750 matches
-
duc la culcare. Convinsă că eram mult prea agitată ca să reușesc să închid ochii, am aruncat pe jos rochia de femeie matură și am târât-o în picioare prin cameră. îO pusesem deja pe umeraș, dar m-am întors la șifonier, am luat-o de pe umeraș și am pocnit-o până i-au sărit capacele, făcând din ea țapul ispășitor pentru solitudinea care-mi marca existența.) în timp ce, respirând cu greu, îi promiteam rochiei că aia era ultima oară când mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
considerabile, Edith și cu mine tocmai terminaserăm de renovat baia de la etaj și tot ce se găsea în ea era nou-nouț: faianța, dulapurile, dulăpiorul de medicamente, chiuveta, cada și dușul, toaleta, absolut totul. Eu eram în dormitor, în fața oglinzii de la șifonier, făcându-mi nodul la cravată; Edith era jos, în bucătărie, pregătind curcanul pentru cuptor și ocupându-se de ultimele detalii; iar Rachel, în vârstă de șaisprezece sau șaptesprezece ani, care își petrecuse dimineața și amiaza scriind un raport despre lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
reprezintă cumpărăturile. Totul e la reduceri în State. Dacă nu e la reduceri, nu cumperi. Simplu. Am o groază de prostioare. Toate cumpărate pentru că erau chilipiruri față de prețul inițial. Vreo 30 de sticle de dizolvant zac pe jumătate pline în fundul șifonierului meu. Și cutii peste cutii de pastile: care să mă mențină slabă, cu părul strălucitor, picioare curate, sinusuri desfundate, dinți albi, voioasă, cu ciclu regulat și conștiința împăcată. Nu știi niciodată când ai putea avea nevoie de aceste mici comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un scenariu, și mama nu o să slăbească vreodată. Dar o s-o fac, o s-o fac, o s-o fac. Trebuie doar să mai pun câteva lucruri la punct. Cum ar fi să-mi fac ordine în cameră, în loc să îndes totul în șifonier. Chiar trebuie să pun totul la punct. Și să distribui chestii în dosare și să găsesc un loc adecvat unde să scriu. Poate o să-l rog pe tata să-mi facă un șopron unde să pot scrie în liniște. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
din lume, și eu mă gândesc la o ieșire în oraș cu alte trei femei. Revino la realitate, timpul nu e de partea ta. Să începem cu începutul. Cu ce naiba o să mă îmbrac? Mă duc până sus și deschid ușa șifonierului, știind din prima că nu o să găsesc nimic potrivit. Mai știu și că o să încerc vreo zece ținute înainte să o aleg pe cea pe care o port mereu, adică o bluză neagră pe gât (stilat, călduros și ascunde părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o Înțeleg deloc. — Ce-i asta ? zic, În timp ce scrie răspunsul. Un rebus din 1993 ? — Ha ha, spune absentă. Ce faci În seara asta ? — M-am gândit să rămân cuminte acasă, zic, răsfoind rapid revista. Poate-mi fac puțină ordine În șifonier, adaug, În clipa În care Îmi cad ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gândit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun nasture, dacă mi s-a desfăcut vreun tiv, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zâmbind larg. Nu e senzațională? — E cea mai tare geantă de felul ăsta pe care‑am văzut‑o în viața mea! spune Suze, plimbându‑și degetele pe ea cu admirație. Deci... câte geamantane ai la ora asta? Se uită la șifonierul meu, de pe care stau să cadă o valiză maro de piele, o geantă lăcuită și trei port‑farduri mari. Păi..., zic, ridicând din umeri cu un aer ușor defensiv, câte are toată lumea. Cred că mi‑am cumpărat destul de multe geamantane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spune în cele din urmă. Nu prea ai de ales, nu? Exact, spun ușurată. Iau hârtia cu planul de la ea, o împăturesc și o bag în geantă. Ia ascultă, Bex, ce‑i asta? E nouă? zice brusc Suze. Deschide larg șifonierul și mă apucă tremuriciul. Se încruntă la haina mea cea nouă, absolut încătătoare, de culoarea mierii, pe care am ascuns‑o repede zilele trecute când ea era în baie. Aveam de gând să‑i spun de ea, evident. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
faci griji. Fac treabă foarte bună. — O, nu! zic, cu un glas strident. Nu, nu‑mi fac griji. — Bine, zice și zâmbește. Bine, spun și îi întorc zâmbetul. O, Doamne. Ce mă fac? — A, vezi că e destul loc în șifonier, zice Luke. Vrei să‑ți pun ceva pe umeraș? Se apropie de valijoara mea și, cuprinsă de panică, mă aud țipând „Nuuu!“, înainte de a mă putea controla. Cam toate hainele mele sunt... tricotate. Of, Dumnezeule Mare. Of, Doamne. Acum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
da? Sigur că pot. Mă încrunt un moment, gândindu‑mă intens. Ce‑ai zice să‑ți iei noua mea rochie aia Tocca, pantofii tăi roșii și pe deasupra șalul ăla al meu de la English Eccentrics? — Excelent! zice Suze, ducându‑se la șifonierul meu. Mersi, Bex. Și... poți să‑mi împrumuți și niște chiloți? adaugă în treacăt. Și un dres și niște farduri? Mă răsucesc spre ea și mă uit fix la ea. — Suze... când ți‑ai aruncat troacele, ți‑ai mai oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu pot, spun. Am de lucru. — A. Fenella se botoșește, cum s‑a întâmplat și cu Suze, apoi se luminează brusc. Atunci poți să‑mi împrumuți și mie pantofii tăi Jimmy Choo? Purtăm același număr, nu? — OK, zic. Sunt în șifonier. Ezit puțin, încercând să abordez problema cu tact. Nu vrei să‑ți împrumut și o bluză? Întâmplarea face să am exact bluza care s‑ar potrivi cel mai bine cu fusta ta. Cașmir roz cu mărgele. Foarte drăguță. — Da? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu mi‑ar fi dat‑o dacă nu ar fi fost siguri că mi‑o pot permite, nu? Aud zgomot la ușă și mă ridic repede în picioare. Cu inima bătându‑mi să‑mi spargă pieptul, mă duc repede la șifonierul în care mi‑am ascuns toate cumpărăturile, deschid ușa și îmi vâr iute toate sacoșele de la Barney’s înăuntru, apoi o închid la loc și să mă întorc cu un surâs larg pe față, exact în clipa în care Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Cred doar... că ar trebui să existe un simț al proporțiilor în toate astea. Mi‑am cumpărat și eu câteva lucruri... Câteva lucruri, repetă Luke sarcastic. Câteva lucruri. Se uită lung la mine, apoi, spre groaza mea, se duce la șifonierul din lemn de cedru unde mi‑am ascuns toate cumpărăturile. Îl deschide fără o vorbă și rămânem amândoi uitându‑ne la pungile îndesate până în tavan. În clipa în care le văd, simt că mă apucă greața. Toate lucrurile alea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trecute un articol în care se spunea că arma cea mai de preț la negociere este propria ta înfățișare; așa că trebuie să‑mi aleg cu mare grijă vestimentația cu care să mă prezint la John Gavin. Ne ducem direct la șifonierul meu și, până la urmă, alegem o fustă simplă neagră și o jachețică gri, care, după părerea mea țipă „frugală, sobră și de încredere“. După care trebuie să își aleagă și ea costumația de „prietenă rațională și de nădejde“ (pantaloni bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
alte lucruri să intre în ea. — Ce să zic. — E‑adevărat! În clipa în care am aruncat din chestii, m‑au sunat cei de la Hadleys cu o ofertă. Hai, Bex. Un pic de debarasare o să‑ți facă foarte bine. Deschide șifonierul și începe să‑mi caute prin haine. — Uite la asta, zice, scoțând o fustă albastră de antilopă, cu franjuri. Când ai purtat‑o ultima oară? — De curând, spun, cu degetele încrucișate la spate. Am cumpărat fusta asta de la o tarabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la zero! E fantastic. Chestia asta o să‑mi revoluționeze viața! De ce naiba să arunci din lucruri, când poți să scoți doar aerul din ele? Sunt opt pungi și, când or să fie pline toate, am să le pot îndesa în șifonier, după care să închid ușa. E cam mare îngămădeala și parcă aud un fel de sâsâit în clipa în care forțez ușa să se închidă, dar ideea e că au intrat. Sunt înăuntru. Și uite la camera mea acum! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ele. — Zi, ai aruncat multe? zice, ducându‑se lângă polița aproape goală de deasupra căminului. Așa pare! — Dee... destul de multe, spun evazivă. Știi cum e. La final am fost de‑a dreptul fără milă. — Sunt mega impresionată! Se oprește în fața șifonierului și eu mă uit la ea cu neliniște. Nu‑l deschide, mă rog în gând. Atâta te rog, nu îl deschide. — Ți‑ai mai oprit și tu câte ceva? zice cu un zâmbet până la urechi și deschide ușa de la șifonier. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în fața șifonierului și eu mă uit la ea cu neliniște. Nu‑l deschide, mă rog în gând. Atâta te rog, nu îl deschide. — Ți‑ai mai oprit și tu câte ceva? zice cu un zâmbet până la urechi și deschide ușa de la șifonier. Și începem să țipăm amândouă. E ca o explozie. Doar că, în loc bombă, explodează hainele. Nu știu ce s‑a întâmplat. Nu știu ce am greșit. Însă una dintre pungi a plesnit și din ea au început să sară pulovere, și asta le‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un oftat. Și patruzeci de rame foto. — Și un pulover de designer cu două gâturi. — Și o rochie de cocktail, Vera Wang. Mă uit în jur prin cameră, brusc alertată. Și o geantă nou‑nouă Kate Spade... și... și un șifonier plin de chestii pe care nu le‑am purtat în viața mea... Suze... Sunt atât de agitată, că abia mai pot vorbi. Suze... — Ce? — Doar... doar gândește‑te un pic. Nu‑i adevărat, că n‑am nimic. Dețin bunuri! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la o stivă de jeanși; altcineva încearcă închizătoarea valijoarei mele albe în care‑mi țineam fardurile. Nu‑mi vine să cred că, începând cu seara aceasta, nici unul din lucrurile de aici nu îmi va mai aparține. Se vor afla în șifonierele altor persoane. În camerele altora. — Te simți bine? zice Caspar, surprinzându‑mi privirea. — Da! zic veselă. De ce să nu m‑aș simți bine? Am destule licitații de genul ăsta la activ, spune blând. Știu cum e. Omul se atașează foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Caspar, surprinzându‑mi privirea. — Da! zic veselă. De ce să nu m‑aș simți bine? Am destule licitații de genul ăsta la activ, spune blând. Știu cum e. Omul se atașează foarte tare de lucruri. Indiferent dacă e vorba de un șifonier din secolul optsprezece sau... aruncă o privire în catalog, o haină roz cu imprimeu de leopard. — De fapt, nu m‑am prea înnebunit niciodată după haina aia, îi zâmbesc hotărâtă. Și, oricum, nu asta e ideea. Vreau s‑o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în dormitor și închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se înalță simetric, ca doi ochi uriași, fără globii oculari. Draperiile de un gri închis, strânse în sus, seamănă cu două sprâncene stufoase. Un șifonier înalt până la tavan, făcut din lemn de redwood, e pus între cele două ferestre. Podeaua e acoperită cu un covor de culoarea tăiețeilor. Camera o face să se gândească la chipul lui Mao. Shang-guang se plimbă cu eleganță de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pudră. În oglindă, ea repetă scena. Cu bărbia ridicată, își ia o expresie distantă. Răsuflarea morții îi lovește obrajii pe când își rujează buzele pentru ultima oară. După aceea, ia o pătură albă și acoperă oglinda cu ea. Se oprește în fața șifonierului. Trage un sertar și scoate un vas de ceramică albastru-indigo, care e acoperit cu hârtie cerată maro. În jurul marginii e legată o ață galbenă. Desface ața și ridică hârtia. Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de succesor al lui Mao. Trebuie să mă grăbesc. Trebuie să lupt împotriva oamenilor premierului Zhou, ca și împotriva propriului meu soț. Sunt neliniștită și de-abia pot să stau locului. În vise, aud pași. Devin nervoasă când trec pe lângă șifoniere. Mă tem că asasinii se ascund în spatele hainelor. Sar peste mese ca să reduc prilejurile de a fi otrăvită cu mâncare. Îmi schimb secretarele, gărzile de corp și servitorii la fiecare două săptămâni. Însă fețele noi mă înspăimântă și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Matei! Și mirosul de rèșinè al trupului meu, primul produs parfumat anti-molii, a family company, urcè în valuri aeriene înspre mucoasele nazale și, umplându-le de parfum puternic de brad, mè face sè mè simt, de parcè, undeva, într-un șifonier de haine, frumos agèțat pe curier, gust din plin perspectiva de a petrece un sezon întreg în tovèrèșia celorlalte haine de pe cuiere, XXXIII Ioana a luat drept o cerere realè în cèsètorie dorința mea naivè de a-i spune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]