722 matches
-
într-o simetrică ascensiune, pe de o parte artistul: „Când un pictor / scrie versuri / o face cu penelul / într un fel magic / ca o rugăciune sau o spovedanie...”, pe de alta, poetul: „când un poet desemează viața / e așa ca și cum șevaletul ar fi cerul / penelul / aripi de înger ce ne înmoaie / în curcubee...” Venerația poetului față de nemuritorul artist se relevă și în poemul Stejar: „Sunt un stejar / îndrăgostit / de zborul / păVării Păiastre...”, „sunt un stejar / ce visează la zbor / îmbrățLșat cu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Cluj (1963-1966). În 1967, tot la Cluj, a devenit studentă la Institutul de Artă Plastică „Ion Andreescu”, secția pictură, studiind sub îndrumarea profesorilor Aurel Ciupe, Alexandru Mohi și Abody Nagy Belá. După licență (1973), se specializează în restaurarea picturii de șevalet, la Muzeul de Artă din București (1973-1977). Revine în Cluj-Napoca, la Muzeul de Artă, și, în 1978, beneficiază de o bursă de specializare în restaurare (pictura flamandă-olandeză), la Institutul Regal al Patrimoniului din Bruxelles. Între 1979 și 1985, lucrează la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
ați vedea ce am făcut cu scrisul celor 22 de pagini 398. L-am rugat pe fiul meu, și el un artist neînduplecat, amator și el, de 50 de ani; și-a făcut și îndeplinit cea mai mare sărbătoare în fața șevaletului, cu penelul în mână și în transfigurare a sufletului - Ion Turculeț, pensionar de învățământ, să mi facă o apărătoare (coperte, n.m., E.D.) a celor scrise. Și finul după ce a citit textul, a și îndeplinit ce trebuie. O copertă, pe fața
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
numele imortalizat în diferite portrete comandate în palate noi care se construiau sau în capelele somptuoase ale familiilor. 148 Sculptura și pictura se desprind de arhitectură și pe lângă arta monumenta‑ lă (pictura murală și decorațiile sculpturale) se dezvoltă pictura de șevalet și sculptura de postament. Desenul este apreciat ca operă de sine stă tătoare iar gravura cunoaște o mare răspândire răspunzând prin posibilitatea de multipli‑ care ca și prin textul tipărit în noile tipografii satisfăcând necesitățile publicu‑ lui numeros din orașe
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
care sfîrșește prin a le antrena, dar împotriva voinței lor. Fiindcă optimul tehnic impune totdeauna servirea optimului politic. Mai ușoară, hîrtia este mai fragilă. Deci desacralizantă. Ceea ce pierde în greutate, pierde și în "aură". Așa cum pînza declasează retablul, tabloul de șevalet fresca, așa cum materiile plastice declasează bronzul sculpturilor și argila ceramiștilor, hîrtia a îngropat ieri pergamentul, așa cum astăzi video-ul ("plasticul cinematografului") alungă filmul sau caseta discul. Ca o regulă generală, suportul de fier nu rezistă suportului de pămînt. Regulă care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să merg pînă la Lascaux ca să o văd. Obositor. Hîrtia, însă, vine la mine. Pot să citesc în fotoliu și să-mi fac abonament la ziar. Gramofonul îmi aduce concertul la domiciliu, înaintea discului. Sau iau sub braț tabloul de pe șevalet, pe pînză și înrămat, ca să-l agăț unde vreau, pe cînd dacă vreau să văd fresca murală trebuie să merg la biserică. Avem aici și mutarea, și transportul unui material. Cu cît suportul este mai puțin material, cu atît destinatarul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
masa sa de scris și pictorul naiv Rousseau-Vameșul, care ne-a lăsat pânze cu animale și plante exotice, întâlnite doar în savanele Africii, junglele Indiei sau pădurile Amazoniei, dar care niciodată n-a călcat pe meleaguri străine Franței, așezându-și șevaletul doar în Grădina Zoologică sau Grădina Botanică din Paris! Vizionari de geniu! Dacă Jules Vernes și Rousseau-Vameșul, precum și alții au fermecat și continuă să farmece generații de admiratori, Don Cristobal Colon face parte din categoria vizionarilor de geniu care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pe pânză), lucrare ce se păstrează la loc de cinste și astăzi. Acest portret, mărit, a generat viitoarele „murale“ ce decorează Sala Pașilor Pierduți. Deși, la vremea respectivă Sabin Bălașa nu era un artist monumentalist, ci doar un pictor de șevalet, comanda oficială i-a fost atribuită în exclusivitate, în dorința realizării unui memorial Eminescu. Ulterior, tematica a fost lărgită și, la final, ne-am ales cu o suită de tablouri alegoricosimbolice cu trimitere la mitologia românească. Scenele respective l-au
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
să prind în tablou liniștea și frumusețea zonei în care mă aflam. După terminarea schiței am urcat în cameră, unde Bobiță picta liniștit un tablou cu multe personaje într-un bar cu o sală de biliard. Mi-am improvizat un șevalet, folosind scaunul cu spătar din cameră și începând să pun culoarea pe schița pe care tocmai o terminasem. În cameră atmosfera era mult mai plăcută, aveam impresia că mă aflam într-un mic atelier, peste tot erau împrăștiate diferite tuburi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
al prefigurării unor noi orizonturi de receptare. Această situație se poate considera tipică pentru întregul răstimp al tranziției, ea nefiind proprie exclusiv literaturii. Am întâlnit-o în arhitectură, reflectată în relația dintre fațade și interior. O regăsim în pictura de șevalet a epocii, cu precădere în figurile de bărbați, care conservă multe trăsături ale portretului votiv de tradiție bizantină (v. Andrei Cornea, „Primitivii“ picturii românești moderne). Diagramele traseelor particulare, înscriind elanurile și retragerile, conversiunile și abjurările, alianțele și conflictele, rămân atașate
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
care a impresionat comisia examinatoare, constituie o carte de vizită-argument a talentului sau de plastician. După aceasta, este primit în atelierele profesorilor Lucien Simon și Dévambez, urmându-și chemarea vocaționala. Cere părinților să-i trimită cărțile de medicină, dar și „șevaletul meu portatif” (p. 18). în veștile expediate către Huși aduce precizări, îndeosebi pentru tata, care avea nevoie de confirmarea că fiul îi va urma în carieră, despre perseverența și răbdarea în a învăța, despre reușitele personale în practică chirurgicală studențeasca
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-ar încumeta să intre în podgorii l-ar surprinde, desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-ar încumeta să intre în podgorii l-ar surprinde, desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde fiica Margareta și-a temeluit casă. Urmașii lui își amintesc de bunătatea paternala, de altruismul sau, dar, mai ales de pasiunea fără opreliște pentru actul artistic. Hușii a rămas tot un orășel liniștit, pitoresc
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
la marginea Hușilor”, „Cules de vie la Huși”. Bătătorit de căruțe și de podgoreni, acoperit de praful lutului galben, drumul nu este nicicum neted ori lesne de parcurs. Căile se deschid de la o răscruce (unde pictorul obișnuia să și plaseze șevaletul), șerpuiesc printre case, copaci, podgorii, pierzându-se că un firicel de apă în propriul izvor. Drumurile au fluiditate, curg contorsionate precum firul apei, dar nu par că se revarsă, ci că se retrag, se ascund urcând în susul dealului. De aceea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
am plecat la Fălticeni, iar el mai departe) și am fost emoționat până la lacrimi revăzându-l brusc. Profirița nu știa de asta. Mă duceam la Luchian fie cu Beldiceanu, fie cu Iosif. Era în atelierul lui "o țigancă" celebră. Pe șevalet avea o pânză cu crăițe. Zâmbea trist; fața îi era prelungă, slabă și nebărbierită. În dimineața asta s-a întors de dincolo de moarte. Galoșii, plecați într-o aventură, s-au întors astăzi acasă în chip misterios și pe furiș. Cercetând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai sus prezentată „am făcut-o lată” până pe la 2 noaptea. Am râs cu lacrimi, am băut, am mâncat și, cred eu, toată lumea a fost mulțumită. Dar cel mai fericit era Mousen, mândru că portretul domniei sale tronează în expoziție pe șevaletul artistului, șevaletul pe care s-au sprijinit toate operele care fac obiectul prezentei manifestări. Când i-am mai spus și că toate babele l-au recunoscut, spunând gălăgioase și exuberant „Asta-i Mousen-nul nostru”, s-a luminat tot și petrecerea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prezentată „am făcut-o lată” până pe la 2 noaptea. Am râs cu lacrimi, am băut, am mâncat și, cred eu, toată lumea a fost mulțumită. Dar cel mai fericit era Mousen, mândru că portretul domniei sale tronează în expoziție pe șevaletul artistului, șevaletul pe care s-au sprijinit toate operele care fac obiectul prezentei manifestări. Când i-am mai spus și că toate babele l-au recunoscut, spunând gălăgioase și exuberant „Asta-i Mousen-nul nostru”, s-a luminat tot și petrecerea a-nceput
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pur și simplu, ci trăim pentru a renaște în fiecare clipă, asta făcându-ne de fapt nemuritori. Joi, 4 iulie 2002 În fundul curții, lângă fântâna cu roată, străjuit de pruni și umbrit de nuc și-a așezat Liviu cele două șevalete și umbrela de soare, iar micul radio și l-a atârnat în copacul cu mături. Întreaga curte a fost prelucrată de criticul de artă Corneliu Antim care ieri și-a făcut de lucru vorbind încontinuu. În șopronul răcoros s-au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
caută câte un loc acoperit pentru a-și începe lucrul. Dacă ar fi frumos, ar ieși în aer liber la câmp și pe dealuri. Așa, atmosfera va semăna în curând cu cea din atelierele studențești. Liviu s-a așezat cu șevaletul în balconul terasei. Terasa lungă și largă aparține tuturor camerelor de la etajul I. La capătul dinspre interior se termină cu un balcon care în mod obișnuit este locul de masă atunci când musafirii sunt mai puțini. De la el pornind, Costică Catargiu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tuturor camerelor de la etajul I. La capătul dinspre interior se termină cu un balcon care în mod obișnuit este locul de masă atunci când musafirii sunt mai puțini. De la el pornind, Costică Catargiu care are camera lângă noi, își va monta șevaletul împrumutat de Liviu. În colțul terasei stând ciuciș pentru că scaune nu prea sunt, își caută inspirația Cătălin Chifan, nimerit în tabără datorită simpatiei celor care-i sunt sau i-au fost dascăli: Liviu Suhar și Pușa Pâslaru. Aceasta din urmă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să mire. Odată cu înaintarea în vârstă, comentariul de text și momentul redactării între patru pereți îmi inspiră o invincibilă neplăcere chiar și atunci când nu sunt expus imediat curentului de aer sau unor vizite inoportune. Filosofia mea e impresionismul. Îmi instalez șevaletul afară și cuget îndelung, așa cum făceau odinioară pictorii: asupra subiectului. Apoi, între două averse, pun câte o mică tușă. Ar fi trebuit să fac echipă cu cineva, mi-ar mai fi trebuit multe cunoștințe în domeniul științelor și, pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cam dubioase pe care-i mai bine să le ocolești, gen Moulin de la Gallete sau Crazy Horse. Cu care ei întrețin, de altminteri, aceleași raporturi evazive ca și parizianul din tată în fiu cu Turnul Eiffel, ca un Cézanne în fața șevaletului cu Sainte-Victoire de pe o carte poștală. 4. Templul, mereu Templul Și socotind că este împreună cu tovarășii lor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude și printre cunoscuți. Și negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de douăsprezece ori mai mare în Statele Unite decât în Iordania. Consecința: noi nu mai știm să murim pentru credința noastră sau măcar, în lipsa ei, pentru ideile noastre... Întunecat tablou. Mi-ar fi plăcut să fac câteva retușări de detaliu pe șevaletul meu, dar nimeni din salonul unde mă aflam față în față cu vreo zece membri ai Frăției nu mi-a cerut părerea. Este probabil o forță și în faptul de a nu te interesa de ceilalți. Unul dintre aprigii mei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
locul de care aparțin. Am reușit cu trecerea anilor să ajung să iubesc această școală cu toate imperfecțiunile ei. Sub aspectul ei parțial neîngrijit, tencuiala stricată, bănci, scaune rupte, instrumente vechi trecute prin atâtea mâini și prin atâtea concerte, planșete, șevalete,”capre”, mese de arhitectură, trecute prin mâinile fiecărui deținător al unui suflet de artist, sub toate acestea...ei bine, arta devine o imensă deschidere spre tot ce este posibil, lăsându-ne pe fiecare la un moment dat să ne atingem
Apogeul by Ioana Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1803]
-
București, 1983; Planta memoria, București, 1985; Cheia închisă, București, 1987; Pietre sălbatice, București, 1988; Cărticică de șase ani, București, 1988; Ultima Thule, București, 1990; Zgomotocicleta, București, 1996; Foșnet fabulos, Timișoara, 1997; Pelerinaj, București, 1997; Pastelul amoros, Timișoara, 1998; Start la șevalet, București, 1998; Pretext de conversație, Timișoara, 1999; Roua plural, pref. Nicolae Manolescu, București, 1999. Traduceri: Dimcio Dehelianov, Poezii, București, 1987. Repere bibliografice: Constantin, Despre poeți, 169-178; Constantin, A doua carte, 141-149; Pop, Poezia, 263-280; Poantă, Modalități, 197-200; Tudor, Pretexte, 248-252
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]