1,089 matches
-
și tehnici specifice acestui domeniu sui- generis și nu în ultimă analiză o activitate perpetuă, fără ore de lucru sau zile de odihnă "legale". Nu este întâmplător faptul că diplomații suferă frecvent de boli de stomac și de afecțiuni ale șirei spinării. Nu am de gând să dedic rândurile ce urmează analizei diplomației ca profesie și evaluării performanțelor practice ale "diplomaților" privați de calificare profesională. Obiectivul meu este de a împărtăși cititorilor acestor rânduri momente din cariera mea, anecdotice, dacă nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
unor asemenea escese vom lucra numai o singură dată sub influența dispozițiunilor europene am pierdut jocul pentru totdauna și cată să ne pregătim ca din an în an să fim supărați de acele organisme, cari n-au ce pierde, nici măcar șira spinării. Iată ce avem de ascultat din partea organului oficios unguresc. Bange machen gilt nicht zice un proverb nemțesc. Numai daca n-am ști în ce disproporție stă lăudăroșia maghiarilor cu puterea lor insanitățile statistice ale organelor lor ar avea poate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
puterea vecină va trebui să mănție miniștri și deputați în București pe lacheii pe cari i-a decorat și cărora le-a dat titluri. Voiți bună înțelegere, domnule conte? Bună înțelegere voim și noi. Dar nația românească are o singură șiră a spinării și un singur creier. Ceea ce se întîmplă dincolo ne doare pe noi; orice injurie făcută naționalității noastre dincolo e o injurie asupra sângelui și numelui nostru. Nu cuceriri urmărim sau am urmărit vrodată, căci nu suntem nebuni, ci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Daca guvernul nostru ar fi totdauna atât de bine informat încît să știe cu siguranță dincotro bate vântul și care este espresia ce cată s-o dea fizionomiei sale, lucrul ar fi ușor pentru oameni cari știu a citi printre șire și pricep mai mult decât li se spune, căci, pe lângă indicațiuni cât de slabe, s-adaugă instinctul totdauna viu al patriotismului, care simte pericolele și le ocolește. Dar acest instinct al nostru a fost adeseori indus în eroare prin atitudinea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
29 iulie 1880] ["DIN SORGINȚI OFICIOASE... Din sorginți oficioase nu ne învrednicim mai nicicând a afla vro deslușire în privirea cestiunilor la ordinea zilei, iar daca găsim uneori articole cari pretind a lumina opinia publică, cată totdauna a citi printre șire și a observa până unde ele vor s-o inducă în eroare. Corespondenții foilor străine sânt cu rare escepțiuni, sub inspirația sferelor oficioase, încît nici din relațiile lor nu se poate alege mult; cu toate acestea rămâne constatat că, precum
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
câte 20 lei pogonul de pădure sau munte. Iacă... un gheșeft! Daca Eforia n-a pierdut nimic din această afacere a Pietrei-Arse, în tot cazul rău a fost ars răposatul colonel Cretzulescu! Precum văd și orbii, Domnul este acuzat, în șirele de mai sus, de-a fi făcut un gheșeft în detrimentul unei fondațiuni publice sau în detrimentul averii unui om ce murise. Tot Domnul era numit pe atunci agent al d-lui de Bismarck etc. Aceasta în organul principal al opoziției de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în vedere această prescripție și să uzeze de ea în mod larg în contra uzurpatorilor ce se introduc pe furiș în sânul lor. [ 16 octombrie 1880] ["ÎNTÎLNIND PE CÎTE-UN OM... "] Întâlnind pe cîte-un om nedreptățit de natură, fără tărie în șira spinării, fără coeziune în creieri, fără putere musculară, ne vine întrebarea: La ce-o mai fi existând și creștinul acesta în lume? Nu era mai bine să fi voit Dumnezeu să nu-l lase să facă umbră pămîntului? Cu toate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
când ziceți că lipseau de toate sau atunci când ziceați că acest material ajungea pe 24 de ani? [ 26 noiembrie 1880] {EminescuOpXI 420} ["AR ÎNSEMNA A MERGE DEPARTE... Ar însemna a merge departe cu naivitatea dacă am crede o iotă din șirele prin cari foile guvernamentale pretind a se bucura de neizbânda anteproiectului austriac în Comisia Dunăreană. Dacă e adevărat pe de-o parte că Austria însăși a retras anteproiectul din discuțiune, e sigur pe de alta că, în momentul în care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
era prea bun militar ca să comită o asemenea eroare. Bonfinius laudă vitejia arătată de rege și nu există nici o îndoială că Matei era un viteaz, dar el a fost lovit de o săgeată „getică”, cu două colțuri, nu departe de șira spinării („acolo a răbdat-o, nu fără mare neajuns, vreme de patru ani, odată ce fierul, după scoaterea lemnului, rămăsese înfipt mai adânc. Și de vreme ce obrintindu-i rana, tot își dădea drumul, mai apoi, natura respingându-l, a fost scos cu încetul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
i-au pus pe gânduri. Românul este fatalist, dar un fatalism care nu-l paralizează. Din superficialitate, pentru că oamenii noștri n-au avut răbdare să citească Miorița cu atenție, s-a născut ideea falsă că românul, când este amenințat, îndoaie șira spinării și așteaptă ca destinul să hotărască. În poezie, mioara îi cere ciobanului să-și aleagă un câine, cel mai vrednic, ca tovarăș de luptă. În felul acesta, la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape unul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cobor din cerdac, înlemnesc: dinspre grădină, venea pe cărarea dinspre fântână, lipa-lipa, o namilă de lup cât un vițel, nu alta! Și îi sticleau ochii-n cap, ca două mărgele de jeratic, încât am simțit un compres de gheață pe șira spinării! Și, cu inima cât un purice m-am tras iute înăuntru. Am învârtit cheia în broască. Și-am tras iute și zăvorul. Profiră! Sai repede că dă lupul peste noi...! Atâta am apucat să strig... Și, dintr-un salt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de ce mă grăbeam, de ce mi se părea că oile-mi fac împotrivă. Se împrăștie ba la stânga, ba la dreapta. Și nu se mai satură de păscut. Brrrr, gălbează...! Am prins a mă răsti la ele și a le pocni pe șira spinării cu bățul; și-l trimiteam și pe Ursu, să le strângă mai grămadă, pe cele răzlețe, și le concentram și mânam pe firul drumușorului. Dar, pe măsură ce mă grăbeam spre casă, trăgeam cu coada ochiului și în urmă, să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în considerație cea preconizată de Emil Cioran, în 1934, din cea mai controversată, și până azi, carte a să, Schimbarea la față a României. Tânărul Cioran, dur și intolerabil, cu metehnele din veac ale românilor, un popor "fără destin", cu șira spinării prea moale, își lansase strigătul de "pe culmile disperării" legionare, după ce trecuse, cel puțin teoretic, prin "pădurea de fiare" traversând și "mlaștina" cunoștinței "inițiatice". Naționalismul său era verde ca topazul, după porunca vremii, atașat de modelul eroic al Căpitanului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de stridența țoapă a acestei populații ignare. (...) Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării". Citesc și parcă văd, dincoace de Prut, dublura lui H.-R. Patapievici, clona aceleiași ideologii a haosului, împătimitul de teorii anarhiste (cu faimosul corolar autohton "teoria moldovenismului"), eminența cenușie a Partidului Comuniștilor de la Chișinău, Mark Tkaciuk. Aceeași ură și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am dat o palmă, da’ așa l-am lovit de parcă l-o fulgerat... O căzut jos... (râde - n.n.) Și cum l-am lovit, prietenul ăsta al meu vine din spate cu-o coadă de mătură și, de-a lungul, pe șira spinării, dăi și dăi, ca Într-un animal. Da’ noi nu ne-am bătut pentru asta cu Întovărășirea, că ce o vrut el să facă pe noi nu ne interesa, da’ când o fost la judecată o zis că pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trimeși cu duba la Jilava. Acolo era un locotenent, Ștefan... În momentu’ când ajungeai, ăsta te asista când trebuia să te dăzbraci la pielea goală pentru control și cu motiv sau fără motiv tot Îți dădea niște bastoane d-ălea pă șira spinării sau la fund sau mai știu eu pă unde... Ăsta Într-adevăr era la triaj acolo și făcea astfel de lucruri. Apoi te băgau În camere... Aici am stat la Reduit o perioadă de câteva luni... Am stat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prora. Pe Îngustul coridor central nu se zărea nimeni, după cum nimeni nu ținea cârma. Corabia părea În perfectă stare, ca și când abia ar fi tras În port, cu marea velă latină Înfășurată frumos pe catarg. Simți cum un fior Îi străbate șira spinării. Era de neînchipuit ca râul Arno să fi fost navigabil, la câteva mile de la vărsare, pentru nave atât de mari. Acea prezență era... ce mai Încoace și-ncolo, era imposibilă. Căută vreun semn care să Îi indice de unde provenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cotrobăiască prin hârțoage, adăugă el cu o mutră Înfricoșată. Pe obrajii scobiți ai acelui om, pomeții păreau pe punctul de a sfâșia pielea și de a izbucni În afară, scoțând la iveală oasele craniului. Un fior Îi străbătu lui Dante șira spinării. Proprietarul hanului părea și el tulburat. - Parcă e mort... nu-i așa? Dante Încuviință din cap. Bonifaciu strângea artiști ca să Înfrumusețeze Roma pentru Centesimus. Și prietenul său Giotto se pregătea de plecare. - Dar acela? susură Îndreptându-și arătătorul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apoi Îl răsuci cu fața În jos, continuând să Îl examineze. - Așa s-au petrecut lucrurile, cum ți-am zis eu, priorule, exclamă șeful gărzilor În gura mare, așa Încât oamenii săi să-l audă. Dante Își Îndreptă degetul arătător spre șira spinării lui Rigo, În dreptul inimii, arătând ceva. Două tăieturi paralele și adânci, pe vesta carbonizată. Scoase daga din buzunarul interior al hainei și introduse delicat lama În una din tăieturi. Oțelul pătrunse fără să Întâmpine nici o rezistență În țesuturile distruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lăcomia. Cât despre dumneata... continuă el, ridicându-și mâna cu inelul Într-un gest de amenințare. Cât despre dumneata, de multă vreme faptele dumitale neliniștesc Sfânta Biserica. Dante se sumeți cât era el de Înalt. Dar un fior Îi străbătuse șira spinării la auzul acelor cuvinte. Trebui să se stăpânească din greu ca să nu privească În jur. Îi reveniră În minte siluetele amenințătoare În alb și negru pe care le văzuse la abație, scrutând ca niște șerpi tot ceea ce se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
auzi răsuflarea ființei lungite În culcușul acela improvizat, acoperită cu un văl subțire de organza. Formele ei... În acea clipă, femeia, respirând mai adânc, se foi prin somn, Întorcându-se pe o parte și arătându-și spatele. Linia suavă a șirei spinării apăru În toată splendoarea ei. Părea În puterea unui vis. Mâinile, adunate peste pubis, Îl atingeau cu un gest abia perceptibil, plin de tandrețe. Ca și când ar fi vrut să se apere. „Psihé așteptând mâna lui Eros”, se gândi Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asasinului Începuse să lovească În pilaștrii viitorului edificiu, destrămând urzeala proiectului. Însă, dacă scopul asasinului era să curme visul imperialilor, atunci era cu adevărat foarte posibil ca Bonifaciu să se fi aflat Înapoia mâinii sale Însângerate. Un fior Îi străbătu șira spinării. Apoi i se păru că aude niște pași În spate și Întoarse capul. Ceva Întunecat Îl Învălui, orbindu-l. Pentru o clipă, simți un miros acru de mucegai, În timp ce o mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
caractere latinești cu un vârf de fier: „F R I”. Darul Împăratului latin de Răsărit pentru reînnoirea alianței și a protecției. Cupa din care băuse, În ultima sa zi pe pământ. Federicus Rex Imperator... Un freamăt Îi străbătu lui Dante șira spinării. Se grăbi să depună, cu respect obiectul pe masa de scris. Aurul parcă devenise incandescent și Îi clocotea Între degete. Nu o cupă de vin, ci de moarte. Cu aceasta fusese ucis Frederic. De un mișel, de un „om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răsunător, și zice în limba {EminescuOpIX 80} românului popor următoarele vorbe, pe care Ștefan, pe când trăia, sigur că neci le visase, - uite-le 'ntregi acele cuvinte profetice; În libertate este frumosul ideal Deci calcă, în picioare glodul confaesunal! Aceste două șire nu sunt importante numai din puntul de vedere al glodului confaesunal cu care se 'mbală gura lui Ștefan cel Mare; ci încă și din acela că pune broșura toată în lumina ei adevărată și arată scopul cel adevărat al ei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
judecând după cele mai multe zidiri ce pretind a fi teatre, va avea dreptate să întrebe cum pot fi folositoare locale și societăți cari propagă fără conștiință libertinajul în idei, în simțiri și-n fapte? Pentru ca să feresc pe onorabilii cetitori ai acestor șire de confundarea teatrului - arte și teatrului - meserie, mi-am luat libertatea de-a uza de coloanele ziarului d-voastre, d-le redactor, se 'nțelege că fără pretensiunea cumcă vorbele mele vor avea tăria aceea care învinge și convinge. Care dincotro
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]