1,046 matches
-
Cronica teatrală, științifică, politică”, „Din literatura străină”. Numărul 10 din 1909 este un număr omagial, închinat împlinirii a douăzeci de ani de la moartea lui Mihai Eminescu și apare sub îngrijirea lui Al. Bădescu și C.Z. Buzdugan. Este consemnată prima șezătoare literară la Galați a Societății Scriitorilor Români sub președinția lui Mihail Sadoveanu și este reprodus discursul acestuia, intitulat Scriitorii tineri înaintea publicului românesc. Au mai participat D. Anghel, Cincinat Pavelescu, E. Lovinescu, I. Minulescu. Colaborează cu poezie consecvent tradiționalistă, ca
DUNAREA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
numeroasele catrene ironice pe care M.-N. i le dedică adversarului. La gloria modestă a numelui Nigrim a contribuit, desigur, și „parodia originală” scrisă de G. Topîrceanu: „De ce e tristă luna oare/ În seara asta? Da, ghicim:/ A auzit la șezătoare/ O epigramă de Nigrim”. SCRIERI: Filosofia socialismului, Câmpulung, 1900; Astrale, București, 1901; La Roumanie à l’Exposition universelle de 1900, Paris, 1901; Londra, București, 1906; Constantinopol, București, 1906; Ce zice englezul despre români, București, 1908; Șarlatanii științei, București, 1911; Doctrina
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
de a conserva „odoare moștenite din străbuni”, revista ocupându-se mai ales de etnografia și folclorul ținutului prin culegeri de literatură populară sau articole ca Jocurile de copii la români, Elementul dramatic în jocurile copiilor, ori prin amplul poem folcloric Șezătoarea. Mai sunt de amintit numeroasele traduceri din literatura universală (Byron, La Inez, Arsène Houssaye, Lacrimile Jeanei, Lev Tolstoi, Romanul căsătoriei, M.G. Saphir, Istoria unei umbrele ș.a.). M.Pp.
LITERATURA SI STIINŢA POPULARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287828_a_289157]
-
literare) a realităților și valorilor ținutului, îndemnul la recuperarea acestora, lupta pentru anihilarea acțiunilor antiromânești care împiedicau unirea reală a provinciei cu țara mamă. A fost și un activ membru al Societății Scriitorilor Români (din 1911), organizând în Bucovina numeroase șezători literare cu cei mai importanți scriitori. Volumul Poezii (1909) este în bună măsură, în nota vremii, îndatorat sămănătorismului. R. e însă, în primul rând, un epigon al lui Octavian Goga, iar contemporanii îl vor identifica și îl vor aprecia aproape
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
în 1928. Colaborează la „Almanahul învățătorilor români”, „Banatul literar”, „Biserica și școala”, „Bunul econom”, „Calendarul diecezan”, „Calicul”, „Cele trei Crișuri”, „Familia”, „Foaia literară”, „Foaia poporului”, „Gazeta de Vest”, „Gazeta poporului”, „Izvorașul”, „Luceafărul literar”, „Poporul român”, „Revista critică-literară”, „Rânduri”, „Sibiul umoristic”, „Șezătoarea”, „Timișana”, „Tribuna poporului” ș.a. Ca elev la Beiuș, S. citea „Familia”, unde era interesat cu deosebire de horele și doinele publicate de S. Fl. Marian. Astfel că debutează în folcloristică răspunzând, în 1882, la unul din chestionarele lui B. P.
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
Jignicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național (jucată în februarie, același an), care nu era doar o „scenă de haiduci”, ci, după spusele autorului, și o satiră a melodramelor ce invadaseră scena. A făcut și prelucrări de vodeviluri franțuzești. Lucrarea Șezătorile la țară s-a pierdut, la fel ca și Réflexions politiques, écrites dans la prison d’Edimburg. Miezul ideilor sale despre literatură stă - în spiritul „Daciei literare” - în credința că, trăgându-și sevele din istorie, din realitatea autohtonă, din creația
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Anghel, secretar-bibliotecar - Emil Gârleanu, membri - Artur Stavri, Octavian Goga, St. O. Iosif, Ilarie Chendi, Ion Minulescu, Zaharia Bârsan, cenzori - E. Lovinescu și Cincinat Pavelescu. S-a mai decis ca, pentru formarea unui fond cât mai substanțial, să se organizeze conferințe, șezători literare, reprezentații dramatice etc. în orașe din Regat, precum și în Transilvania, Bucovina, să se procure un sediu, să se publice un buletin al societății și să se facă demersuri pentru recunoașterea ei oficială. În lunile următoare comitetul a oferit președinția
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
Mihail Sadoveanu - , pare multora o acțiune secesionistă și e cât pe ce să conducă la destrămarea societății. Ruptura dintre „dioscurii” Anghel și Iosif va avea și ea urmări nefavorabile. Activitatea rămâne, totuși, destul de intensă. În primele șase luni se organizează șezători literare la Ploiești, Buzău, Galați, Piatra Neamț, precum și un veritabil turneu în Bucovina. Se amenajează, de asemenea, un sediu provizoriu, cu bibliotecă și obiecte de artă provenite din donații, într-un apartament din hotelul „Luvru”, sediu care cade pradă flăcărilor în
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
Se amenajează, de asemenea, un sediu provizoriu, cu bibliotecă și obiecte de artă provenite din donații, într-un apartament din hotelul „Luvru”, sediu care cade pradă flăcărilor în ianuarie 1911. Pierderile materiale sunt compensate de câștigul de prestigiu realizat în șezătorile de mare impact de la Sibiu (martie 1911) și Arad (aprilie-mai 1911). La a doua adunare generală, în noiembrie 1911, sunt validați nu mai puțin de treizeci și șapte de noi membri, printre care Al. Macedonski, I. Al. Brătescu-Voinești (ulterior, considerat
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
însă exact, șase fiind omiși din eroare, lucru ce se va corecta la următoarele adunări generale. Averea societății se mărise, grație subvenției anuale, unui legat de 10 000 de lei al regelui Carol I, precum și cotizațiilor ori încasărilor provenite de la șezători literare și spectacole teatrale. Societatea inițiase comemorarea unor scriitori, ridicarea de monumente etc. Pe durata conflagrației mondiale activitatea S.S.R. diminuează. Președinți devin Duiliu Zamfirescu (1916) și Mihail Sadoveanu (1917-1919), ștafeta fiind preluată apoi de Mihail Dragomirescu (1919-1921). Sub conducerea lui
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
datorită unor donații (din partea regelui Carol al II-lea, a unor ministere și bănci), ajunge repede la aproape 6 800 000 de lei. La veniturile societății au contribuit în mică măsură cotizațiile membrilor (mai întotdeauna neîncasate la timp), beneficiile unor șezători literare și spectacole teatrale, încasările la baluri organizate ad-hoc, exploatarea a două cinematografe (la Brașov și Arad) etc. O lovitură puternică a fost însă crahul (în 1931) al Băncii Marmorosch-Blank, la care S.S.R. avea un depozit de peste 10 000 000
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
semn, introducînd o prevestire ori un presentiment. Sînt încă în uz îmbinări de tipul seamănă a..., miroase a..., sună a...; cu ultimele două verbe, prepoziția a este chiar indispensabilă. În atestările dicționarelor, apar combinații de cuvinte precum: "țipă a ploaie" ("Șezătoarea"); "Și latr-a pustiu/ Și url-a morțiu" ("Mănăstirea Argeșului", varianta Alecsandri); "urlînd a moarte" (Alecsandri); "fluieră a pagubă" (Ispirescu); "tăciunele... face a vînt și vreme rea"; "calci a popă" (Creangă); "șuieră a primejdie" (Slavici) etc. Direcția abstractă pe care o indică
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
Al. Dumas-fiul. Mai utile și mai bine primite au fost lucrările referitoare la istoria vechii capitale a Moldovei, cea mai importantă fiind Orașul Iași (1904), o monografie care își dovedește și azi valoarea documentară. Istoria neamului românesc povestită în zece șezători de Moș Andrei Gurăbogată (1937) este o rememorare didactică a unor însemnate fapte din trecut. Pasionat cercetător de arhive, B. a mai publicat o serie de volume strict documentare referitoare la evoluția orașului în care a trăit și cu care
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
și a doua sa capitală, București, 1916; Alte 15 comedii, București, 1924; 6 piese cu caracter istoric, Iași, 1927; De haz și de necaz, Iași, 1929; Cel mai nou ghid al Iașului, Iași, 1932; Istoria neamului românesc povestită în zece șezători de Moș Andrei Gurăbogată, București, 1937. Traduceri: Evariste Carrance, Casa de închiriet, Iași, 1882, Căpitanul Bumbdeaur, Iași, 1906; Rouget de L’Isle, Marsilieza, Iași, 1886; W. Shakespeare, Hamlet, principele Danemarcei, Iași, 1887; P. Mollé-Gentilhomme, C. Guéroult, Marchiza de Pompadour, Iași
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
de cercetare, studii de istoria folclorului, folcloristicii și etnografiei, studii de etnologie, antropologie socială și culturală, de etnografie, folclor, artă populară, folclor macedoromân, istroromân, meglenoromân și al altor români de peste hotare, folclor străin, recenzii ș.a. Spre deosebire de publicațiile de profil anterioare („Șezătoarea”, „Ion Creangă”, „Ghilușul”, „Tudor Pamfile”, „Făt- Frumos”, „Comoara satelor”, „Izvorașul” ș.a), R. de e. și f. promovează studii care reflectă preocupările și cercetările Institutului, cercetări în echipă care au angajat toate compartimentele culturii populare și au beneficiat de experiența
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
Icoane vii, București, f.a. Repere bibliografice: V. A. Urechia, „Anecdote populare”, AAR, partea administrativă, t. XI, 1888-1889; Demetrescu, Profile, 59-62; V. A. Urechia, Alte anecdote populare, AAR, partea administrativă, t. XV, 1892-1893; M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor populare române, „Șezătoarea”, 1892, 5; Titu Maiorescu, „Mama soacră”. „Popa cel de treabă”, AAR, partea administrativă, t. XVII, 1894-1895; A. D. Xenopol, „Anecdote afumate”, F, 1889, 49; Chendi, Scrieri, III, 116-123, IV, 52-55; Nicolae Ch. Quintescu, „Anecdote populare”, AAR, partea administrativă, t. XXV, 1902-1903
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
Nicolae Popea (cenzor), Avram Iancu, Ioan Moga, Axente Sever, Al. Cassianu, Oprea Moroianu (membri). Între scopurile principale ale asociației figurează învățarea și propagarea limbii și istoriei românilor, cultivarea limbii și încurajarea încercărilor literare în limba română, organizându-se conferințe și șezători în care se citeau și se analizau producțiile literare ale membrilor societății. Adunările generale aveau ca tematică limba și istoria românilor. De asemenea, problemele de ortografie completează lista subiectelor frecvent discutate. În 1845-1846 va fi redactată și difuzată revista manuscrisă
SOCIETATEA DE LECTURA AURORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289753_a_291082]
-
onoare. În toată viața sa de universitar și de cercetător S. i-a urmat pe Ioan Bianu și pe Nicolae Cartojan, dând activității sale o dublă direcție: istoria literaturii române vechi și bibliografia. Debutează, student fiind, în 1923, la revista „Șezătoarea”, iar în 1926 adună într-un volum intitulat Încercări istorico-literare două lucrări de seminar din anii de facultate despre Viața Sfinților Varlaam și Ioasaf și Cântarea României, tot acum publicându-și teza de licență, care inaugurează o direcție de cercetare
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
îngr. Mihail M. Robea, București, 1997; Simion Florea Marian, Basme populare românești, vol. IV: Snoave din Bucovina, îngr. Paul Leu, Suceava, 1998. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 149-176; Iorga, Pagini, I, 3-7; M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor populare române, „Șezătoarea”, 1892, 5; Lazăr Șăineanu, Basmele române, București, 1895, 71-78, 911-944; Adamescu, Ist. lit., 48-52; Iorga, Ist. lit., I, 65-74; Ist. lit., I, 95-98; Sabina Cornelia Stroescu, Cu privire la sistemul de clasificare a snoavei populare românești, REF, 1965, 6; Ovidiu Bârlea, Folclorul
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
greutate, se lasă delimitat cu dificultate, se ascunde adesea sub aparențe care îi sunt exterioare, fiindcă este unul aproape... public. Și totuși... Acest „obișnuit” vestimentar putea fi reprezentat de „haina de casă” (străinii aflați în trecere prin Aulele voievodale ori șezători mai multă vreme în interiorul lor - precum Anton Marin del Chiaro - o pomenesc), de un strai lejer rezervat unor circumstanțe ale intimității. Ar trebui, prin urmare, definite și spațiile (și împrejurările), mult mai numeroase decât cele rezervate Voievodului, în care Doamna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Traian Chelariu, Traian Cantemir, Dragoș Vitencu, E. Ar. Zaharia, Radu Bâcu, Emil Zegreanu, Augustin Z. N. Pop. Pe parcursul a cinci ani, până în 1944, cu excepția perioadei de ocupație sovietică din 1940-1941, S.S.B. a ținut ședințe aproape în fiecare sâmbătă, a organizat șezători literare, întâlniri ale scriitorilor cu cititorii, la Cernăuți, Storojineț, Hotin, Suceava, a inițiat „Colecția Societății Scriitorilor Bucovineni”, în care au apărut câteva volume colective de versuri și proză, a editat „Revista Bucovinei” (Cernăuți, 1942-1944, Timișoara, 1944), sub îngrijirea lui Dragoș
SOCIETATEA SCRIITORILOR BUCOVINENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289770_a_291099]
-
în științe politice și administrative. Intrat în ziaristică, a fost o vreme redactor la ziarul „Pressa”, unde, de altfel, și-a tipărit cele mai multe poezii. A debutat, ca poet, la „Naționalul”, în 1860, continuând să colaboreze la „Convorbiri literare”, „Amicul familiei”, „Șezătoarea”, „Observatoriul” (Sibiu). Ș. s-a făcut cunoscut mai ales cu volumul Virtutea militară. 1877 (1878), inspirat de Războiul pentru Independență. Culegerea înmănunchează o serie de poezii patriotice, printre cele mai răspândite în epocă, animate de un elan oarecum lipsit de
SOIMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289774_a_291103]
-
secolului al XX-lea. O primă inițiativă este lansată în 1911 de George Diamandy, în jurul căruia s-au strâns zece autori dramatici. Se redactează - textul aparținându-i probabil lui G. Ranetti - un proiect de statut și se țin mai multe șezători la Teatrul Comedia din București. Altă inițiativă, eșuată și ea, îl are ca promotor pe Al. Davila. Mai bine pregătită va fi încercarea de coagulare a societății la 9 septembrie 1915, sub președinția lui Ion C. Bacalbașa, când Caton Theodorian
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
pe strada Izvor nr. 49. Veniturile societății proveneau din surse diverse (cotizații, un procentaj din tantiemele autorilor, o taxă de un leu pe biletele vândute la teatrele naționale din țară, subvenții din partea unor instituții de stat, donații, beneficiul unor spectacole, șezători, profitul antreprizei afișajului capitalei și al biroului de percepere a drepturilor de autor etc.). Averea societății sporește an de an, „nespectaculos, dar real”, cum declară unul din președinți, ea nefiind afectată de crahurile băncilor din perioada marii crize economico-financiare. Fondurile
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
loc o serată condusă de Pan Halippa, în cadrul căreia au citit din scrierile lor Boris Baidan, Ion Buzdugan, Vladimir Cavarnali, Sergiu Matei Nica, Nicolai Costenco, Vasile Luțcan, Nicolae Spătaru, Gh. V. Madan, Dominte Timonu, Iorgu Tudor. Presa a relatat că „șezătoarea a luat sfârșit în liniște”. Dar „liniștea” s-a dovedit amăgitoare: scriitorii din Basarabia nu s-au mai putut întruni din cauza evenimentelor istorice dramatice care au urmat. Repere bibliografice: Alina Ciobanu, Fondarea Societății Scriitorilor din Basarabia, RLSL, 1990, 1. S.
SOCIETATEA SCRIITORILOR DIN BASARABIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289771_a_291100]