1,010 matches
-
pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale untelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și mulți dintre soldați nu erau deloc familiarizați cu terenul. — Aici e o cărare care urcă. Nu, pe-acolo n-o poți lua. — Ba cred că se poate. — Nu e drumul cel bun. Deasupra noastră e un stei de stâncă. Șerpuind prin jurul poalelor muntelui, cu toții se grăbeau să găsească o potecă spre vârf. Drumul era abrupt și încă nu se luminase de ziuă. Știind că se aflau între aliați, oamenii urcau în șir, fără a ști cu care unitate sau companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mii, Hideyoshi își deplasă toată armata pe o flotă de corăbii militare, încărcând de toate, de la cai până la paravane aurite. Era a optsprezecea zi din lună, iar obiectivul era acela de a se muta la Azuchi. O altă forță militară șerpuia și ea spre răsărit, pe drumul de uscat. Convoiul navelor care traversau lacul era împins de briza care făcea drapelele să fluture și reflecta armata terestră în marș care înainta de-a lungul coastei. Dar din Azuchi nu mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o mică porțiune de teren orizontal. Hideyoshi se opri privind în jur, cu vântul răcorindu-i sudoarea de pe frunte. Din locul acela, avea o vedere panoramică asupra regiunii dintre Yanagase și sudul lacului Yogo. Drumul spre provinciile din miazănoapte, care șerpuia printre munți, făcând legătura între câteva sate, semăna cu o panglică. — Care e Muntele Nakao? — Cel de-acolo. Hideyoshi privi în direcția indicată de soldat. Acolo se afla tabăra principală a inamicului. Un mare număr de drapele urmau contururile muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chemă un paj să i-l aducă pe calul său favorit. Însoțit de zece luptători, porni imediat spre tabăra principală de pe Muntele Nakao. Drumul recent construit între Muntele Yukiichi și tabăra principală de la Nakao avea cam patru metri lățime și șerpuia pe o distanță de două leghe, de-a lungul lanțului muntos. Verdeața primăvăratică a munților umplea ochii războinicilor și, în timp ce-și îndemna calul înainte, până și Genba fu cuprins de o stare poetică. Tabăra principală de la Muntele Nakao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a doua zi dimineață, consta în a acționa conjugat cu avangarda de la Iiurazaka și Shimizudani, spre nord-vest, izolând fortăreața inamică. Tot cerul era plin de stele. Munții, însă, acoperiți cu copaci și tufișuri, erau negri precum cerneala, iar cărarea care șerpuia printre ei nu era decât o potecă îngustă a tăietorilor de lemne. Unul dintre străjeri mormăi. — Ce este? întrebă altul. — Veniți aici s-aruncați o privire, strigă un alt om, de la o oarecare distanță. Se auzi foșnetul trecerii prin desișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi fost amețit. Unul după altul, ceilalți se urcară până în locul unde stătea. Când ajunseră în vârf, îi apucă tremurul. Stând pe buza prăpastiei stâncoase, vedeau nu numai lacul Yogo și lacul Biwa, ci și drumul spre provinciile de miazănoapte, șerpuind de-a lungul lacului. Era vizibilă până și baza Muntelui Ibuki. Se înnoptase, așa că nu se putea vedea clar, dar părea să fie o singură linie de flăcări curgând ca un râu, tocmai de la Nagahama până la Kinomoto, lângă poala muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Topografia terenului era complicată. În depărtare, calea spre o porțiune a câmpiei întinse din Higashi Kasugai șerpuia și cotea, când forfecată între munți, când îmrățișând șesurile mai mici. Drumul Mikawa care făcea legătura cu Okazaki se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții acopereau mai mult de jumătate din câmpul vizual. Nu existau prăpăzii abrupte sau steiuri înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
porți și apasă pe o sonerie... Aha! te pomenești că mă și duce să-i cunosc pe acești înduioșători părinți... Chiar așa, locuiau într-o astfel de casă? Ne aflam jos, sub un deal plin de brazi, printre care văzui șerpuind o alee lată cu pietriș, pornind chiar de aici din dreptul porții mari (de intrare a mașinilor?), alee care se oprea undeva în fața unei case ale cărei ferestre mari reflectau soarele acelei ore a zilei ca niște oglinzi astronomice. Apăru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
festivalului, de la obișnuita plimbare în care ești condus prin pădurile adânci, păduri în care explodează verdele speciilor de foioase, prin câmpiile de grâu scăldate de un soare abundent - câmpii în care bobul a ajuns deja la maturitate, de la drumul ce șerpuiește printre satele ale căror biserici - în parte părăsite astăzi de fideli - înalță clopotnițe ce datează din secolul al XI-lea, aici, după ce cunoști măcar în parte acest patrimoniu viu al Franței actuale, după ore bune de drumeție, ajungi să primești
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
mare din vara anului 1903 - relatează Blaga („Hronicul și cântecul vârstelor“), - aveam să-mi lărgesc orizontul cu experiența unei lumi noi, aceea a muntelui“. Împreună cu întreaga familie va porni din Lancrăm și, trecând de Sebeș, va urca pe drumul ce șerpuia mai întâi domol și bine bătut, apoi tot mai capricios, când pe un mal, când pe celălalt al râului. Dar, vă invit să refacem, astăzi, traseul... Între timp, înfățișarea locurilor și a lucrurilor s-a schimbat, după legea firii și
Agenda2004-36-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282852_a_284181]
-
codrilor, pe valea Șiretului, la șleahul mare al Sucevei. Jos, pește copacii Zagaviei, se ghicește Târgu Răreșoaiei,Hîrlăul, care se înalță astăzi peste vremuri de legendă și ziduri de cetate, ... drumul mare, spre Iași, isi înfrățește calea cu apă Bahluiului, șerpuind când pe un mal, când pe celălat, străbătând satele Bădeni, Ceplenița... Frumoase sunt acele locuri, dar, de o neasemuita frumusețe, este sufletul oamenilor săi... Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din Republică Moldova, în 2010, Premiul Academiei de Știință a Republicii Moldova, 2011
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Bistra are o suprafață mare în comparație cu populația. Acest fapt se datoreaza reliefului muntos și abrupt, acoperit în majoritate de păduri. Este împrejmuita de numeroși versanți, pe care încă se practică transhumanta(mersul oilor pe munte în lunile de vară), versanți șerpuiți de Vișeu, care formează un defileu cu priveliști de basm. Fost cătun iobăgesc al Petrovei. Aceasta localitate este atestata documentar încă din secolul al XV-lea, figurând în documentele vremii că și parte a cnezatului Maramureșului. După alte surse (Coriolan
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
sînt nevinovate. Răsplata este obiectul contorsionat În care lumea transformă un om. Ăsta este genul de artă pe care Îl colecționează el. CÎnd o aude pe Zelda spunîndu-i lui Wakefield „Nu uita să respiri“, o picătură de sudoare rece Îi șerpuiește dintre coarne, poposindu-i pe pîntecele păros. Dacă Wakefield n-a Învățat Încă să respire, Înseamnă că poate e Încă nenăscut, inocent. Diavolul Își șterge burdihanul cu degetele lui cu trei rînduri de Încheieturi și socotește o clipă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acopereau doar sufletul. Ridică dealul pe care i-l arătase șoferul, dar ca să ajungă în sat, mai era ceva cale. Simțea că drumul o obosise. Făcu un scurt popas, apoi porni din nou, de această dată urmărind o cărăruie care șerpuia pe marginea șanțului ca o curelușă. Ajunsă la școală, fu primită de directoare, care îi detalie tot ce o putea interesa pe Simona despre această instituție de învățământ. Școala funcționa în două schimburi, cursul primar dimineața, cel gimnazial după amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scos haina și cravata. —Uite, i-a zis el lui Alice punându-i-le în brațe. Ține-le un minut, te rog. Apoi a sărit peste gărdulețul vopsit în alb din capătul aleii și s-a aruncat în iarba care șerpuia de-a lungul râului. Hugo abia mai zărea ceva din pricina luminii din ce în ce mai scăzute, dar în apă, undeva în fața lui, o pată mică de roz îi confirma că ținea pasul cu ursulețul. În vreme ce râul se apropia de un cot, lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă vârstată cu verde, un univers sălbatic plin de viață, dominat de o singură culoare, care vibra și respira. Oriunde te uitai, peisajul era sufocat de plante târâtoare și agățătoare, liane, unduindu-se, șerpuind peste tot, de parcă jungla s-ar fi terminat la numai un metru În fața lor. Tot acest ocean de verde Îi amețea. Trunchiurile copacilor erau acoperite cu mușchi și căptușite cu epifite: ferigi, bromelia și orhidee micuțe În culori pale Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îngrijorat că nu avea la el medicamentele și aparatul de ventilație. Marlena Încerca să-și amintească dacă șerpii sunt atrași de căldura trupului. Dar curând toate aceste gânduri se transformară În fantezii reptiliene legate de Harry. Își imagină limba lui șerpuind de-a lungul și de-a latul gâtului ei, al sânilor, al abdomenului. Dintr-odată, i se strânse stomacul de dor, de tristețe, de teamă că Își rataseră ocazia. Știa foarte bine semnificația expresiei „Îndrăgostiți urmăriți de o zodie nenorocoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
celui de-al Doilea Război Mondial și ele nu sunt comode în optica israeliană. Se poate înțelege refuzul Israelului de a abandona parte din acest teritoriu, punându-l astfel la cheremul artileriei dușmanilor săi. Eu însumi am străbătut drumul care șerpuiește paralel cu frontiera. Dacă vor avea loc negocieri, părților interesate li se va oferi posibilitatea de a ajunge de comun acord la modificări ușoare ale frontierei. În paralel va fi nevoie de un un aranjament privitor la un statut special
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
încă din lume. După ce n-a mai fost de trebuință acolo unde o știam, ea a fost transportată aiurea, înspre alte ținuturi ale Moldovei. E mult timp, astfel, de când ea face curse regulate între Crasna și Huși. Am revăzut-o șerpuind pe dealurile Dobrinei, acum vreo douăzeci de ani. Am recunoscut-o îndată și m-am bucurat. Dar înfățișarea pe care i-am găsit-o era de data aceasta tristă și indiferentă. Mișcările sale nu mai aveau vioiciunea de odinioară. Mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
deschiși, dacă mă întrebați pe mine. În casa noastră de pe strada Vitejescu, colț cu Lânăriei, pândeau fantasmele plăcute și nocive ale copilăriei, segmente de vis, dorință și realitate care ne marchează viața cu delicatețe și violență: aleea cu piatră cubică, șerpuind prin grădină; trandafirii de doi metri, desfăcuți amenințător; răcoarea sufrageriei;; aburii castronului de griș din bucătărie; țigările „Papastratos“, pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cei trei ajunseră Într-o altă vale, ce părea a duce spre pădurile de fag și de stejar care se vedeau jos, În depărtare. Coborâră pe ea două zile. În a treia, valea se transformă Într-un drum ce cobora, șerpuind, pe versantul sudic al Caucazului. Iar În a patra, În fața lor apărură primii oameni. Erau zece călăreți pe cai Înalți și solizi, diferiți de caii tătarilor din Crimeea. Stăteau nemișcați, așteptând ca neașteptații călători să se apropie. - Luptătorii Alani, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
eternă, pe care ne-o imaginăm doar, ci viața pur și simplu. Doi bătrâni care discută fără a privi Crucea, alți trei cavaleri care par și ei absorbiți de o conversație, fără a lua În seamă Crucea, un drum care șerpuiește până la orizont, un pod, ape, dealuri, cerul albastrul, care continuă drumul până la capătul lumii. Crucificarea e, parcă, doar un pretext pentru a spune că viața merită trăită și că Înțelesul ei e Drumul. - Că pentru Hristos, drumul pe Pământ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și-ar fi imaginat. Chiar deasupra patului, pe perete, se găsea harta călătoriei lui Marco Polo. Era primul lucru pe care Îl vedea În fiecare dimineață. O linie sinuoasă care lega Veneția de munții Caucaz, de Marea Caspică și care șerpuia prin Samarkand, prin deșerturile și stepele Asiei, ajungând la Pekin. Dar, dincolo de Coasta Chinei, din câte Își amintea Alexandru, se mai afla o mare. Și, parcă, se mai afla chiar o fâșie de pământ. Din infinitul acelei mări răsărea soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
poligrafice, alimentare, dar și de biciclete. Fiindcă în puține țări din lume ciclismul se practică într-o astfel de proporție de masă, de locuitori de toate vârstele și profesiile, ca în Suedia. De aceea, alături de șoselele ultramoderne, netede ca oglinda, șerpuiesc în paralel alei largi, impecabil asfaltate și marcate pentru cicliști, în ambele sensuri, aglomerate, circulate în toate anotimpurile, mai puțin iarna, deși chiar și atunci ele sunt la scurte intervale curățate. Când revin în vila Gertrudei, ea mă întâmpină cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]