru ca mai apoi să ajungă iobagi (șerbi). Familiile rămase care au trecut la catolicism „au dat familii mari aristocrației maghiare”. Un astfel de exemplu este familia Dragfi. Ea coboară din Dragoș al Moldovei. In momentul în care urmașii lui Dragoș au fost alungați din Moldova de Bogdan
Listă de familii nobile românești din Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/309643_a_310972]
-
de renaștere națională ucraineană „intrigă poloneză”, iar polonezii se plângeau că ucrainismul era utilizat ca armă împotriva culturii poloneze în Ucraina vestică (de pe malul vestic al Niprului). După abolirea iobăgiei din 1861, numeroși moșieri au fost puternic nemulțumiți de pierderea șerbilor lor, în vreme ce țăranii au fost nemulțumiți de condițiile emancipării. În această atmosferă de nemulțumire generală, la curtea de la Sankt Petersburg au ajuns veștile despre comploturile secesioniste ale unor lideri ucraineni. Răscoala din ianuarie 1863 din Polonia a acutizat tensiunile legate
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
Evul Mediu denumirea etnolingvistica "„rumân/român”" posedă și o semnificație socială, însemnând „om de rand”. Atunci când în secolul al XVII șerbia se extinde considerabil, printr-un proces sociolingvistic de diferențiere semantica, forma de răspândire mai largă „rumân” adopta semnificația de „șerb”, în timp ce formă, probabil mai rară, „român” își păstrează semnificația etnolingvistica. După abolirea șerbiei de către Constantin Mavrocordat începând cu 1746, forma „rumân” tinde să dispară, fiind înlocuită treptat de forma „român”, care se stabilizează definitiv după 1830. Cel mai vechi indiciu
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
1923. O perioadaă de timp i s-a mai zis Odaia Limbeni, județul Iași cu reședința în Bălti. E știut că în martie 1849 boierii Maria și Chiriac Leonard aveau în supușenie aici și la Funduri 15 familii de țigani șerbi, care puteau oricînd fi vînduți că unelte de muncă. Recensămîntul din 1859, publicat în 1861 la Sankt-Petersburg, a fixat în Leonardovca, zisă și Limbenii Noi, 71 de case, fără școală și biserica. Suportînd cîteva epidemii de holeră, așezarea nouă de pe
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
care constituia 27 gospodării, cu un număr de 197 persoane. În același timp moșia satului Bodești a intrat în posesia moșierului Ion Vartic. Acest moșier a contribuit mult la creșterea populației satului Bodești. Și-a completat moșia prin cumpărarea țăranilor șerbi pentru care a construit case de locuit din bugetul propriu. Moșierul Vartic fiind celibatar a hotărât să vândă moșia, fiind cumpărată de o nouă stâpână - Balașa Serghev. Fiind văduvă avea o singură fiică Elena care s-a căsătorit cu dvornicul
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
iobagi. Foștii iobagi au rămas de obicei în comunele rurale și au fost obligați să plătească statului rate de răscumpărare pentru o perioadă de până la 50 de ani. În schimb, guvernul a compensat din bugetul statului pe foștii proprietari de șerbi și de terenuri distribuite acestora din urmă. Regimul spera ca cei peste 50.000 de moșieri care stăpâneau peste 1.100 ha vor continua să prospere fără munca iobagilor și vor continua să fie asigure cadre loiale în politică și
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
productive și pentru că metodele pe care le foloseau pentru cultivarea lor erau înapoiate. Mulți dintre foștii proprietari de iobagi au fost nevoiți să-și vândă moșiile pentru a nu da faliment, dovedindu-se incapabili să-și exploateze pământurile fără munca șerbilor. Plățile compensatorii din partea statului au încetat, în principal datorită încapacității de plată a țăranilor eliberați. După reforma emancipării țăranilor a urmat în scurtă vreme reforma adinistrației locale. În 1864, cele mai multe administrații locale din Rusia europeană au fost organizate în așa-
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
convertit la catolicism fiind treptat absorbită de către nobilimea ungară. Acele familii de cnezi, juzi și voievozi care nu s-au convertit și nici nu au putut obține documente scrise de proprietate au decăzut gradual în rândul țăranilor sau chiar al șerbilor. Ultima pagină din istoria lui "Universitas Valachorum" s-a scris în 1437, atunci când, ca o reacție la proclamarea de către răsculații de la Bobâlna a “stării ungurilor și românilor” (Universitas Ungarorum et Valachorum), stările tradiționale (nobilii ungari, sașii și secuii) au proclamat
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
Armată, al cărui cartier general se afla la Dorohoi. El a afirmat că nu exista niciun ordin oficial de a se trage în evrei și a luat măsuri pentru încetarea jafurilor și omorurilor. Generalul l-a mustrat pe generalul Theodor Șerb, comandantul Corpului Grănicerilor: Mă surprind aceste acte de banditism din partea unei trupe pe care o socoteam a fi o trupă de elită”". Sănătescu a cerut anchetarea celor întâmplate și pedepsirea vinovaților. Corpul 8 Armată și Corpul Grănicerilor au efectuat anchete
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
conține 91 de texte convorbiri (documentare) în transcriere diacritică, însoțite de note critice. (Această colecție de texte va fi inclusă mai târziu în monografia "Ținutul Vrancei: Etnografie - Folklor - Diatectologie", volumele I și II, Editura pentru Literatură, București, 1969 (redactor Ioan Șerb). În 1989 vor apărea volumele III și IV, la Editura Minerva (ediție de Paula Diaconu Bălan - fiica folcloristului).) În 1931, H. Sanielevici (1875-1951) lansează o nouă teorie potrivit căreia „eroul Mioriței era un Zamolxis” (H. Sanielevici, Miorița sau patimile unui
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
baza funcției de jude au reușit să acumuleze averi mari. La numai 300 de ani după colonizarea sașilor, când greavii au început să-și dorească tot mai mult să domine țăranii liberi în felul în care nobilii maghiari stăpâneau asupra șerbilor legați de glie, aceștia au fost obligați fie să renunțe la privilegiile lor nobiliare, fie să părăsească Pământul Crăiesc. O contribuție la cercetarea instituției greavilor (pl) (în , în ) a avut-o Georg Müller, care semnala că aceștia aveau atribuții judecătorești
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
fost publicat de Cantemir în spațiul german. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi. În monografia închinată marelui cărturar moldovean, P.P. Panaitescu consideră că încă din tinerețe, D.Cantemir ar fi urmărit realizarea unui scop bine determinat, și anume instaurarea monarhiei absolute și ereditare în Moldova, împotriva anarhiei feudale a boierilor. După numai un
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
însă în timp, fiind de cele mai multe ori un drept ereditar și fiind acordată din ce în ce mai mult ca răsplată, aproape toate familiile boierești au ajuns să aibă scutiri, ceea ce a slăbit puterea armată ca și mijloacele de răsplată de care dispunea domnul. Șerbii erau agricultorii datori să muncească pe moșia pe care se aflau, pentru boier. Aceștia aveau dreptul să-și schimbe stăpânul, nefiind legați de glie. Ultima clasă socială era cea a robilor țigani. Aceștia erau datori să execute munci grele ori
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
purta numele de "Oastea cea mare". Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulți ostași, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea "„numai singură oastea s-o facă domniei mele”". Astfel, pe lângă boieri, țăranii liberi sau șerbi, obligația oștii revenea și târgoveților și satelor mănăstirești. "„Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare de la drepturile de scutire, însemna că ea rămâne la dispoziția și în slujba domnului, fără amestecul proprietarului. Noi nu avem deci
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
tehnologice și creșterii populației. Aceste inovații au inclus programe de încercuire finanțate de guvern, exploatarea agresivă a terenurilor agricole, și introducerea unor culturi noi, precum a fost cea de cartof . Datorită și faptului că țăranii suedezi nu au fost niciodată șerbi, cultura agricolă suedeză a căpătat un rol important în evoluția politică a Suediei, în timpurile moderne existând un Partid Agrar (acum numit Partidul de Centru) . Între 1870 și 1914, Suedia a început să își dezvolte economia industrializată care există în
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Strunga", "Doina", "Hora", "Crai nou". În 1848 scrie poezia "Către români", intitulată mai târziu "Deșteptarea României". În 1850, după o absență de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în țară; publică în revista "Bucovina" poeziile populare "Toma Alimoș", "Blestemul", "Șerb sărac", "Mioara", "Mihu Copilul". Începe sa lucreze la ciclul Chirițelor cu "Chirița în Iași". Aceasta va fi urmată de "Chirița în provincie" (1852), "Chirița în voiagiu" (1864) și "Chirița în balon" (1874). La Teatrul Național se joacă "Chirița în Iași
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
ei erau dijmași, care nu aveau capital și dădeau o jumătate din recoltă proprietarilor pământului. Un sfert din totalul țăranilor erau lucrători fără pământ și nu dețineau decât casele și grădinile. Șerbia dispăruse din Franța, dar existau un milion de șerbi în est, mai ales în Franche Comte. Copii lor nu puteau moșteni bunurile personale, fără să plătească stăpânului drepturi considerabile. Țăranul săraci nu avea speranța de mai bine și trăia într-o stare de nesiguranță cronică. Vremea rea sau epidemiile
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Un iobag (din ), este un țăran "legat" de pământul unui stăpân feudal, pe care se află, depinzând cu persoana și cu bunurile sale de acesta. Țăranul dependent se numea șerb (din ) în Transilvania, rumân în Țara Românească și vecin în Moldova. Iobăgia diferă de sclavie prin faptul că stăpânul nu avea drept de viață și de moarte asupra iobagilor, iar aceștia nu puteau fi vânduți separat de pământul pe care
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
Fundației Culturale Române", București, 1994, 320 + 359 p. 43. "Nuvele și amintiri", ediție îngrijită de Paul Leu, Editura Euroland, Suceava, 1994, 205 p. 44. [Trilogia vieții]: "Nașterea la români", Nunta la români", Înmormântareala români", ediție îngrijită de Teofil Teaha, Ioan Șerb și Ioan Ilușiu, Editura "Grai și suflet" - "Cultura Națională", București, 1995, 279 + 607 + 384 p. 45. "Basme populare românești", I, 1986, XXVI+526 p., Editura "Minerva", București; II, 1997, 431 p.; III, 1998, 262 p.; IV, 1998, 314 p., ediție
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
graniței de sud polono-lituaniene într-o zonă de război mocnit, sau a dus la declanșarea unor războaie. Numărul cazacilor a crescut neîncetat prin primirea în rândurile lor a iobagilor fugiți de pe moșiile polono-lituanienilor. Încercările șleahtei de transformare a cazacilor în șerbi a slăbit și mai mult loialitatea acestora față de Rzeczpospolita. Dorința cazacilor de a li se recunoaște un statut egal cu cel al șleahtei nu a fost satisfăcută niciodată, iar planurile pentru transformarea „Uniunii statale polono-lituaniene” în „Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană” nu
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
și privilegiilor și au continuat să ofere refugiu țăranilor care fugeau de iobăgie din Rusia și Polonia, inclusiv cazacilor ruși ai lui Emelian Pugaciov, ceea ce a înfuriat-o puternic pe împărăteasa Ecaterina cea Mare. Datorită atitudinii binevoitoare a zaporojenilor față de șerbii fugari, în 1775, numărul iobagilor care fugiseră din hetmanant și teritoriile ucrainene controlate de polonezi și se refugiaseră în Zaporojia crescuse la aproximativ 100.000 de oameni. După semnarea Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, prin care Rusia anexa Hanatul Crimeii, nevoia pentru
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
țărani iobagi. În perioada de până în 1649, statul a îngrădit treptat dreptul țăranilor de mutare de la un stăpân la altul, pentru ca în acel an, codul de legi să lege definitiv țăranii de pământ. Statul a sprijinit necondiționat iobăgia, iar fuga șerbilor de pe moșiile stăpânilor lor a devenit o infracțiune împotriva statului. Proprietarii funciari aveau o putere totală asupra țăranilor lor, pe care îi putea cumpăra, vinde, negocia sau depune garanție. Țăranii care trăiau pe pământurile deținute de stat nu erau considerați
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
partea rușilor, au fost primiți în rândurile armatei regulate fiind încadrați în regimentele de dragoni și husari și li s-au recunoscut toate privilegiile. Cea mai mare parte a cazacilor de rând au fost transformați în țărani ai statului și șerbi. Scriitorul ucrainean Adrian Kașcenko(1858-1921) , istoricul Olena Apanovici au subliniat faptul că distrugerea Siciului Zaporojean, ultimul bastion al libertăților și modului de viață CĂZĂCESC (nu se putea vorbi atunci, în sec. XVI-XVIII, de mod de viață ucrainean, când nu existau
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
vedere, în funcție de animalul urmărit. Existau și curse speciale pentru șobolani sau dihori. În cursele metalice puteau fi prinse animale mari: mistreți, căprioare, lupi, vulpi etc. Deoarece în evul mediu, în Transilvania a fost interzisă vânătoarea speciilor utile de către țăranii dependenți (șerbi), aceștia au dezvoltat și rafinat tehnici de vânare pasivă. Ei capturau animalele în gropi, cu capcane diverse, cu lațuri, cu curse metalice, declanșate de un arc. Vânătoarea cu arme de foc constituia apanajul nobilimii, dar era practicată și în zonele
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
de la Brăești de pe culmea "Hânsarului", aflată la câteva sute de m de Lacul Hânsaru. Se află în satul de reședință al comunei Brăești la 2 km nord-vest de acesta, pe malul drept al Bălănesei, pe partea vestică a "Văii lui Șerb". Este compus dintr-o încăpere,o intrare înaltă și un etaj superior de tip galerie. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII., precum și cruci de Malta inscripționate (caracteristice secolelor IV-VI). Se află în arealul satului Ruginoasa din comuna Brăești
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]