859 matches
-
cu mașina de spălat, Al, a corectat-o Jake. Sculpturile le-am făcut din magnetofonul ăla zdrobit. Dar, într-un fel, ai dreptate - am adus magnetofonul de la groapa de gunoi în același timp. Ce interesant, a bolborosit doamna Duffield în șervetul cu care își ștergea cu delicatețe colțurile gurii și care, numai de-ar fi știut, era tăiat dintr-un tricou vechi de-al lui Jake. A urmat un moment de tăcere atunci când varza a fost servită cu ajutorul capacului de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Excremente umane, a răspuns Jake, strălucind. E ieftin, ușor de obținut, accesibil și, sincer, nu există nimic mai bun. Și, evident, e și ecologic. A urmat un zgomot ca de explozie. Tatăl lui Alice își scuipase varza de Bruxelles în șervet. Fața i s-a înverzit de scârbă. Apoi a așezat ghemotocul pe suprafața de plastic a perdelei de duș care, dacă tot nu fusese folosită la nașterea Rosei, ținea acum loc de față de masă festivă. Mama lui Alice și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
timpul. Când nu se gândea la nevastă-sa, Hugo își făcea griji din cauza lui Alice. Nu mai vorbise cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii sclipitori, se coborâse asupra lor cu o furie răzbunătoare. Alice își aruncase șervetul mare și alb ca pe un drapel al capitulării și fugise din restaurant, cu umerii rigizi din cauza plânsului reprimat. Hugo o urmase. Bubuiala continuă a muzicii drum’n’base din foaier se constituise în fundalul sonor al nefericirii lor până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Atunci își dădu seama că nu știa cu ce se ocupă propriu-zis bătrânul. Otilia devenise palidă și scăpase furculița din mână. - Dar, papa, nu i-ai dat înapoi? - Ha! făcu moș Costache, mirat ca de o ipoteză absurdă. Otilia aruncă șervetul și merse spre locul lui moș Costache, pe marginea scaunului căruia se așeză, înconjurînd capul chel al bătrânului cu cele mai subtile mângâieri. - Papa dragă, dacă mă iubești, trebuie să-i înapoiezi banii!Cum ai putut face una ca asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
suferind cu ipocrizie orice aluzie, arăta o solicitudine ridicolă pentru bătrân, care însă era așa de mulțumit, încît râdea cu toată întinderea gurii. Când bătrânul se așeză la masă, "menajera", căreia îi zicea Paulina, îl legă la gât cu un șervet înnodat la ceafă, ca pe copii. - Vezi, așa, observă ea cu o blândețe cerească, în care intra și puțin reproș la adresa altora, așa nu mai cade șervetul jos. G. Călinescu Otilia pufni de râs, în indiferența studiată a Paulinei, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la masă, "menajera", căreia îi zicea Paulina, îl legă la gât cu un șervet înnodat la ceafă, ca pe copii. - Vezi, așa, observă ea cu o blândețe cerească, în care intra și puțin reproș la adresa altora, așa nu mai cade șervetul jos. G. Călinescu Otilia pufni de râs, în indiferența studiată a Paulinei, care alergă la bucătărie și se-ntoarse cu Marina, căreia îi dădea numeroase instrucțiuni, primite cu ochi disprețuitori. Paulina adusese lui moș Costache ouă fierte, și acesta, lacom
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e dânsul Președintele Țării! Bă, cea mai înaltă demnitate a Țării!!... Și nu e baraca voastră de tir?!... Le mai dădea cu lingurița ciorbă de pătlăgele roșii, să-i mai întremeze, să nu-i crape la anchetă. Îi ștergea cu șervetul la guriță, îi mai dojenea. - Ori nu vă transmiteam eu, măgărușilor, pe toate canalele. Să nu vă mai încontrați cu Șeful Statului?!... Că de aia e dumnealui. Și de aia nu sânt eu... Sau, de exemplu, nu sînteți voi Șeful
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pulpanele de gâscă și băură bine. Rudele dogarului strigau la ei: - Balegă de oameni sînteți, nu zdrîngari! Cântați, ori vă bat cu prăjina! Noroc cu muierea și cu brutarul, care se apucă să vorbească. Se ridică de la locul lui, cu șervetul petrecut după gât, își trecu degetele 35 prin mustăți, îi privi pe fiecare în parte și le aduse din cuvinte, cum știa el, că mai vorbise la "Vox", la o întrunire. - Onorată masă! spuse. Rudele încremeniră cu furculițele în mâini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ea își răcori fața încinsă și rămase așa cu mâinile umede scuturîndu-le. - Parc-ai fi o pisică! zise Procopie. - Bine că sînt! Hî... Și scoase limba la el. Dumitale-ți mai arde să glumești, zău! - Stai, să-ți aduc un șervet! Intră în casă. Veta trecu pragul după el. Afară însera. Procopie aprinse lampa. Îi întinse prosopul moale, care mirosea a săpun bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre, umezite puțin în margini. - Dă-mi și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
verde se vedea câteva lămpi mari, strălucind. Se auzeau lăutarii, și mirosul de mititei și de porumb fiert se simțea de departe. La poarta grădinii, câteva țigănci vindeau marfa în foi uscate. Era îmbulzeală, chelnerii îmbrăcați în halate albe, cu șervete lungi pe braț, purtau în goană tăvi cu fripturi și patricieni, farfurii cu gogoșari aromați sau castraveți în oțet. Din fundul grădinii 278 răzbătea zgomotul făcut de grataragiu cu cleștele său. Pe două șiruri, fii dreapta și la stânga potecii pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de copil nu răspundea. Aștepta câteva clipe să-l audă alergând cu picioarele lui desculțe peste maidan, apoi se așeza și ea la masă. Din vecini, mirosea dulce și amețitor a usturoi. Lângă lămpi roiau țânțarii. Câte o bătrână ridica șervetul uns cu urmele gurii știrbe, să alunge gângăniile. De la Stere se auzeau cântecele mușteriilor. 317 Toamna, cârciumarul aducea un vin albicios, dulce ca morcovul. Nu mai ședea unul acasă. Sâmbătă seara luau leafa. Cine nu se oprea întîi la Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
caracteristic în felul său. Vechilul moșiilor, un om cu fața arămie și cu barba castanie, își ațintea cu lăcomie ochii verzi la felurile de bucate ce le aducea sufragiul și-și ștergea degetele de surtuc or de vestă, nicicând de șervetul curat ce sta-naintea lui. Un văr al boierului, cu părul roșu amestecat cu vițe albe, cu fruntea mică și cu ochii ca zărul, își răsucea mustățile de praporcic rusesc sub nasul lui roșu și privea cu plăcere la garăfile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care numeroase pietre ieșeau În afară În unghiuri și dimensiuni neregulate. Fiecare dintre aceste protuberanțe avea pe ea o lumânare aprinsă, ceea ce conferea locului un aspect monastic. Chelneriiă câțiva pentru fiecare masă Ă erau Îmbrăcați În smochinguri și aveau un șervet alb pus pe un braț. Fiecare dintre ei, după cum am descoperit, era un specialist capabil să-l ajute pe oaspete să aleagă. Din câte țin minte, mâncarea a fost excelentă. Totuși, ceea ce-mi amintesc foarte bine este prezentarea nemaipomenită
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
limpede cam ce înțelegea prin asta. Ea ridică privirea din farfuria unde mân carea se sleise. Cum o simți că iar începe să plângă, adăugă : — O să plouă iar, o să mergem să adunăm crengi. Și o să ne plimbăm... Ea îi luă șervetul de la gât, trase scaunul până la laviță și îl întinse pe pătură. Îl dezbrăcă cu totul și îl frecă, pe îndelete, cu prosoape umede. Apoi își rândui cutiile cu alifie și îi unse, cu băgare de seamă, tălpile care se lățeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scoțând un șervetînvîrtit ca un sul. - Ce? se informă Hagienuș, curios și lacom ca un copil.- Șampanie, tată! clamă Petrișor. Hagienuș râmase cu gura căscată. - Da, scumpe tată! Vezi cât de mult te iubim noi? Și Petrișor manevră sticla cu șervetul deasupra spre a-i scoate dopul, în vreme ce Hagienuș, în panică, aștepta fenomenul destupării. -- Bum! făcu Petrișor formidabil din gură, imitând explozia, care nu se produse în realitate, din cauză că șampania nu era suficient de gazoasă și pentru că dopul fusese tras treptat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-o etuvă, și chiar apropierea fierbinte a Ioanei îl irită. Se sculă mai de dimineață și trecând în sala cea mare inspiră cu sete aerul proaspăt lângă o fereastră deschisă. Al doilea simptom de blazare se ivi în legătură cu strângerea șervetelor de la masă. Ca să lichideze mai repede operația, Ioana împăturea șervetele și fața de masă după terminarea prânzului sau a cinei. Însă le îndoia așa de inegal, încît le transforma într-un morman de cârpe informe, pe care le arunca apoi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
irită. Se sculă mai de dimineață și trecând în sala cea mare inspiră cu sete aerul proaspăt lângă o fereastră deschisă. Al doilea simptom de blazare se ivi în legătură cu strângerea șervetelor de la masă. Ca să lichideze mai repede operația, Ioana împăturea șervetele și fața de masă după terminarea prânzului sau a cinei. Însă le îndoia așa de inegal, încît le transforma într-un morman de cârpe informe, pe care le arunca apoi la o parte. Pe Ioanide afacerea asta îl supăra afară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui pachet exact patrulater. Asta constituia o necesitate imperioasă pentru liniștea ochilor săi, de aceea, de câte ori vedea pe cineva maltratând geometria, se repezea și-i lua din mână pătura, pânza și o strângea el însuși. La fel făcu și cu șervetele Indolentei. Ioanide fu departe de a-și manifesta pe față nemulțumirea lui arhitectonică, ba chiar râse la ideea de a explica Indolentei pretențiile sale, nu mai puțin se înfioră de temperamentul unei femei pentru care liniile drepte nu spun nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fenomenul nu se observa, asta se explica prin caniția lui. Când stomacul îi fu mai calmat, Conțescu obținu învoirea de a mânca și începu cu o supă de pasăre, fortificată cu țelină și conopidă și îngroșată cu tapiocă. Cu un șervet legat în jurul gâtului, puțin ridicat pe perne, geograful sorbea supa din lingura pe care însuși Gonzalv i-o întindea periodic. După un astfel de prânz, Conțescu, vrând să-și încerce foițele, se așeză pe marginea patului și încercă să se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scutura din cap. Voia să zică: Am răbdare, cum să nu?!" Starea lui Conțescu nu se agrava și bolnavul părea a-și fi găsit un echilibru în infirmitate. Era hrănit în pat de altcineva, cu lingura, șters la gură cu șervetul, numai ca să nu obosească, pentru că de altfel mâna dreaptă îi era slobodă. Câteodată, în scopul de a nu pierde uzul mișcărilor, Conțescu lua singur lingura în mână. Mânca câte puțin și des și avea apetit și, ciudat, toate celelalte turburări
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plus doi chelneri tineri care, după ce pun în fața fiecăruia o farfurioară cu două triunghiulețe de pâine acoperite unul cu o felioară de somon și altul cu câteva icre negre și o coajă de lămâie, se lipesc de perete ținând un șervet alb pe braț. Conversația se leagă greu. Încep să depăn amintiri din prima mea vizită la Versoix, în 1991. La un moment dat, ușa se deschide și în cameră pătrunde domnul Holender, directorul Operei din Viena, sosit pentru sărbători în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și alte lucruri” nespecificate; urmează un „izvod de câte lucruri au rămas după moartea lui Simion Mocanu”, incomplet păstrat, în care se reiau cele de mai sus și o sumă de lucruri de inventar cum sunt: sape, topor, ladă, perne, șervete și „douăzeci și șasă di coți de pânză urzită bumbac și bătută cânepă”. Observăm păstrarea în inventarul gospodăresc a țesăturilor de casă în cantitate semnificativă. Un testament (așa numit în original) întocmește în 1863 Darie Bosoi, tot mijlocaș, în care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
îngroapă stârvul micului meu hamster sub tufișul de trandafiri din grădina de legume și pe urmă încropește din câteva pietre o cruciuliță, ca să nu fie săpat mormântul la toamnă. Ascultă ce-ți spun, papa! (Domnul Kovacic învelește animalul într-un șervet si îl pune în buzunarul hainei) DOMNUL KOVACIC: Mâine... mâine, când totul va fi trecut, tot ceea ce seamănă cu ziua de azi... când ziua de azi va fi cu totul și cu totul îngropată, atunci am să îngrop și hamsterul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Paste cu anghinare • Sărmăluțe în foi de varză chinezească • Cremă de ananas cu pepene galben și lapte de cocos Un astfel de meniu impune un anumit mod de prezentare a felurilor de mâncare. Pentru început, nu pot lipsi de pe masă șervetele individuale, realizate din bambus, din pânză groasă sau chiar din plastic și decorate cu motive geometrice sau ideograme. O notă specifică este dată de bețișoare, care se așază într-un suport special și se dispun în dreapta farfuriei. În stânga farfuriei, în locul
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
sos și Înfigând-o Într-un cartofior. Castraveți cu iaurt Preparați cruditățile: curățați de coajă ½ castravete, lăsând câte o bandă din două necurățată; tăiați-l În două pe lungime, scoateți semințele și tăiați jumătățile În felii; uscați-le Într-un șervet, presând puțin. Curățați și tăiați În rondele 2 cepe. Pe un platou sau pe două farfurii, amestecați feliile de castravete cu ceapa. Pregătiți roșia: opăriți-o 1 minut, răciți-o sub un jet de apă de la robinet, curățați-o de
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]