590 matches
-
să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În scânduri, ca să reziste la valurile care se izbeau de bord. Puntea era pustie, cu excepția a doi pasageri de la clasa Întâi, oameni de afaceri americani, care beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu dejunurile de la Societatea Teozofică. Purta mănuși de satin până la cot și creștea o dinastie lungă de câini Dachshund Împuțiți și cu ochii injectați. Avea răspândite prin casă scăunele mici, care permiteau creaturilor cu picioare scurte accesul pe canapele și șezlonguri. Însă În 1922 Sourmelina avea numai douăzeci și opt de ani. Pentru mine să o identific În gloata asta din gara Grand Trunk e la fel de greu cum Îmi e să recunosc musafirii din albumul de nuntă al părinților mei, unde toate chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se vadă petele. Era chiar și un miros medicinal, liniștitor, În aer. După ce mama a completat fișele de asigurare, am fost conduși În cabinetul doctorului. Și acesta Îți inspira Încredere. În spatele biroului stătea un scaun Eames. Lângă geam era un șezlong Le Corbusier, făcută din crom și piele de vacă. Rafturile erau pline de cărți și jurnale de medicină, iar pereții erau acoperiți cu lucrări de artă, toate de bun-gust. Rafinament de metropolă, acordat după o sensibilitate europeană. Eram Înconjurați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vreun lucru pe care Îți place să-l faci În mod special? ― Nu prea sunt genul de persoană cu pasiuni. ― Dar sporturile? Îți place vreun sport? ― Ping-pongul se pune? ― O să mi-l notez. Luce zâmbi de după biroul său. Stăteam pe șezlongul Le Corbusier din celălalt capăt al camerei, Întinsă pe pielea de vacă. ― Dar băieții? ― Ce-i cu ei? ― Îți place vreun băiat de la școală? ― Cred că n-ați fost niciodată la școala mea, domnule doctor. Verifică În fișă. ― A, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trase. În lumina siropoasă, Luce punea banda de celuloid În rola de ghidare. ― Aveți de gând să-mi arătați din nou filmul lui tata? De când eram mică? ― Astăzi am ceva puțin diferit, spuse Luce. Mi-am luat poziția obișnuită pe șezlong, cu brațele Încrucișate În spatele meu, pe pielea de vacă. Doctorul Luce a stins luminile și curând a Început filmul. Era despre o fată care livra pizza la domiciliu. Titlul era de fapt Annie te servește la ușă. În prima scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În stare să iau forma care mi se cerea. Voiam doar să știu dimensiunile. Luce mi le furniza. Părinții mei Îl susțineau. Perspectiva ca totul să se rezolve era și pentru mine teribil de atrăgătoare, așa că, În timp ce stăteam Întinsă pe șezlong, nu-mi puneam problema unde se Încadrau sentimentele mele pentru Obiect. Voiam doar să se termine totul. Voiam să mă duc acasă și să uit că se Întâmplase vreodată. Așa că-l ascultam tăcută pe Luce și nu comentam nimic. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mi pasă, sunt doar niște pantofi, nu mă atașez de lucruri. Credeam că femeile sunt Înnebunite după pantofi. — Eu nu. — Asta e destul de neobișnuit! Strânseră masa, puseră vasele În mașina de spălat și se Întoarseră În grădină, unde Își așezară șezlongurile pe peluză, lângă piscină. Spre prânz, soarele de ianuarie era suficient de puternic ca să te poți bronza. — Cu ce te ocupi la New York? Întrebă el cu ochii Închiși. Era ciudat că abia acum vorbeau despre lucrurile normale la o Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
iubea mai mult decât Își iubea moștenirea. De aceea am fost atât de rănită. Inima Îmi era sfâșiată, mă simțeam jignită, nu voiam să-i mai văd nici pe el, nici pe-ai lui, niciodată, zise ea ridicându-se din șezlong și Îndreptându-se spre iarba proaspăt cosită, inspirându-i prospețimea. Matthew tăcea din nou. Kitty intră În bucătărie câteva clipe, apoi se Întoarse și se așeză din nou. Nu putea uita noaptea aceea din Varesse, de lângă Lago Maggiore, din vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o privire ghidușă. Matthew nu era un puști, ca Stefano. Era bărbat, iar dragostea din prezent era mult mai bună decât cea din trecut. După ce terminară micul dejun merseră lângă piscină și făcură dragoste În jacuzzi. Și din nou pe șezlongurile de pe peluză. Mai târziu stăteau tăcuți la soare. Ea Închisese ochii și Încerca să Înțeleagă de ce avea o reacție atât de neobișnuită față de el. Matthew Lars se născuse În anul Dragonului, În zodia Berbecului, ca și Ashton. Era un jucător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
minune o plăcuse. Stătea acum mulțumit pe gazon, oferindu-i priveliștea calculată a frumosului său profil. Nu-i cerea nimic, cu toate astea o inspira să facă ceva măreț. Și Kitty Își spărgea creierul ce să facă, goală, Întinsă pe șezlong, cu părul lung fluturând În vânt. Voia să producă ceva, să creeze ceva, pe loc. Voia să-i dovedească lui Matthew că, deși era tânără, blondă, falită și avea un accent „exotic“, ființa ei Însemna mult mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
De obicei, În astfel de momente de inspirație, se trezea În ea o voce firavă care-i șoptea: „Nu poți să faci asta, n-o să reușești“. Dar de astă dată vocea zise: „Fă-o, chiar dacă dai greș“. Se ridică de pe șezlong și se Îndreptă goală spre gardul viu, de unde putea admira panorama văii. Sexul o Înviorase. Se așteptase să cadă de oboseală, după Încă o noapte nedormită alinând În rulotă durerea lui Desert Rose, dar, În mod ciudat, parcă abia Înviase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dispreț. — Ce-i? Nu-ți place casa? o Întrebă Kitty. — Nu mă interesează casa, răspunse Desert Rose disprețuitoare. Știi că nu mă interesează chestiile astea. Ieșiră În grădina din spate, cu priveliștile care-ți tăiau răsuflarea, și se așezară pe șezlongurile de lângă piscină. Kitty se bucura de soarele cald și voia să se și bronzeze puțin. Pielea ei era ca de fildeș pe lângă bronzul sănătos al lui Matthew. Dar era evident că lui Desert Rose nu-i păsa de priveliștea frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ei era ca de fildeș pe lângă bronzul sănătos al lui Matthew. Dar era evident că lui Desert Rose nu-i păsa de priveliștea frumoasă sau de jacuzzi-ul de-afară sau de vremea superbă. Kitty o vedea frământându-se În șezlong, Încercând să găsească o cale de a-l aduce pe Charlie În discuție. Artista Îndreptă conversația ca pe o mică navă printre recifuri de coral, chinuindu-se cu disperare s-o ducă În portul dorit, care era acum sub embargo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În rulotă, pentru că se săturase. — De ce nu mi-ai zis mai demult? N-am vrut să divulg o conversație personală. — Dar vreau să fiu prietena ta cea mai bună. — Chiar vrei? Da. Desert Rose tăcu. Se Întinse din nou În șezlong și-și puse ochelarii, doar să-și ascundă supărarea. Ar fi trebuit să-mi spui ce ți-a zis Charlie. — Tu nu vrei să auzi decât că te iubește, că te admiră necondiționat și că e Înnebunit după tine. — Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prin Împrejurimi cu mașina, dar nu cred că e o idee bună să mergem prin oraș, nu cunoaște drumul. — E minunat! Să mergem s-o rugăm pe Suzanne să ne ducă la Circuit City, zise Desert Rose. Se ridică de pe șezlong, așteptând să se miște și Kitty. Gândul de-a părăsi frumoasa grădină a lui Matthew și piscina ca să se blocheze În trafic și să returneze DVD-urile Împreună cu Desert Rose nu o atrăgea defel. Din nou, Charlie era la datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întâlnești cu respectivul curator, cum facem să plecăm Împreună la aeroport la zece? Nu plecăm. Am uitat să-ți spun, mi-am schimbat zborul. Vreau să plec mai devreme la New York, ne Întoarcem separat. — Da? — Da. Kitty se așeză pe șezlong, se simțea dintr-odată Îngrozitor de obosită. — Mi-aș fi dorit să-mi spui de dimineață. Credeam că mergem prin L.A. Mi-ai promis. Dar tu nu vrei să vezi orașul, vrei doar să-ți faci comisioanele. — Mi-ai promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Suzanne. — N-am nevoie de Suzanne, nici de mașina lui Matthew. N-am nevoie de tine. N-am nevoie de nimeni. O să iau un taxi. — Foarte rău. Pierzi o cursă gratis, zise Kitty. Își puse ochelarii și se Întinse În șezlong. Încercam doar să te ajut. N-am nevoie de ajutor. Cred c-ar trebui să vorbești cu Suzanne despre drum, spuse calm. — Ba nu. Mă duc sus să-mi strâng lucrurile. Kitty n-o opri. Era bucuroasă că o lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fericire, când se putea plimba pe deal, putea Înota, ultima zi când se putea bucura de dragostea ei pentru Matthew fără să-și Împărtășească gândurile. În schimb, Începuse din nou drama. Jumătate de oră mai târziu, Kitty se răsuci În șezlong, se uită pe fereastra mare de la primul etaj și o zări pe Desert Rose pe alee, lângă muntele ei de bagaje, așteptând un alt taxi. Kitty știa că, În final, prietena ei nu avea să ia nici un taxi. Acum ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
alee, lângă muntele ei de bagaje, așteptând un alt taxi. Kitty știa că, În final, prietena ei nu avea să ia nici un taxi. Acum ducea o ultimă bătălie cu mândria ei, dar În curând avea să capituleze. Se ridică din șezlong, Înotă puțin și se Întinse din nou la soare. Când se Întoarse, Desert Rose era tot acolo. Mândria Încă o Îndemna, evident, să ia un taxi, dar bunul-simț o sfătuia să nu spargă o sută de dolari dacă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din ziare INSTITUTUL EUROPEAN 2009 Cuprins Cuvânt înainte / 9 Partea întâi. MARAFETURI EPICE / 11 Comisia de împăciuire / 13 Și replica ei în actualitate... / 15 Magazia de lemne a poetului a fost și ea agresată / 17 Între timp poetul stă în șezlong / 19 În excursie cu societatea civilă / 23 Meșteșugita amestecare a regimului ficțional cu acela al non-ficționalului / 27 Campanie electorală în lumea lui hanți și gredli / 31 V-aaliniați! / 35 Îmi vine să mă râd / 39 Iluzii / 43 Femeile țărănci erau tinere
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fi trecut de la penticostali la secta obscură a năzăricușilor, un ceva neclar și fără templul bine zidit al bisericii penticostale din care duminică de duminică se revărsau în triluri iscusite de mandolină cântările de preamărire. Între timp poetul stă în șezlong Și ce mai citește din boțita-i hârtie junele de cartier? Păi tot din poezia aceea citește, nu mă lasă nicidecum, îmi pune la încercare toată știința și toată iscusința. Ce să-ți spun, fecior de Ferentari? Hai să o
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cotețe folosind, ce altceva dacă nu aceleași uluci din gardul familiei. În cele din urmă, și cu mare greutate, gardurile au rămas oarecum în picioare datorită unor proptele puse la timp. În vara lui 1955, poetul este scos afară pe șezlong, stă la soare, vecinii vin cu gălețile la cișmea, trec pe lângă șezlong și copiii lor nu se pot stăpâni și fură fructe din livadă. Pe urmă un june de cartier din acea vreme le fură cazanul de aramă pentru spălat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cele din urmă, și cu mare greutate, gardurile au rămas oarecum în picioare datorită unor proptele puse la timp. În vara lui 1955, poetul este scos afară pe șezlong, stă la soare, vecinii vin cu gălețile la cișmea, trec pe lângă șezlong și copiii lor nu se pot stăpâni și fură fructe din livadă. Pe urmă un june de cartier din acea vreme le fură cazanul de aramă pentru spălat rufe. Iată fragmentul pentru cei care mai au îndoieli: "Într-o zi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
an. Nu poate avea și onoarea unei împrejmuiri a locuinței sale? Nu poate avea onoarea de a nu fi zilnic asediat de porci, cai, câini, hoți, care ne umplu de neliniște și enervări?" (p. 118). Între timp poetul stă în șezlong, la soare, vecinii trec pe dinaintea lui la cișmea, copii lor jefuiesc livada, cutare cal se scarpină de ulucă, o autoritatea a statului tocmai s-a oprit în fața șezlongului, îl privește și-l aude spunând următorul vers din poemul Verset divagat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
umplu de neliniște și enervări?" (p. 118). Între timp poetul stă în șezlong, la soare, vecinii trec pe dinaintea lui la cișmea, copii lor jefuiesc livada, cutare cal se scarpină de ulucă, o autoritatea a statului tocmai s-a oprit în fața șezlongului, îl privește și-l aude spunând următorul vers din poemul Verset divagat: "Nu eu să dirig lumea..." și pentru că volumul vocii poetului este cam mic s-a aplecat mai marele spre șezlong ca să priceapă. Pricepe. S-a luminat autoritatea și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]